Blogul lui Valica

Liderii europeni ai Guvernului Mondial. Bilderberg iese la vedere!

2012-01-12T17:51:00.000-08:00

Prin numirea la conducerea Greciei si a Italiei a doi membri ai grupului Bilderberg, organizatia exclusivista formata din cei mai puternici oameni de pe planeta incepe sa iasa la suprafata.

Dupa ce George Papandreou si-a dat demisia din functia de premier al Greciei, acuzat de faptul ca a dus statul elen la distrugere, cel numit in locul sau, Lucas Papademos, fost vicepresedinte al Bancii Centrale Europene, e vazut ca un salvator. Putina lume stie insa ca Papademos este membru al Comisiei Trilaterale (sectiunea europeana) inrudite cu grupul Bilderberg datorita membrilor comuni.

Acelasi lucru s-a intamplat deunazi si in Italia, unde premierul Silvio Berlusconi a fost inlocuit dupa demisie cu Mario Monti. Acesta este presedintele sectiunii europene a Comisiei Trilaterale, membru de ani buni in grupul Bilderberg. E considerat o minte sclipitoare in ceea ce priveste economia si un om de o seriozitate rar intalnita.

O retea mai putin vizibila ii leaga pe noii lideri veniti la putere in UE – premierul elen Lucas Papademos, premierul italian Mario Monti si seful Bancii Centrale Europene (BCE) Mario Draghi. Toti trei au avut relatii cu banca americana de investitii Goldman Sachs, cunoscuta peste Ocean si ca “Guvernul Sachs”, datorita numarului mare de fosti membri ai administratiei SUA pe care ii angajeaza.

Ce spun analistii politici despre “miscarile” din Europa?

E simplu. Pas cu pas, incepem sa asistam la preluarea puterii de catre faimosul grup Bilderberg, care nu va mai conduce lumea din culise, ca pana acum.

I se mai spune “Guvernul european al Goldman Sachs”

Mario Draghi, care conduce acum puternica BCE, a fost vicepresedintele Goldman Sachs Europe din 2002 pana in 2005 si in aceasta calitate era insarcinat cu vanzarea produsului financiar “Swap”, care a permis mascarea datoriilor suverane, inclusiv cea a Greciei, scrie Le Monde.

Goldman Sachs a jucat un rol important in ascunderea valorii reale a deficitului elen, cu ajutorul unei tranzactii cu instrumente derivate, dar Draghi a asigurat ca acest lucru s-a intamplat la inceputul lui 2002, inainte ca el sa fie angajat de banca.

Mario Monti, premierul desemnat italian, a fost la randul sau angajat de Goldman Sachs, in postul de consilier international. Publicatia franceza observa ca Monti mai era inca in aceasta functie in 2010, in momentul in care a fost insarcinat de presedintele Comisiei UE cu elaborarea unui studiu privind piata unica europeana.

Lucas Papademos, premierul elen, nu a fost angajat de banca americana, dar a avut o relatie importanta cu ea. Din functia de guvernator al Bancii centrale a Greciei, el a luat parte la operatiunea financiara de mascare a datoriei cu ajutorul Goldman Sachs, in scopul de a asigura aderarea tarii sale la Euro.

Cei trei nu sunt singurii care au avut de-a face cu Goldman Sachs. Un alt personaj este Petros Christodoulou, fost trader al bancii americane, care a ajuns ulterior la conducerea Bancii Nationale a Greciei (prima banca comerciala elena). In 2006, Goldman Sachs revindea o parte din instrumentele derivate chiar Bancii Nationale a Greciei.

Acum, Christodoulou are o alta functie cheie – este seful agentiei elene care administreaza datoria publica.

Linia tot mai stearsa dintre politica si finante

Cand nu sunt ridicati de politie in miezul noptii, manifestantii americani care au Ocupat Wall Street-ul sunt in general ridiculizati pentru insistenta cu care acuza dominatia elitei politico-financiare.

Clasata odinioara ca teorie a conspiratiei, aceasta tema este insa acum mult mai discutata.

Bancii americane, scrie Le Monde, ii place sa isi plaseze oamenii fara sa le dea jos mastile.

Goldman Sachs este tinta criticilor si a suspiciunilor de frauda, in special in cazul care a permis acumularea datoriei elene. Si totusi, noteaza Euronews, toate aceste personaje care au avut legatura cu banca americana, ocupa pozitii importante in guvernele nationale si la BCE.

Intrebarile privind conflictul de interese si posibilul acces al Goldman Sachs la parghiile statului sunt adresate tot mai insistent.

Romani in grupul Bilderberg

Doar trei romani au fost invitati sa faca parte din “clubul celor mai influenti oameni din lume. Acestia sunt Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, Mihai Tanasescu, reprezentantul Romaniei la FMI, si Rasvan Radu, seful Unicredit Tiriac Bank. Toti trei au participat recent la intalnirea de la Bucuresti cu vicontele Etienne Davignon, presedintele acestei organizatii.

Sursa: apologeticum

Permisul auto - de Dan Puric

2012-01-09T23:03:00.001-08:00

Dumnezeu, iubindu-ma, ma tot pune la felurite incercari, ca sa nu ma

plictisesc.

Asa a fost si cu soferia. Ne-am luat si noi masina.

Atunci mi-a zis sotia ca ar fi bine sa-mi iau permis si eu, ca cine

stie, s-ar putea sa fie nevoie vreodata sa sofez.

Pentru mine, lucrul asta a venit prea tarziu, si m-am dus la prima

lectie de soferie cu emotii de liceean, la un PECO, unde trebuia sa ma

intalnesc cu instructorul.

Tremuram rau pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, si il

asteptam. Cel mai bun lucru era ca omul nu ma cunostea.

A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceausescu, careia, cand i-a pus o

frana, chiar in fata mea, i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat

tacticos si le-a pus la locul lor, ignorandu-ma.

Era mecanicul absolut, la intalnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului.

Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap. M-a citit

din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face.

Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus:

va fiu eu instructor!>

Cand mi-a zis, fara sa se uite la mine: , am inghetat.

acceleratia este copilul tampit care alearga pana ce da cu capul in

prima masina.>

Absolut genial!

Apoi imi spune scurt:

Eu, speriat: .

El:

conduca toti tampitii?>

Si atunci m-am gandit sa strig si eu la poporul roman:

condus de toti tampitii?>

Era o adevarata resuscitare, domnule!

Si imi tot repeta:

Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct in trafic.

Si eu trebuia sa am mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul de

viteze, trebuia sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii lui.

uiti in spate? Vezi, baa, ca intra ala in tine!>

Si m-a tinut asa, de inghetam si transpiram tot, doua zile la rand! Nu

mai eram sanatos! Nici un rol, in viata mea, nu m-a solicitat atat de

mult, si nu m-a adus intr-o asemenea stare.

In a treia zi s-a linistit de tot.

Statea batranul cu o mana pe volan si cu fesul pe ochi.

Dormea, domnule!

, mi-am zis.

Crucea Sfantului Andrei.

Nu l-ati vazut pe Puric, disperatul, intre Maestrul sau care dormea si

traficul din Bucuresti.

Si, tarandu-ma incet-incet, am trecut pe langa un cimitir. Atunci

Maestrul a deschis ochii:

Mie mi-a inghetat coloana vertebrala.

pe unde trece trenul. Pai, baa, cand vezi o cruce, nu te opresti sa te

inchini? Treci ca animalu’? Ce-o fi cu graba asta, ca tot acolo

ajungi!>

Omul asta m-a crestinat pe mine, teologul lui peste.

Avea dreptate! Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti in dreapta

si nu crezi nici macar in ala de-ti face semn cu steagul, ca e tara

plina de prosti.

Vei invata sa conduci cand vei sti sa te feresti de prosti, nu cand

vei sti legea!!!"

Prospera! What on Earth will it take?

2011-12-21T04:36:00.000-08:00

sursă:http://antiiluzii.blogspot.com/2011/11/prosper...

Cel mai recent documentar neconvenţional, THRIVE: What on Earth Will It Take?, creaţie a soţilor Foster şi Kimberly Gamble, rodul a peste 8 ani de interviuri şi cercetări, se dovedeşte a fi un film de sinteză, extrem de bine realizat, într-o manieră profund optimistă şi cu o grafică impecabilă, care ne poartă firesc printre invenţii ştiinţifice de avangardă, studii ale conştiinţei, structură geometrică a texturii Universului, aikido şi activism, manifestate în climatul politic actual, caracterizat de consolidarea globală a puterii elitei financiare şi a controlului paranoic exercitat asupra oricărui aspect al vieţii noastre, ridicându-ne moralul zdruncinat de dezvăluirea realităţilor crude ale societăţii, prin prezentarea de soluţii realiste şi strategii îndrăzneţe de răsturnare paşnică a balanţei puterii, împuternicind fiinţa umană cu dreptul de a-şi recupera viitorul şi de a-şi reechilibra existenţa, în rezonanţă cu tendinţa universală către prosperitate a lumii vii.

Deşi am fost atenţionat asupra lansării filmului, am ezitat să-l traduc şi chiar să-l urmăresc, din cauza unei prejudecăţi poate, a originii sociale a lui Foster Gamble, care este unul dintre descendenţii direcţi ai co-creatorului imperiului Procter & Gamble (stră-stră-nepot mai exact) şi am ajuns să privesc afirmaţia lui de la început de film, că i-a fost necesară întreaga viaţă pentru a discerne care sunt cauzele fiascoului multilateral al societăţii contemporane, drept o simplă dovadă de ipocrizie mediatică.

Compania Procter & Gamble, cu sediul în Cincinnati, Ohio, a fost înfiinţată în 1837, de doi cumnaţi, William Procter (fabricant de lumânări) şi James Gamble (fabricant de săpunuri), la iniţiativa mai mult decât inspirată a socrului lor comun, Alexander Norris, fiindcă după numai 21 de ani aveau deja vânzări de peste un milion de dolari.

Compania s-a consolidat în baza contractelor militare, încheiate cu trupele unioniste din timpul războiului civil, soldaţii americani lăsaţi la vatră asigurându-le o reclamă gratuită binevenită, în întreaga ţară, dar a devenit o corporaţie abia în 1930, prin achiziţia companiei britanice Thomas Hedley Co.

Corporaţia deţine cel puţin două recorduri nedorite de noi toţi, crearea şi vânzarea primei paste de dinţi cu fluor şi finanţarea cercetărilor pentru cipurile RFID - aşa cum recunoaşte şi Foster în film - şi încă un record ceva mai ciudat: din cauza pierderilor considerabile pe piaţa investiţiilor în credite derivative, au acţionat în judecată Bankers Trust, în 1994, pentru fraudă, fiind primul caz înregistrat în istorie, de membri ai unui consiliu de administraţie al unei mari corporaţii care recunoşteau, în tribunal, că s-au lăsat antrenaţi într-o afacere pe care au fost incapabili să o înţeleagă.

Asta nu i-a împiedicat, în acest an, să înregistreze vânzări record de 82,6 miliarde dolari, compania achiziţionând între timp şi alte firme binecunoscute ca: Folgers Coffee, Max Factor, Gillette, Duracell sau Braun.

Incitat fiind de prezenţa printre intervievaţi a unor nume celebre ca Duane Elgin, Nassim Haramein, Steven Greer, Adam Trombly, Brian O'Leary, Vandana Shiva, John Taylor Gatto, Deepak Chopra, David Icke, G. Edward Griffin, John Perkins sau Barbara Marx Hubbard, m-am decis să traduc documentarul şi nu regret acest lucru, fiindcă trebuie să recunosc că este unul dintre cele mai omogene, oneste şi cursive filme văzute vreodată, care abordează în cele peste două ore de vizionare, aproape toate problemele tratate de documentarele postate anterior pe blog.

Nu am descoperit absolut nimic subversiv în film, chiar dimpotrivă şi dacă ţinem cont că avem deja exemplul unui moştenitor al concernului Philips, care s-a decis să încalce tradiţia familiei fabricând produse fiabile, caz prezentat în The Light Bulb Conspiracy şi chiar cazul lui John Taylor Gatto, care s-a dezis de propovăduirea sclaviei muncii prin "taylor-ism", trebuie să acceptăm o altă afirmaţie a lui Foster, că nu toţi membrii familiilor sus-puse sunt şi participanţi activi la mascarada mondială numită globalizare planificată sau folosind sintagma atât de dragă elitelor, "noua ordine mondială", deşi mereu m-am întrebat ce anume ar putea fi nou în această ordine, din moment ce tot ei ne vor conduce.

Pe de altă parte, pe lângă efortul deosebit impus de realizarea unui film de o asemenea anvergură şi calitate, ca să nu mai vorbim de sumele semnificative implicate, cuplul Foster & Kimberly, de această dată, a realizat şi un web site extraordinar, http://www.thrivemovement.com/, a cărui valoare îndrăznesc să afirm că o depăşeşte cu mult pe cea a filmului, fiindcă, pe lângă faptul că sintetizează şi cumulează informaţii din toate domeniile atacate de documentar, mai oferă şi o platformă de comunicare şi de argumentare a soluţiilor propuse, pentru edificarea modelului ideal de societate la care aspirăm cu toţii.

Activitatea neconvenţională a lui Foster Gamble, are rădăcini mai vechi, încă de pe vremea când devenea co-fondator al unui grup de lucru multidisciplinar, The Sequoia Symposium, în 1997, bănuiesc că împreună cu Jack Kasher, fiindcă doi ani mai târziu, acesta, în calitatea sa de profesor de fizică şi astronomie la Universitatea Nebraska, găzduia la Thompson Alumni House una dintre şedinţele grupului, la care participau, printre alţii:

- Lynnclaire Dennis din San Francisco, autoarea cărţii "The Pattern", care avusese o experienţă de moarte clinică, în 1987, în timpul unei ascensiuni cu un balon cu aer cald, în Alpii elveţieni;

- Louis Kauffman, profesor de matematică la University of Illinois-Chicago, unul dintre teoreticienii respectaţi ai paradoxului matematic reprezentat de nodul trilobat, ca cel mai simplu exemplu de nod toroidal;

- Ashok Gangadean, profesor de filozofie la Haverford College, lângă Philadelphia şi recenzor al cărţii amintite, despre care scria: "The Pattern reprezintă uniunea vie dintre finit şi infinit, minte şi materie şi continuumul spaţiu-timp." ;

- Pierre Noyes, profesor la Stanford University;

- Foster Gamble, cercetător din Woodside, California

şi, nu în ultimul rând

- Nassim Haramein, prezentat de reporterul de la Omaha World Herald, în articolul din 23 ianuarie 1999, în care relata evenimentul, drept "un cercetător al geometriei vidului, de 15 ani încoace, din Santa Cruz California".

Dr. Jack Kasher a fost consultant şi angajatul de vară al Lawrence Livermore National Laboratory, între 1975-1992, unde se specializase pe aplicarea teoriei electromagnetice în cadrul sistemului de apărare Războiul Stelelor, cu o mică pauză în vara lui 1991, când a lucrat la Marshall Spaceflight Center al NASA, în Huntsville, Alabama.

El este totodată şi directorul pentru statul Nebraska al MUFON, o organizaţie non-profit, fondată în 1969, care investighează cazurile OZN, în care calitate a efectuat o analiză detaliată a controversatei filmări a misiunii STS-48, a navetei spaţiale Discovery, lansată în data de 12 septembrie 1991, de la Kennedy Space Center, Florida, în care apar obiecte ciudate deplasându-se prin spaţiul cosmic, în manieră evident controlată, analiză care poate fi studiată în detaliu la acest link: http://www.nicap.org/muj_kasher_sts48.htm.

Una dintre erorile filmului este prezentarea pe acelaşi nivel a familiilor Rothschild, Rockefeller şi Morgan, când, de fapt, ultimele două se află pe poziţii de subordonare faţă de Rothschild, la fel ca şi celelalte "mari familii" amintite: Carnegie, Harriman, Schiff sau Warburg.

Mult mai aproape de realitate s-a situat istoricul Niall Ferguson, când scria: "Pentru majoritatea secolului XIX, N.M. Rothschild a condus cea mai mare bancă din lume, ce a dominat piaţa internaţională de acţiuni. Ca echivalent contemporan, cineva ar trebui să-şi imagineze o fuziune între Merril Lynch, Morgan Stanley, J.P. Morgan şi probabil şi Goldman Sachs, la fel puternică poate ca Fondul Monetar Internaţional, dat fiind rolul familiei Rothschild în stabilirea politicii financiare a numeroase guverne."

Aceeaşi eroare se face când în fruntea tuturor organizaţiilor secrete este prezentată, aproape mereu, Round Table, a mogulului diamantelor sud-africane, Cecil Rhodes, atribuindu-i-se un rol mult prea important, când, de fapt, banca Rothschild l-a finanţat pentru a putea dezvolta British South Africa Company, dovada fiind dată şi de faptul că la moartea lui Rhodes, în 1902, administratorul averii sale a devenit Leopold de Rothschild (1845–1917), cel ce a ajutat la iniţierea schemei malefice a burselor Rhodes de la Oxford University, ca modalitate de recrutare şi pregătire a lichelelor ce promovează planurile ocultei planetare, ca Bill Clinton, George Stephanopoulos, Susan Rice şi mulţi alţii.

[b]Dat fiind succesul mondial al documentarului, la atât de puţină vreme de la lansare, trebuie să recunosc că m-a deranjat şi "cocacolismul" prezentării satelor româneşti Liviu Rebreanu şi Izvoru Crişului, ca exemple ale politicii ecologice promovate de Vandana Shiva, în comunitatea indiană sprijinită de Navdanya, deşi nu e exclus să se fi oploşit şi prin satele ardelene nişte "hinduşi" hipo-motorizaţi, autohtoni.[/b]

Am fost dispus să le iert aceste mici păcate realizatorilor, în calitate de practicant de aikido, pentru pledoaria superbă făcută singurei arte marţiale exclusiv defensive, nefiind dificil de integrat în Calea Armoniei "dansul" graţios al Fondatorului, Ōsensei Morihei Ueshiba şi al unuia dintre discipolii săi interni - uchi deshi între 1958 şi 1969 - Mitsugi Saotome Sensei.

Energia liberă rămâne la fel de periculoasă pentru magnaţii petrolului, pe cât era şi la momentul când a fost făcut extraordinarul film al lui Harry DeLigter, Free Energy - The Race to Zero Point, dovada fiind dată de asasinarea în 2004 a unuia dintre protagonişti, dr. Eugene Mallove.

Munca neobosită a lui Mallove pentru promovarea noii energii, pe lângă editarea revistei Infinite Energy şi înfiinţarea organizaţiei non-profit New Energy Foundation, constă şi în scrierea unei cărţi curajoase Fire from Ice, avându-i ca eroi pe Stanley Pons şi Martin Fleischmann, de la University of Utah, cei care au reuşit primii să realizeze fuziunea la rece, în 1989 şi care, între timp, au fost supuşi unei campanii feroce de discreditare, din partea fizicienilor lumii academice şi, mai ales, a promotorilor fuziunii termonucleare, care şi-au apărat carierele, cercetările şi sursele de finanţare.

La şapte ani după asasinat, timp în care au fost arestaţi şi eliberaţi diverşi indivizi, nu s-a ajuns încă la nici un proces şi singura declaraţie făcută de justiţia statului Connecticut este de o prostie sfidătoare: "... este posibil ca Mallove să fi fost ucis de un chiriaş evacuat, furios că i-au fost aruncate unele lucruri personale în timpul evacuării."

Prin vocea lui John Taylor Gatto, ne este reamintită problema dureroasă a unui sistem educaţional absurd, destinat pervertirii personalităţii copiilor şi producerii de sclavi condiţionaţi pavlovian, ca reacţie faţă de autoritate, aşa cum subliniază şi Deepak Chopra:

"Dacă un copil este slab la matematică, dar bun la tenis, majoritatea oamenilor i-ar angaja un preparator la matematică. Eu i-aş fi angajat, mai degrabă, un antrenor de tenis."

Plecând de la afirmaţia lui Foster Gamble că, o dată instaurată noua ordine mondială, nu vom mai avea nici unde fugi, nici unde să ne ascundem, mi-am adus aminte de dilema participanţilor la un sondaj de opinie organizat pe la sfârşitul anilor '80, de un fost spion GRU, colonelul Victor Suvorov, fugit în Anglia, care le solicita participanţilor să enunţe măsuri efective de stopare a emigrării clandestine, dintr-un stat în care tocmai s-a instaurat socialismul, au fost naţionalizate toate mijloacele de producţie şi a fost desfiinţată proprietatea privată.

Răspunsurile s-au orientat în întregime către măsuri represive: sârmă ghimpată, trupe de grăniceri, câini, reflectoare etc., nimeni nereuşind să observe o soluţie externă pentru o problemă internă: singurul caz, în care ar fi încetat evadarea celor năpăstuiţi de "raiul socialist", ar fi fost să nu mai aibă unde fugi.

Este varianta intuită genial de Foster şi chiar şi de Stalin, la vremea lui şi care a devenit obsesia conducătorilor cabalei mondiale şi principalul motiv pentru care îşi doresc să stăpânească dictatorial întreaga lume, fiindcă experimentele derulate anterior pe banii ocultei şi pe suferinţa noastră, în întreg lagărul socialist, prin care au fost decimaţi peste 100 de milioane de oameni numai în URSS şi China, laolaltă - spre entuziasmul unui psihopat ca David Rockefeller - le-au demonstrat cu claritate că, în caz contrar, se vor îndrepta către un eşec garantat.

"Este greu, afirm eu, ca oricine altcineva să deteste mai mult decât mine vărsarea de sânge, inclusiv la vreme de război, dar este încă şi mai greu să depăşească dezgustul meu de natura însăşi a statelor totalitare, în care masacrul este doar un detaliu administrativ."(Vladimir Nabokov-23 aprilie 1899 - 2 iulie 1977)

Pentru descărcare rapidă cu subtitrare şi vizionare:

Link 1

http://www.megaupload.com/?d=H448BNSY

link 2

http://www.videoweed.es/file/1zxaetspmdysa

link 3

http://www.movshare.net/video/qh6s4puk2q4n6

link 4

http://vimeo.com/32611632

--------------------------------------------------------------------------------

Roadele politicii antiromanesti la comanda FMI si UE

2011-12-16T01:56:00.000-08:00

Romania, diagnosticata de acad. Dinu C Giurescu

Baza industriala existenta in 1989 a disparut. Numeric, cel putin 80% din capacitatile de productie au fost date la fier vechi. In Bucuresti existau in decembrie 1989 cel putin 47 mari intreprinderi. Au disparut complet 34

Tot efortul de industrializare al Romaniei din secolul XX a fost in cea mai mare parte anulat. O atare distrugere a industriei proprii este, dupa toate probabilitatile, unica in Europa daca nu si in lume. Romania nu mai are in proprietate nici o unitate industriala, cele in functie apartin firmelor straine

Cooperatia mestesugareasca de productie a disparut si ea in cea mai mare parte. Daca vrei sa-ti repari un pantof, gasirea unui atelier seamana cu un joc la loterie.

Agricultura prin masurile luate in anii ’90, a revenit la o faramitare care o fac neproductiva. Romania nu mai produce hrana de care are nevoie si importa nu numai grau, dar si legume, fructe din tari europene, africane si chiar din America de Sud

Comertul se desfasoara in mall-uri cu megamagazine. Care este ponderea in megamagazine a marfurilor produse in Romania? Imaginile cu inghesuiala cumparatorilor de sarbatori la casele de marcat nu inseamna bunastare

Comertul exercitat individual-particular s-a redus la maximum; micile magazine de cartier unele rezista, altele s-au inchis, iar ponderea lor este prea putin semnificativa.

Sistemul bancar-financiar apartine, in proportie de cel putin 90% – bancilor straine

De ce pana in 2009 inclusiv, au fost bani si dintr-odata nu mai sunt? Opinia publica nu a primit o explicatie rationala si nici cum sunt folosite aceste 20 de miliarde

Urmarile imprumutului: a) reducerea cu 25% a salariilor si cu 15% a pensiilor

b) disponibilizari repetate in 2010, 2011 si 2012 c) reducerea in continuare a salariilor intrucat noua grila de salarizare a pornit de la un prag mai jos decat acela anterior d) inghetarea salariilor si pensiilor pe 2012 e) hotarari judecatoresti definitive pentru plata unor drepturi banesti nu sunt respectate si amanate cu motivarea ca nu sunt bani f) investitiile sunt indreptate spre firmele clientelare ale regimului

FMI executa un control direct asupra bugetului si administratiei tarii. Acest for „recomanda“ ce trebuie privatizat sau pus sub management privat. Intr-un fel, situatia se aseamana cu aceea a Romaniei din anii 1948-1958 cand hotararile conducerii de atunci erau supuse aprobarii prealabile a Moscovei

Trecerea – tot la recomandarea FMI – sub management privat a unor mari unitati care mai sunt proprietatea statului

Vanzarea in continuare a resurselor naturale, exploatarea perimetrelor maritime petrolifere; atacarea padurilor virgine. Veniturile ce vor reveni statului roman din vanzarea unor asemenea resurse sunt minimale

Conducerea politica, degradare fara precedent

Viata politica cunoaste, in ultimii 6-7 ani, manifestari aparte, care incalca atat Constitutia tarii, cat si regulile UE

Formarea unei majoritati parlamentare cu ajutorul unui „partid“ care nu a fost validat in alegeri si voteaza automat cu partidul principal de guvernamant

Metode speciale de votare : asumarea raspunderii de catre guvern; aprobarea tacita ; numaratoare in viteza (numaratoarea expres) ; ordonantele de urgenta aprobate in bloc

Politizarea aparatului de stat pana la treptele inferioare. Se va ajunge la partidul-stat existent in 1989

Transformarea guvernului intr-un simplu instrument de executie, de aplicare a dispozitiilor Presedintiei

Eliminarea completa a dialogului dintre partide pentru obtinerea unei solutii negociate; compromisul politic nu exista in mentalul si practica partidului principal de guvernamant; exista numai dorinta de eliminare cu orice pret si prin orice mijloace a adversarilor

Jaloane pentru fraudarea viitoarelor alegeri : votarea prin corespondenta, tinerea concomitenta a viitoarelor alegeri, locale si parlamentare, contrar prevederilor constitutionale, cat si a practicii UE

Prin mai multe initiative legislative sau de facto din ultimii ani, guvernul se indreapta spre destramarea teritoriala si juridica a statului roman.

Atacarea teritoriului. Impartirea Transilvaniei in doua regiuni de dezvoltare pe linia despartitoare trasata de dictatul de la Viena din august 1940. O atare propunere care deschide calea unei divizari de facto – economice si etnice – a Transilvaniei. Ce mai ramane din definitia Romania stat national unitar si indivizibil?

Integritatea teritoriala este pusa direct sub semnul intrebarii si prin: proiectul de desfiintare a judetelor existente

Politica oficiala (guvernamentala) fata de comunele romanesti din judetul Covasna este si ea graitoare: aceste localitati – prin reprezentantii lor – nu au primit nici un fel de sprijin banesc de la guvern pentru activitatile lor culturale.

Alcatuirea statala este pusa la indoiala prin criticarea si blamarea repetata a diferitelor categorii socio-profesionale: medici, judecatori, profesori, politisti; prin referiri negative privind institutii ale statului.

Legea arhivelor acum in faza de promulgare reprezinta inca o lovitura data statului roman. Legea ingaduie scoaterea unor arhive originale si restituirea lor catre emitenti. Aplicarea unei asemenea legi inseamna aprobarea legala pentru destramarea arhivelor nationale cu toate consecintele previzibile

Reforma sanatatii a dus la inchiderea a zeci de unitati, tot in numele economiilor bugetare. Faza a doua a acestei reforme preconizeaza acum limitarea asistentei medicale la un pachet-tip

Codul muncii votat nu demult este net in defavoarea salariatilor si acorda angajatorilor mai multe inlesniri in desfacerea contractelor de munca

Prin desfiintarea industriei existente in 1989 in proportie de cel putin 80%, prin inchiderea atelierelor mestesugaresti si prin emigrarea a peste 2.000.000 de persoane, muncitorimea din Romania s-a redus considerabil si numeric dar si ca forta de actiune

Siguranta personala a cetateanului si a bunurilor sale este amenintata de limitarile bugetare si concedierile masive in Politie si Jandarmerie

Inghetarea salariilor si a pensiilor pe de o parte si cresterea preturilor pe de alta parte, ingradesc si chiar opresc reactiile corpului social preocupat zilnic de cum sa faca fata cheltuielilor de supravietuire.

Masurile luate sub lozinca „reformei institutionale“ erodeaza pas cu pas statul roman, slabesc autoritatea institutiilor sale. Cetateanul se simte astazi mai expus presiunilor de tot felul si mai nesigur de viitorul sau si al copiilor sai decat cu 6-7 ani in urma

Atitudinea indiferenta a oficialitatilor fata de tot ce aminteste identitatea romaneasca, traditiile, personalitatile reprezentative, istoria, limba vorbita astazi tot mai stalcita

Noua lege a educatiei favorizeaza formarea unei generatii fara identitate nationala

Dinu C. Giurescu, Decembrie 2011

Mama

2011-12-08T00:39:00.000-08:00

Când tu aveai 1 an ea te hrănea şi te îmbăia.

I-ai mulţumit plângând toată noaptea..

Când tu aveai 2 ani ea te-a învăţat să mergi.

I-ai mulţumit fugind când ea te chema.

Când tu aveai 3 ani ea îţi pregătea toată mâncarea cu dragoste.

I-ai mulţumit aruncând farfuria pe jos.

Când tu aveai 4 ani ţi-a dat creioane colorate.

I-ai mulţumit colorând masa din sufragerie.

Când tu aveai 5 ani te-a îmbrăcat pentru vacanţă.

I-ai mulţumit sărind în prima baltă.

Când tu aveai 6 ani te-a dus la şcoală.

I-ai mulţumit strigând nu merg.

Când tu aveai 7 ani ţi-a cumpărat o minge.

I-ai mulţumit aruncând-o în fereastra vecinilor.

Cînd tu aveai 8 ani ţi-a dat o îngheţată.

I-ai mulţumit scăpând-o în poală.

Când tu aveai 9 ani ţi-a plătit lecţii de pian.

I-ai mulţumit că nici măcar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodată.

Când tu aveai 10 ani te ducea toată ziua cu maşina de la fotbal la gimnastică de la o zi de naştere la alta.

I-ai mulţumit că săreai din maşină şi nu te uitai niciodată înapoi.

Când tu aveai 11 ani te-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la cinema.

I-ai mulţumit cerându-i să stea în alt rând.

Cînd tu aveai 12 ani te-a avertizat să nu te uiţi la anumite programe la TV.

I-ai mulţumit aşteptând să iasă din casă.

Când tu aveai 13 ani ţi-a sugerat cum să te tunzi.

I-ai mulţumit spunându-i că nu are gusturi.

Când tu aveai 14 ani ţi-a plătit o tabără de vară de o lună.

I-ai mulţumit uitând să-i scrii măcar o scrisoare.

Când tu aveai 15 ani venea de la lucru şi-şi dorea o îmbrăţişare,

I-ai mulţumit stând în camera ta cu uşa încuiată.

Cînd tu aveai 16 ani te-a învăţat să-i conduci maşina.

I-ai mulţumit luându-i--o de câte ori puteai.

Când tu aveai 17 ani ea aştepta un telefon important.

I-ai mulţumit stând la telefon toată noaptea.

Când tu aveai 18 ani ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului.

I-ai mulţumit stând la petrecere pâna în zori.

Când tu aveai 19 ani ţi-a plătit facultatea, te-a dus în campus şi ţi-a cărat bagajele.

I-ai mulţumit salutând-o în afara camerei ca să nu te simţi jenat în faţa prietenilor.

Când tu aveai 20 de ani te-a întrebat dacă te întâlneşti cu vreun baiat...

I-ai mulţumit spunând-i "Nu-i treaba ta!"

Când tu aveai 21 de ani ţi-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tău.

I-ai mulţumit spunând-i "Nu vreau să fiu ca tine!"

Când tu aveai 22 de ani te îmbrăţişa la absolvirea facultăţii.

I-ai mulţumit întrebând-o dacă poate să-ţi plătească o excursie prin Europa.

Când tu aveai 23 de ani ţi-a dat mobila pentru primul tău apartament.

I-ai mulţumit spunându-le prietenilor că era urâtă.

Când tu aveai 24 de ani ţi-a cunoscut logodnicul şi te-a întrebat de planurile de viitor.

I-ai mulţumit spunându-i printre dinţi: "Maaaaami, te rog"!

Când tu aveai 25 de ani te-a ajutat să-ţi plăteşti nunta şi a plâns şi ţi-a spus cât de mult te iubea..

I-ai mulţumit mutându-te în cealaltă parte a ţării...

Când tu aveai 30 de ani te-a sunat să-ţi dea un sfat pentru copil.

I-ai mulţumit spunând-i "Lucrurile sunt diferite acum"

Când tu aveai 40 de ani te-a sunat să-ţi amintească de aniversarea unei rude.

I-ai mulţumit spunându-i că erai foarte ocupat chiar atunci.

Când tu aveai 50 de ani ea era bolnavă şi avea nevoie să ai grijă de ea.

I-ai mulţumit citind despre povara care devin părinţii pentru copiii lor.

Şi apoi, într-o zi, ea a murit în tăcere.

Şi tot ce nu ai făcut vreodată s-a întors lovind ca trăznetul în INIMA ta.

Dacă ea mai este pe aproape, nu uita să o iubeşti mai mult ca niciodată.

Dacă ea nu mai este, aminteşte-ţi dragostea ei necondiţionată şi dă-o mai departe.

Aminteşte-ţi mereu să o iubeşti pe mama ta.

Pentru că nu ai decât o singură mamă în toată viaţa ta.

Preluare;Toea Steliana

2011-12-04T23:15:00.000-08:00

Aforisme cu umor

de Daniel Roxin

Dacă vrei să scapi de mizeria terestră, nu e o soluţie să umbli cu capul în nori!

Este mult mai de dorit să fii în compania unui înţelept mort, decât în aceea a unui prost viu!

În realitate, prostul nu moare niciodată de „grija altuia”. Ăsta e, de fapt, principalul motiv pentru care trăieşte!

Culmea ironiei este aceea că regele proştilor este întotdeauna un tip deştept şi viclean!

„Gurile rele” vorbesc întotdeauna „pe la colţuri” pentru a putea, la nevoie, „să o dea cotită”!

Doar pentru un berbec nu este jenant să o facă „de oaie”!

Apocalipsa pare cu atât mai aproape cu cât, mai nou, la fiecare răsărit, se „crapă de ziuă”!

Atenţie! Uneori când Dumnezeu îţi pune „mâna în cap”, o face ca să te scuture niţel!

Nu conta pe bucuria cu care celălalt ţi-a spus că te-a aşteptat de o viaţă. Cu siguranţă nu i-a făcut plăcere să te aştepte atâta amar de vreme!

Obtinerea iluminării spirituale nu este atât de simplă pe cât ai putea crede. Curentul electric n-o să-ţi folosească la nimic...

Ca să-ţi depăşeşti egoul, nu e suficient să o iei la fugă.

Oricât de mult ai încerca, n-o să-ţi potoleşti setea de Dumnezeu cu apă minerală.

Atunci când vrei să escaladezi cele mai înalte piscuri ale spiritului, nu folosi niciodată bocanci de alpinism!

Să nu îţi imaginezi că cei care folosesc „limba de lemn” sunt ecologişti!

Există şi oameni care nu vor să se descopere elixirul vieţii veşnice. Groparii!

Criza globala a fost generata artificial pentru a putea fi creat un guvern mondial

2011-11-30T18:20:00.000-08:00

"Un stat totalitar îşi va face apariţia pe teritoriul Uniunii Europene în urma crizei, ce se va putea compara cu dictatura Uniunii Sovietice, în timp ce actualii membri ai UE îşi vor ceda independenţa în contul datoriilor" consideră economistul leton de origine rusă Dmitri Smirnov, lector la Şcoala Superioară de Studii Economice Ventspils din Letonia.

În aproape 20 de ani, potrivit acestuia, odată cu trecerea crizei, un guvern mondial va conduce întreagă lume, relatează miercuri (16 noiembrie 2011) agenţia de presă rusă Novîi Reghion.

“Criza va duce la faliment statele zonei euro, iar pentru datorii li se va lua independenţa. Euro nu este în pericol. Dimpotrivă, pentru a salva euro, toţi trebuie să adere la zona euro şi să-şi piardă independenţa. Se va spune că putem supravieţui doar împreună. Avem nevoie de a crea un stat totalitar, de a-i aduna pe toţi în aceeaşi oală, pentru a-i subjuga” – a declarat Smirnov într-un interviu acordat marţi seara, în cadrul emisiunii “Razvoroť la postul de radio Baltkom 93,9.

Conform estimărilor sale, ar trebui să se producă patru valuri ale crizei înainte de apariţia unui guvern mondial. “Primul val a fost în 2008, al doilea este aşteptat în 2012-2013. Perioada dintre acestea este de 4-5 ani şi, apoi, durata totală a crizei al cărei scop este înfiinţarea unui guvern mondial va fi de 20 de ani”, prognozează Smirnov.

El susţine că actuala criză globală a fost generată în mod artificial cu un scop concret. “Criza este o modalitate de jaf, atunci când unul dă faliment, iar celălalt câştigă din aceasta”, explică economistul, în opinia căruia, autorii principali ai turbulenţelor financiare sunt băncile legate de Rezerva Federală a SUA.

Pe blogul său de pe resursa “Ventasbalss.ru”, expertul explică faptul că politicienii, atât europeni, cât şi americani, lucrează pentru unul şi acelaşi grup de persoane, care poate fi numit convenţional “guvernul mondial”. Totodată, el atrage atenţia că măsurile luate până în prezent pentru salvarea zonei euro nu au avut decât un caracter cosmetic şi cu efect pe termen scurt.

În luna septembrie, aminteşte el, după ce finanţistul George Soros a chemat la o reformă radicală a UE, fără să propună în acest sens nimic concret, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a propus pentru salvarea UE introducerea obligaţiunilor europene comune.

Până în prezent, fiecare stat din zona euro emite propriile obligaţiuni şi are propria sa datorie. În caz de reformă, se propune unificarea tuturor obligaţiunilor şi emiterea unor obligaţiuni unice ale zonei euro, scrie Smirnov pe blogul său.

Este vorba, potrivit lui, de crearea unui spaţiu unic al datoriei. Această idee a fost sprijinită deja, cu mult entuziasm, de Franţa, Germania şi Italia – principalele ţări din zona euro.

Liderii acestora au încercat deja să convingă parlamentele din ţările lor pentru a susţine introducerea unor obligaţiuni unice. Chiar şi Vaticanul s-a pronunţat pentru un stat unic european, mai aminteşte el.

Introducerea unor obligaţiuni unice va limita în mod semnificativ independenţa membrilor din zona euro, consideră economistul citat, indicând că statul nu va mai fi capabil să finanţeze în mod independent deficitul bugetar şi va fi obligat să contacteze Centrul /Bruxellesul/ ca să-i aloce bani. În fine, obligaţiunile unice vor impune introducerea unui buget unic al UE.

Astfel, în opinia sa, bugetele naţionale vor fi practic eliminate, iar toate veniturile fiscale vor fi transferate la Bruxelles, iar acolo se va decide cine şi cât să primească din bugetul comun.

În cele din urmă, cheltuielile participanţilor la zona euro vor fi decise la nivel central. Aşa cum încearcă să convingă adepţii introducerii obligaţiunilor unice, aceasta va permite stabilirea unei discipline fiscale pe ansamblul zonei euro, explică Smirnov.

Astfel, concluzionează el, introducerea obligaţiunilor unice facilitează crearea noului stat pe continentul european Statele Unite ale Europei, în care toate ţările membre îşi vor pierde independenţa şi vor coborî la nivelul unor autorităţi locale.

Ţările afectate profund de criză vor ajunge direct sub controlul unui comisar UE /Smirnov face aici aluzie la o iniţiativă recentă a Olandei/ şi în custodia Comisiei Europene, structura care va decide formarea bugetelor “naţionale”.

În acest caz, mai scrie expertul amintit, comisarul european va fi în măsură să intervină în guvernarea unei ţări aşa cum fac în prezent administratorii numiţi de instanţă în cazul societăţilor falimentare.

Împotriva ţărilor care se vor face vinovate, Bruxellesul va recurge la o varietate de sancţini, de la pierderea dreptului de vot în UE, până la restricţionarea accesului la fondurile europene, prognozează sumbru economistul leton. “Va fi o dictatură ceva mai drastică decât în URSS”, susţine el.

Un al doilea val al crizei, aşteptat anul viitor, va aduce UE în pragul colapsului, iar ţările europene vor fi puse în faţa alegerii – fie un stat unic, fie falimentul.

“De fapt, nu va fi nicio alegere, vor face aşa cum li se va spune”, mai crede economistul de origine rusă, care anticipează că, la sfârşitul crizei, şi SUA vor înceta să mai existe. Întreaga planetă va fi guvernată de un guvern mondial.

Dmitri Smirnov a devenit cunoscut în 2008 când a fost arestat de serviciile de securitate letone pentru “atentat la adresa sistemului financiar al ţării”, după ce anticipase o agravare a crizei economice în Letonia şi o devalorizare a monedei naţionale. Avertismentul său a fost confirmat de realitate ulterior.

Sursa: financiarul.ro

Materialul minune care poate schimba lumea: GRAFENUL

2011-11-30T18:06:00.000-08:00

Acest material este mai rezistent decât diamantul, deşi se întinde ca o gumă. Din punct de vedere virtual este invizbil, conduce electricitatea şi cădura mai bine decât orice sârmă de cupru, iar greutatea sa este aproape egală cu zero. Grafenul este un nou material uimitor care poate revoluţiona aproape orice parte a vieţii noastre.

Unii cercetători susţin că este cel mai important material care urmează să fie creat de la plasticul sintetic, realizat în urmă cu 100 de ani. Acest material poate duce la inventarea telefoanelor mobile care pot fi rulate şi aşezate în spatele urechii, la televizoare HD la fel de subţiri ca o coală de tapet, şi ziare electronice care se îndoaie pentru ca cititorii să le poată împături într-un mic pătrat, scrie Daily Mail.

Grafenul a fost descoperit în Marea Britanie în urmă cu doar şapte ani. Anul trecut, le-a adus cercetătorilor de la Universitatea Manchester Premiul Nobel pentru fizică, iar săptămâna aceasta cancelarul George Osborne a promis 50 milioane de lire sterline pentru dezvoltarea de tehnologii care să se bazeze pe “această substanţă super puternică”.

Grafenul este realizat prin exfolierea şi procesarea chimică a grafitului, materialul ieftin folosit la creioane. La fiecare câteva luni oamenii de ştiinţă descoperă modalităţi noi şi mai ieftine de prelucrare în masă a grafenului, aşa că unii experţi cred că până la urmă va ajunge să coste mai puţin de 4 lire jumătate de kilogram.

Dar oare grafenul este substanţa-minune a secolului 21?

Pentru un material atât de promiţător are o structură chimică incredibil de simplă. O foaie de grafen este alcătuită dintr-un singur strat de atomi de carbon, dispuşi într-o reţea hexagonală, având o structură rigidă.

Acest lucru face grafenul să fie cel mai subţire material realizat vreodată. Pentru a atinge o grosime totală de un milimetru sunt necesare 3 milioane de straturi de grafen alăturate. Din cauza subţirimii lor foile de grafen luate separat sunt transparente.

De asemenea, este şi materialul cu cea mai mare rezistenţă mecanică cunoscut de omenire. Potrivit unui calcul, pentru a trece prin acea foaie de grafen, un elefant ar trebui să se exercite o forţă incredibil de mare, balansându-se cât mai tare.

În ciuda rezitenţei sale, grafenul este şi extrem de flexibil şi poate fi întins cu aproximativ 20% mai mult fără a suferi o daună.

Este de asemenea un conducător de electricitate superb, cu mult mai bun decât cuprul folosit în mod tradiţional la cablare, şi este cel mai bun conducător de căldură de pe planetă.

Dar poate cea mai remarcabilă proprietate a grafenului este originea sa. Grafenul este format din grafit, iar un creion de plumb este alcătuit din milioane de straturi de grafen. Aceste straturi sunt “alipite” uşor între ele, de aceea alunecă unul de pe celălalt atunci când un creion este mişcat de-a lungul foii de hârtie.

Descoperirea grafenului a declanşat un boom pentru ştiinţa materialelor. Anul trecut existau 3000 de lucrări de cercetare asupra proprietăţilor sale şi 400 de cereri de brevet.

Industria electronicelor este convinsă că grafenul va duce la realizarea gadgeturilor care vor face ca iPhone şi Kindle să pară nişte jucării din epoca trenurilor cu aburi.

Ecranele moderne cu touchscreen folosesc oxid de staniu şi indiu, o substanţă care este transparentă dar care poartă curenţi electrici. Dar acest oxid de staniu şi indiu este scump, şi gadgeturile realizate din această substanţă se sparg uşor atunci când sunt scăpate din mână. Înlocuirea oxidului de staniu şi indiu cu anumiţi compuşi pe bază de grafen ar putea permite dezvoltarea ecranelor pentru calculatoare şi televizoare flexibile şi subţiri ca o foaie de hârtie. Cercetătorii din Coreea de Sud au proiectat un ecran cu atingere flexibil de 63,5 centimetri folosind grafenul.

Alţi cercetători privesc în viitor la multe modalităţi de a folosi grafenul în medicină.

De asemenea, este considerat ca fiind o alternativă la caroseria din fibră de carbon a ambarcaţiunilor şi bicicletelor. Iar grafenul în componenţa cauciucurilor le-ar face mult mai puternice.

Unii chiar susţin că materialul va înlocui siliciul din componenţa cipurilor calculatoarelor. În viitor un card de credit realizat din grafen ar putea stoca la fel de multe informaţii ca şi calculatoarele actuale.

Însă există şi unele probleme în folosirea grafenului. Este atât de bun conducător de electricitate încât transformarea lui în dispozitive precum tranzistorii s-a dovedit problematică.

La începutul anului acesta IBM a recunoscut că „este dificil să ne imaginăm” ca grafenul va înlocui siliciul în microcipuri.

Experţii însă au încredere în acest material şi sunt dispuşi să urmeze calea în continuare. „Vorbim despre un număr impresionant de proprietăţi unice combinate într-un singur material, lucru care nu s-a mai întâmplat până acum. De aceea există atât de mulţi cercetători care lucrează la analiza acestuia”, au adăugat aceştia.

Sursa: financiarul.ro

Radio " Vocea Sufletului"

2011-10-13T15:04:00.000-07:00

Felicitari! Astazi a fost lansat primul post de radio care contine numai stiri pozitive,condus de o echipa de oameni de caracter, cu mult BUN SIMT(lucru care lipseste mult in ultimul timp)cum ar fi Daniel Roxin, Monica Visan... si altii. Cei interesati(si ar trebui sa fie multi)pot urmari programele pe: http://www.radiovoceasufletului.ro/. Le uram succes si energia necesara pentru a continua munca inceputa. BRAVO!

Miracole

2011-10-13T14:49:00.000-07:00

Omul a soptit:

- Doamne, vorbeste-mi!

Si o ciocarlie a inceput sa cante, dar omul nu a auzit.

Asa ca omul a strigat:

- Doamne, vorbeste-mi!

Si bubuitul tunetului a rasunat de la o margine a cerului la cealalta, dar omul nu a ascultat.

Omul a privit in jurul sau si a spus:

- Dumnezeule, da-mi voie sa Te vad!

Si o stea a stralucit scanteietoare, dar omul nu a observat-o.

Si omul a strigat:

- Doamne, arata-mi o minune!

Si o viata s-a nascut, dar omul nu i-a dat importanta.

Asa ca omul a strigat in disperare:

- Doamne, atinge-ma ca sa stiu ca esti aici!

La care Dumnezeu s-a aplecat si l-a atins pe om. Insa omul a dat cu mana, alungand fluturele, si si-a vazut mai departe de drum.

Nu lăsa să-ţi scape vreo binecuvântare, numai fiindcă nu o primeşti in felul in care o aştepţi!

Preluare: Daniel Roxin

Romania versus talharii ai planetei

2011-10-06T04:00:00.000-07:00

In ultima vreme reprezentantii a diverse natiuni pretinse civilizate si dezvoltate ne tin lectii de morala, ne trag de urechi sau chiar ne insulta. In acelasi timp, nevertebratele care conduc aceasta tara fac sluj in fata impertinentei externe. Desigur, unul dintre primele lucruri care trebuie rezolvate este aceasta aberatie biologica in virtutea careia, intr-o tara cu multe vertebrate, in varful lantului trofic se afla indivizi fara coloana vertebrala. Este evident ca Romania se confrunta cu o conspiratie a a acestor specimene care, pentru a-si pastra locurile privilegiate, se inghesuie unele in altele si isi tin de "sase" pentru ca lumea sa nu afle ca sunt doar niste lipitori lacome, descendente ale taratoarelor bolsevice care ne-au otravit cultura si spiritul national.

Sa revenim insa la moralistii din afara tarii si sa ii cunoastem mai bine. Iata care este adevarul despre pionierii democratiei, ai drepturilor omului, ai umanismului s.a.m.d.:

FRANTA: putere coloniala care a controlat, la un moment dat, aproape 13. 000. 000 kilometri patrati, aproximativ 9% din intreaga suprafata a uscatului mondial. Un numar impresionant de tari au fost ocupate cu forta de catre francezi. Prosperitatea Frantei se bazeaza intr-o buna masura si pe crimele si jaful din fostele tari coloniale. Iata cateva dintre acestea - Algeria, Camerun, Ciad, Gabon, Niger, Senegal, Tunisia, Madagascar, Maroc, Vietnam, Laos s.a.

ANGLIA: cel mai mare imperiu colonial - a cuprins peste 20%!!! din suprafata uscata a Terrei. Prosperitatea Marii Britanii se bazeaza intr-o buna masura si pe crimele si jaful din fostele tari coloniale. Iata cateva dintre acestea - India, Australia, America de Nord, Africa de Sud, Birmania s.a.

RUSIA: tara in care s-a nascut comunismul, o pacoste si o nenorocire pentru Romania. Si-a consolidat pozitia de putere mondiala si prin crimele si jaful la care si-a supus tarile vasale. Iata cateva dintre tarile exploatate de Uniunea Sovietica - Romania, Moldova, Polonia, Ucraina, Belarus, Georgia, Lituania, Letonia, Estonia, Armenia, Kazakstan, Uzbekistan, s.a..

SUA: jandarmul planetar. A initiat, dupa Al Doilea Razboi Mondial, mai mult de 10 razboaie importante - Vietnam, Iugoslavia, Irak, Afganistan s. a., alaturi de diverse alte interventii militare in toate colturile planetei. Sub masca apararii drepturilor omului au pus mana pe resursele naturale ale mai multor tari. Este emblematica pentru politica SUA declaratia publica facuta de un partizan al acestor razboaie, Donald Trump: "Sa le luam petrolul libienilor!"

GERMANIA: a provocat doua razboaie mondiale cu consecinte catastrofale - zeci de tari daramate, zeci de milioane de morti si alte sute de milioane cu vietile distruse!!!

AUSTRIA si UNGARIA - Imperiul Austro-Ungar a avut sub stapanire Cehoslovacia, partea nordica a Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, Transilvania, Bucovina, parti din Banat, Crisana si Maramures, Tirolul de Sud. Prosperitatea Austriei si a Ungariei se bazeaza si pe crimele si jaful din teritoriile ocupate.

Desigur, lista tarilor "dezvoltate" din Occident care si-au consolidat puterea si prosperitatea pe crima si jaf este mai larga dar ma opresc aici. Prin urmare, oameni buni, trebuie sa privim lucrurile mai in profunzime si sa nu mai acceptam impertinanta talharilor moralisti ai planetei care ne tot dau lectii pe diverse teme. Pana la urma ei reprezinta tari care au "mainile" patate de sange. Daca adevarul ar fi respectat, toti acesti caraghiosi ar trebuie sa le spuna pentru inca 500 de ani celor din tarile pe care le-au asuprit, cu fiecare ocazie, "sarumana" si "va rugam sa ne iertati!". Nu ne putem astepta la asta pentru ca si ei fac parte din aceeasi specie de nevertebrate ca cei care conduc Romania, o specie inferioara din punct de vedere moral care, asa cum spuneam la inceput, nu trebuie sa mai fie in varful lantului trofic din motive de incompatibilitate biologica!

Si daca e sa privim la acel trecut care ne reprezinta pe noi, romanii, iti amintesc, cititorule, sau te informez acum, daca nu stiai aceste lucruri, ca suntem urmasii unui popor care NU AVEA SCLAVI, UNDE FEMEIA ERA EGALA BARBATULUI SI CARE CREDEA IN NEMURIRE. Asta este ceea ce defineste natura noastra profunda si depinde de noi ca traditia inalt spirituala a DACILOR sa reinvie!

Preluare: Daniel Roxin

Detectorul de emotii care poate vedea cand mintim

2011-09-15T22:20:00.000-07:00

"Chipul nostru trădează o varietate de emoţii, senzorul de căldură detectează chiar şi schimbări în vasele sangvine. Un nou sistem sofisticat cu cameră poate detecta minciunile doar dacă ne priveşte chipul în timp ce vorbim, spun experţii. Sistemul computerizat foloseşte o simplă cameră video, cu un senzor de imagine termal de mare rezoluţie şi cu un set de algoritmi.

Cercetătorii spun că sistemul poate fi un ajutor puternic al serviciilor de securitate.

Distinge cu succes graniţa dintre adevăr şi minciună în două treimi din cazuri, spune un cercetător de renume, profesorul Hassan Ugail de la Bradford University.

Sistemul, dezvoltat de o echipă de la universităţile Bradford şi Aberystwyth alături de Agenţia de Frontieră din Marea Britanie, a fost dezvăluit astăzi la Festivalul britanic de ştiinţă de la Bradford.

Această nouă abordare dezvoltă în ani de cercetare modul în care noi toţi în chip inconştient, involuntar, ne dezvăluim emoţiile în schimbări subtile de expresie.

Ne arătăm emoţiile în fiecare mişcare a ochilor, a pupilelor dilatate, în modul în care ne muşcăm sau ne strângem buzele, în felul în care facem riduri la nas, respirăm cu greutate, înghiţim sau clipim din ochi. Iar aceastea sunt doar semne vizibile pe care camera le suprinde.

Fiecare dilatare a vaselor de sânge ne trădează, iar senzorul de căldură detectează toate aceste shimbări.

Test asupra lumii reale

Detectarea tradiţională a minciunii depinde de un poligraf important, dezvoltat pentru prima dată în 1921, un aparat mult mai invaziv cu un set de fire ataşate pielii. Acest nou dispozitiv promite o metodă non-invazivă şi chiar transformă testele de adevăr în timp real.

“Aducem împreună toată această muncă cu bună reputaţie asupra expresiilor faciale, aceste dezvoltări recente în imagine termală, tehnici pentru detectarea imaginii asupra subiecţilor şi aceşti noi algoritmi într-un sistem funcţional”, a spus profesorul Ugail.

Un program computerizat este folosit la monitorizarea schimbărilor minore în expresiile faciale. Până acum, echipa a testat detectorul de minciuni pe voluntari mai degrabă decât în viaţa reală, în situaţii limită. Cu toate aceaste, la finele acestui an, cercetătorii plănuiesc să desfăşoare aceste sistem într-un aeroport din Marea Britanie, probabil alături de ofiţerii cu experienţă din biroul de imigrări pe măsură ce au loc interviuri de securitate. Algoritmii pot fi apoi testaţi contrar verdictelor acestor ofiţeri.

“În situaţii reale, foarte stresante, putem avea chiar o rată mai mare de succes”, a spus profesorul Ugail, care crede că, în cele din urmă, va putea să detecteze în jur de 90% dintre persoanele care mint, iar acest procedeu este similar performanţei oferite de poligraf.

Cu toate acestea, cercetătorii confirmă că aceste teste nu vor putea fi niciodată 100% corecte. Ceea ce aceaste aparate detectează sunt emoţiile, cum ar fi suferinţa, teama şi nu actul în sine de a minţi. Teama poate uneori să fie frica de a nu fi crezut mai degrabă decât teama de a fi prins."

Sursa: New emotion detector can see when we’re lying

Alegerea-Intelepciunea unui Maestru

2011-08-29T04:16:00.000-07:00

Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit:

- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!

Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:

- Acestea sunt suferintele tale.

Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.

Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.

- Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”

Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.

Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul! Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit: ”Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi .”

… iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre altii, raspunde-ti la o singura intrebare:

“Sunt parte din problema sau din solutie?”

(adaptare dupa un text de Bruno Ferrero

Adevaruri pe care trebuie sa le afli!

2011-08-16T23:00:00.000-07:00

Mi-am amintit astazi de basmul “Sarea in bucate” pe care mi-l spunea bunica pe cand eram copil. Un basm frumos si plin de invataminte. Si desi in acel basm era vorba despre o exprimare metaforica a iubirii fata de parinte, eu astazi vreau sa ma refer literalmente la sarea noastra cea de toate zilele. Cea care ar trebui sa dea savoare mancarurilor noastre si care, slava Domnului, se gaseste din belsug in patria noastra.

Avem o multime de saline din care doresc sa enumar: salina Praid, Slanic Prahova, Tg Ocna, Ocna Dej, salina Turda, Ocna Sibiului etc. Din fiecare dintre acestea se extrage anual intre 80.000 tone si 300.000 tone.

Care este buba atunci? Produsul care ajunge la consumator! La tine si la mine in farfurie. In primul rand, pentru cei care nu stiu, exista 2 mari probleme legata de sare:

1) TOATA sarea care ajunge la noi este IODATA. Asta deoarece in anul 2002 (acum 8 ani), nenea Nastase, din atat de muulta grija pentru popor ca nu mai putea sa doarma noaptea, a zis sa dea o lege.

O lege nenororcita, care ne-a furat libertatea de a avea optiuni atunci cand ne cumparam sarea- in sensul ca TOATA SAREA SA FIE IODATA. Dar bine domnule, pai suntem toti bolnavi de lipsa de iod???? Eu din cate cunosc, atat carentele de iod, cat si excesul poate provoca boli destul de grave. Si avand in vedere ca numai 0.04% din populatia Romaniei are astfel de probleme, de ce restul sa fie obligati la acelas tratament. Cu siguranta un om normal la cap nu ia medicamente preventiv! Iar “medicatia” furnizata fara a fi nevoie face mai mult rau decat bine.

Faimoasa lege HG 568/2002 o puteti citi aici. In cadrul capitolului II, Art. 3. este specificat clar ca in Romania nu se va comercializa DECAT SARE IODATA!!!. Pai de ce intreb eu inca o data cu disperare? Lipsa iodului poate duce la hipotiroida insa si excesul poate duce la HIPERTIROIDIE. Va dati seama ca fiecare dintre noi isi procura sare cu voie sau fara din diverse alimente pe care le ingeram zilnic. Da, majoritatea contin sare, de la ketchup pana la pateuri, conserve, paine, totul adauga INCA PUTINA SARE IODATA glandei noastre tiroide.

Mai mult, din 2002 pana astazi, in numai 8 ani, cazurile de cancere tiroidiene s-a triplat. Daca in 2002 erau 3000 de cazuri, in 2007 erau deja peste 6000 de cazuri de cancer HIPERtiroidian. Astazi cred ca este mai mult decat triplat. DE CE se pastreaza tacerea asupra acestui lucru?

2) Sarea a fost “imbogatita” cu ANTIAGLOMERANT

Chiar asa. Verificati eticheta atunci cand cumparati sarea de masa. Veti observa in compozitie in cele mai multe cazuri, pe langa sare si iod si antiaglomerant sau E536 (ferocianura de potasiu). Motivul pentru care ni se spune ca s-a introdus pe langa iod (de parca nu era destul!!!) si aceste antiaglomerant este sa nu mai formeze sarea bulgarasi. PE BUNE?!!?!!?!?!? Pe mine nu ma deranjeaza bulgarasii, nici de sare si nici de zahar. Este un fenomen perfect normal ca acestia sa se formeze in conditii de umiditate sau “transpiratie”. Dar asta nu afecteaza in nici un caz calitatea sarii! Atunci ce este cu acest antiaglomerant, si de ce ni s-a introdus in sare?

Ferocianura de potasiu (E 536, antiaglomerant), este in primul rand un compus ARTIFICIAL (facut de mana unor dobitoci, deci nu se regaseste in natura).

Atunci cand vom gati cu o sare imbogatita cu antiaglomerant, la 100 de grade celsius, acesta se va descompune in: cianura de potasiu si clorura de fier. Desi cu totii inceraca sa ne minta ca ferocianura de potasiu este numai “putin toxica”, va spun eu: ESTE FOARTE TOXICA! Atat de toxica incat Anglia si America a interzis PRIN LEGE folosirea ei in alimentatie! (asta s-a intamplat pt ca oamneii s-au implicat si si-au cerut drepturile, nu din pamant din iarba verde) Oricat ar vrea unii sa dreaga busuiocul si sa bage capul in nisip ca strutul este in mod clar toxic pt organism!

In plus, cu cat sarea este tocata mai marunt, cu atat se inlatura oligoelementele si mineralele. In schimb se adauga antiaglomerantul si gata otrava pentru populatie! Populatie cam aglomerata dupa parerea unora si care ar trebui sa se mai rarefieze, daca intelegeti ce vreau sa zic...

Un alt antiaglomerant intalnit este E535 (ferocianura de sodiu). Acesta se descompune ATENTIE!!! in cianura si hidrogen la 100 de grade Celsius.

Printre afectiunile provocate de aceste otravuri se regasesc dintre cele mai grave:

* cresterea incidentei bolii cardiace ischemice, datorita deficientei de magneziu;

* accelerarea proceselor de ateroscleroza si decompensari ale insuficientei cardiace prin aportul de sodiu;

* toxicitatea indusa de ferocianura de sodiu sau potasiu.

In acest timp, iodarea universala a sarii determina efecte adverse grave:

* hipertiroidie indusa in populatia cu functie normala;

* agravarea unei hipertiroidii preexistente;

* cresterea ratei cancerului tiroidian;

* cresterea volumului glandei tiroide.

* afectarea vederii prin toxicitate directa asupra tiroidei;

* cresterea incidentei bolilor alergice (inclusiv a socului anafilactic la iod – boala cu un procent inalt de mortalitate);

* hipotiroidie fetala, indusa in viata intrauterina la femeile care consuma sare iodata.

Merita mentionat din nou faptul ca iodarea universala a sarii nu se justifica, deoarece numarul de hipotiroidii este mic in Romania (cifrele oficiale oscileaza in jurul valorii de 12.000 cazuri). Consider, deci, ca a acorda intregii populatii a tarii numai un singur sortiment de sare – iodata – este un fel de experiment de tip Auschwitz.

PS: la fel este si situatia zaharului rafinat, care este cancerigen si, dupa ultimele cercetari, este vinovat de afectiunile articulare.

Din pacate nu mai este suficient sa ne plangem. TREBUIE SA NE PESE de sanatatea noastra si a copiilor nostri, TREBUIE SA LUAM ATITUDINE! Nimeni nu o va face in locul nostru!!! Desi se vrea sa credem ca suntem LIBERI, NU AVEM POSIBILITATEA DE A ALEGE!!!

Prin urmare propun tuturor celor interesati, din orasele din tara, precum si din Bucuresti, SA LUAM ATITUDINE!!! Avem dreptul la o SARE NORMALA si NATURALA, BOGATA IN MINERALE si FARA ADITIVI!!! Putem informa lumea pe strada, putem imparti pliante si strange semnaturi. Putem ajunge pana la Strassburg pentru ca sunt incalcate drepturile omului AICI. (dreptul de a avea de unde alege).

LEGEA SARII IODATE TREBUIE SA CADA, ANTIAGLOMERANTUL TREBUIE INTERZIS!!!

Sursa: Aripile lui Rafael

12 metode de cunoastere directa a tainelor plantelor

2011-08-16T22:53:00.000-07:00

Culorile, formele, aromele, gusturile plantelor, modul in care cresc, preferintele pe care le au, sunt expresia unei necesitati si armonii superioare si dezvaluie cu precizie pentru cunoscatori, forta lor terapeutica si magica, puterea lor de a vindeca unele boli ale trupului, ale mintii sau chiar ale sufletului. Ideile forta de mai jos constituie un mic ghid de cunoastere a plantelor intr-o viziune mai vasta si mai cuprinzatoare, mai aproape de realitatea lor ascunsa. Frumusetea pe care orice floare o emana, si care fara indoiala a impresionat pe fiecare dintre noi, este inainte de toate o expresie a armoniei Naturii. Dilatarea simturilor, folosirea adecvata a mintii si a inimii noastre pentru a intelege aceasta armonie a Naturii nu fac altceva decat sa aduca in propria noastra fiinta ceva din echilibrul, puritatea si frumusetea pe care Dumnezeu le-a revarsat din plin in jurul nostru.

Practicienii fitoterapiei si homeopatiei au intuit de o lunga perioada de timp capacitatea plantelor de a concentra in ele principii active, dar si energii cu o mare putere transformatoare nu numai in ceea ce priveste corpul - prin vindecarea unora dintre cele mai grave boli ale secolului - dar si mintea si psihicul. Daca in ceea ce priveste actiunile terapeutice ale plantelor asupra corpului s-au realizat in ultimii ani studii impresionante care au explicat intr-o anumita masura substratul biochimic al actiunii curative, in ce priveste actiunea asupra psihicului si mintii descoperirea anumitor substante si principii active nu poate explica decat partial efectele lor asupra fiintei umane. In aceasta directie, cercetatorii in domeniul terapiei cu esente florale (ramura a homeopatiei, dezvoltata in jurul anilor 1930 de catre Edward Bach), au pus la punct cateva metode inedite, dar in acelasi timp eficiente de a intelege actiunea complexa a plantelor asupra mintii si psihicului.

Florile ca vindecatori ai psihicului

Fitoterapia, homeopatia si terapiile cu esente florale se adreseaza in primul rand vindecarii "ranilor sufletesti" prin folosirea unor substante cu potenta amplificata produse din flori. Extractele din flori au calitatea unica de a se putea adresa nivelelor mental si emotional ale sufletului, si ele sunt descrise in tratatele de specialitate si selectionate in functie de aceste calitati mai subtile. Desi esentele florale au calitati ce depasesc nivelul perceptiei fizice obisnuite, putem ajunge sa cunoastem si sa apreciem aceste aspecte vindecatoare subtile antrenandu-ne simturile si capacitatile gandirii atunci cand, fiind in Natura, contemplam plantele. Prin extinderea constienta si rafinarea a ceea ce preluam cu ajutorul simturilor putem depasi bariera lumii fizice a plantelor si sa intram intr-o dimensiune superioara a vietii lor. O astfel de munca de cercetare reprezinta baza pentru intelegerea calitatilor extractelor din flori si a modului in care ele actioneaza asupra sufletului omenesc. Ascutirea perceptiilor noastre asupra plantelor creeaza o profunda receptivitate la nivelul sufletului, ceea ce conduce la o mult mai mare precizie in administrarea plantelor si o amplificare prin constientizare a efectelor lor curative.

Fiecare dintre cele 12 metode de cunoastere a plantelor descrise in continuare surprinde o dimensiune diferita a plantei, creand in final o imagine mult mai cuprinzatoare asupra remediului vegetal ales. In final, prin integrarea acestor perspective simple vom putea ajunge sa patrundem acel caracter de unicitate pe care fiecare specie de planta il are.

1. Forma si "atitudinea" plantei

Mai mult decat in orice forma de arta, in Natura putem regasi o deplina armonie a formelor si proportiilor. Neintamplator, natura a fost si inca mai este principala sursa de inspiratie atat a marilor artisti, cat si a inginerilor si specialistilor in domeniul tehnicii, mecanicii, electronicii etc. Insa, cu toate ca de-a lungul secolelor au fost realizate veritabile opere de arta sau adevarate minuni ale tehnologiei, nu putem intalni in alta parte decat in natura o relatie atat de stransa intre forma, utilitate, scop si eficienta.

Tocmai de aceea, forma plantelor si atitudinea generala pe care ele o degaja sunt expresia sintetica a caracteristicilor lor fizice, energetice, invizibile si pot sa sugereze cu o mare acuratete pentru cunoscatori caracteristicile lor terapeutice.

Exista nenumarate forme si atitudini pe care le putem recunoaste in fiecare parte a plantei, de la radacina la tulpina si frunza, si pana la floare si fruct. Putem incepe de la observatii simple ce vor deveni mai bogate pe masura ce perceptiile noastre se vor rafina. Alchimistii medievali considerau ca din punctul de vedere al formei plantelor exista trei structuri principale. Aceste forme fundamentale exprima capacitatea particulara a plantei de a se integra in legatura dintre cer si pamant; ele exprima totodata o predominanta a unui tip aparte de legatura pe care planta o faciliteaza cu energii de natura cosmica, cu energii de natura sufleteasca si cu energii de natura telurica.

a) Florile in forma de stea - Aceste forme radiaza catre in afara, cu o simetrie si o geometrie bine definite. In ansamblu, ele sunt orientate catre preluarea energiilor cosmice, superioare. In general vorbind, florile cu forma de stea ascensioneaza constiinta, confera luminozitate, armonie, luciditate si putere de sinteza, clarifica mintea. Adesea plantele cu forme stelate au capacitatea de a stimula dezvoltarea aspectelor spirituale si mentale superioare ale fiintei umane atunci cand sunt utilizate adecvat. Forma varfurilor petalelor (ascutita, rotunjita, bifurcata, ovalara) poate sa dea tot atatea nuante acestui caracter de "emitator" de energie pe care planta il are.

b) Florile in forma de cupa - Aceste forme prezinta curbe line si creeaza spatiile interioare cunoscute sub numele de calicii florale. Orientarea lor specifica este catre in sus, catre a absorbi si acumula lumina. Din punctul de vedere al actiunii asupra sufletului, ele creeaza o stare de protectie, favorizand in cazul utilizarii pe termen lung o crestere a maturitatii emotionale. Florile cu forma de cupa vindeca "ranile vechi" ale sufletului si ajuta la amplificarea capacitatii de autocunoastere. Ele evoca totodata sentimente de iubire, protectie si de hranire, dezvolta calitatile feminine ocrotitoare si materne, sustin procesele de refacere interioara.

c) Florile in forma de clopotel - Aceste forme care dau o senzatie de fragilitate si delicatete sunt mai putin expansive si sunt indreptate in jos, catre pamant. Extractele si esentele produse din aceste flori actioneaza mai ales in sensul armonizarii emotiilor primare, avand efecte cathartice, stimulante si de restabilire a echilibrului interior. Ele ajuta sufletul sa integreze aspectele vietii fizice intr-un mod constient si responsabil.

Exista multe variatii ale acestor trei arhetipuri, la fel ca si numeroase alte moduri de a observa forma si atitudinea. Aceste prime aspecte legate de "geometria secreta" a plantei constituie un punct de plecare important in analiza oricarei plante; multe din modalitatile de perceptie prezentate in continuare sunt legate in mod fundamental de ea. Efortul nostru imaginativ de a sesiza formele si atitudinile specifice ale plantelor ne permite in cele din urma sa percepem acea matrice formatoare, tiparul energetic al plantei, modul in care fortele eterice formatoare creeaza activ identitatea sa unica.

Apeland la o atentie dublata de inteligenta vom putea observa ca in timp ce contemplam cu ochii deschisi o planta va apare un moment in care vom putea “vedea” atitudinea esentiala a plantei - de exemplu modul in care pinul ascensioneaza in sus intr-o forma conica, reflectat nu numai in copac ca intreg, ci si in modul in care fiecare manunchi de ace se aranjeaza, si in forma fiecarui con de pin. Atunci cand surprindem “semnatura” unica a plantei, putem vorbi de o prima forma de cunoastere directa, putem spune ca am intrat in spatiul psihic al plantei si impartasim atunci comuniunea cu ea.

2. Orientarea in spatiu, relatiile geometrice

Un aspect important al atitudinii formatoare a unei plante este orientarea ei in spatiu. De exemplu, atitudinea verticala a florii soarelui sau a florilor de lumanarica sugereaza efectele lor de amplificare a puterii ascendente a constiintei, si de cristalizare a individualitatii. Plantele care cresc pe o axa orizontala, cum sunt cele care se intind in lungime pe pamant sau cele cataratoare (de tipul vitei de vie), contin adesea calitati vindecatoare legate de dimensiunea sociala. Astfel, plante ca vita de vie, troscotul sau volbura, pot stimula intr-o mare masura capacitatea noastra de a integra armonios relatiile cu ceilalti. Plantele taratoare care nu cresc pe verticala, ci imbratiseaza pamantul, se adreseaza calitatilor sufletesti de umilinta, abandon, capacitate de integrare in colectivul mai larg.

Un alt aspect al relatiei spatiale este structura geometrica a plantei, in special a florii. Numarul petalelor, forma lor specifica (triunghiulara, ovala, dreptunghiulara, etc.), dispunerea lor spatiala pot sa ofere informatii suplimentare valoroase. De exemplu, florile diferitelor specii de trandafir au forma unor stele cu cinci colturi, simbol al perfectiunii si armoniei manifestate in plan fizic si sufletesc, in timp ce florile de crin au forma de stele cu sase colturi, o semnatura a armoniei cosmice, a integrarii armonioase in universul exterior.

3. Familia botanica din care planta face parte

O data ce ne-am familiarizat cu perceperea semnificatiilor legate de forma si orientarea plantelor in spatiu, sistemul de clasificare botanica a plantelor poate servi ca o metoda mai precisa pentru studiul morfologiei plantelor. Aranjarea ierarhica a plantelor pe ordine, familii, genuri si specii reprezinta un sistem de clasificare foarte la indemana. Desi botanica moderna a preluat analiza genetica drept baza pentru clasificare, cu toate acestea cele mai multe plante inca sunt clasificate cu ajutorul metodei clasice care se baza in principiu - si mai ales in practica - pe forma plantei. In special partile reproducatoare ale plantei (floarea, fructul sau samanta) au fost determinante pentru clasificarea botanica, dar au fost luate in considerare si alte aspecte cum ar fi forma frunzei, filotaxis-ul (aranjamentul frunzelor pe tulpina) sau modul specific de crestere. In timp ce pentru cei mai multi dintre botanisti prezenta vibratiilor subtile eterice formatoare ale plantei poate sa para doar un mit, cei atenti si sensibili la realitatile invizibile pot castiga foarte mult prin observarea atenta si detaliata a formelor plantelor. Devine atunci datoria noastra sa imbogatim aceste perceptii senzoriale cu ajutorul imaginatiei, inspiratiei si in cele din urma cu ajutorul intuitiei.

De exemplu, in familia crinului (Liliaceae) gasim plante cu bulbi plini de apa, radacini slab dezvoltate, frunze simple liniare si flori cu forma stelata cu trei sau sase colturi. Aceste plante evoca originea vietii din uterul plin de apa si o armonie cosmica ce abia a inceput sa se incarneze in materie. Acest aspect particular este strans legat de utilizarea anumitor specii de crini in traditia populara a popoarelor europene pentru tratarea afectiunilor ginecologice feminine. Cu toate acestea, exista o atat de mare varietate intre crini. Crinul-tigru, cu o intensa culoare portocalie cu pete intunecate are o floare orientata catre in jos cu petale curbate. El denota o atitudine mult mai activa si mai telurica decat, de exemplu specia de crin Mariposa, cu florile de culoare alb-crem in forma de cupa care par ca plutesc deasupra pamantului la fel ca si fluturele de la care ii provine numele.

In afara de apartenenta la o familie botanica, putem de asemenea sa examinam speciile cele mai apropiate ale unui gen anume, in special atunci cand acestea sunt utilizate pentru obtinerea de esente florale. De exemplu laleaua stelata, laleaua stelata galbena, si crinul alb (Mariposa) sunt toate specii din genul Calochortus si toate sunt legate de aspecte ale receptivitatii si sensibilitatii sufletului. Diferitele extracte din genul Mimulus ("Floarea maimutei" - plante care in tara noastra sunt utilizate mai ales in scop decorativ) exprima toate diferite nuante si variatiuni pe tema fortelor vitale primare si a luptei sufletului cu frica si reprimarea ei, ajutand la invingerea acestor obstacole interioare.

4. Orientarea in timp: ciclul zilei si al anotimpurilor

Ca tot ceea ce este viu in acest Univers, plantele nu sunt fiinte statice, desi am fi tentati sa le privim astfel; ele trebuie observate si de-a lungul ciclurilor temporale pentru ca natura lor individuala sa poata fi revelata pe deplin. Putem sa ne intrebam de ce speciile de Ipomoea (planta decorativa) se deschid dimineata devreme si se inchid pe masura ce ziua incepe, in timp ce macul californian este inchis si curbat dimineata si isi etaleaza gloria pe masura ce soarele se intensifica in cursul zilei. De ce primula de seara raspunde in principal la lumina lunii, la fel ca si regina noptii care isi emite mirosul mai puternic in timpul noptii? In afara de ritmul zilnic, putem de asemenea sa analizam ritmul anotimpurilor anului. Tine de natura papadiei sa infloreasca primavara devreme, in timp ce crizantema asteapta pana la sfarsitul verii sau inceputul toamnei sa isi arate floarea. Ce ne arata acest lucru ca reflexie, cand aceste plante sunt folosite in procesul vindecarii trupului sau a sufletului uman?

In plus, exista insusi ciclul vietii plantei. Plantele anuale traiesc numai in perioada din an care este favorabila cresterii lor si apoi forta lor vitala aparent dispare, se contrage in seminte, pana cand conditiile favorabile apar din nou. Plantele perene se pot odihni in timpul unei parti a anului, dar structura lor de baza rezista de la un an la altul. Unele, cum ar fi copacii cu lemn rosu sau maslinul, pot trai vreme de secole ceea ce exprima mult cu privire la calitatile lor de tarie si rezistenta, pe care prin utilizare adecvata le vom putea transfera si in fiinta noastra. Putem sa luam in considerare, de asemenea, si copacii care isi pastreaza frunzele tot timpul anului (cum sunt majoritatea specii de rasinoase sau speciile de cimisir, "gard viu" etc.), supusi mai putin schimbarilor de anotimp decat ceilalti arbori. Ce mesaj transmite pinul intunecat si sobru, cu mantia sa mereu verde si forma sa de turn in peisajul de iarna, in opozitie cu salcia care inmugureste primavara, cu matisorii si ramurile sale suple? Cautand sa ne raspundem la aceste intrebari vom intelege mai mult din legatura stransa intre proprietatile curative pe care plantele le poseda si felul aparte in care ele concentreaza diferitele energii din ambianta inconjuratoare

5. Relatia cu mediul

Locul in care o planta alege sa creasca arata multe aspecte privind calitatile sale. Plantele salbatice vor prospera acolo unde gasesc conditii care sa sustina si sa raspunda naturii lor specifice. Gasim pelinul sau diferite specii de ciulini cu valente medicinale in zone mai aride, expuse temperaturilor ridicate. Ele poseda totodata proprietati depurative si purificatoare remarcabile. Un alt exemplu este cel al ienuparului si rododendronului din asprele regiuni ale pasunilor alpine, deasupra liniei copacilor. Ele concentreaza proprietati aparte pentru dobandirea fortei interioare si a rezistentei sufletesti.

Cand lucram cu plante de gradina este important sa luam in considerare originea si legatura stransa a acestor plante cu pamantul. De exemplu, cunoscand ca levantica si rozmarinul din gradina proprie infloresc in verile mediteraneene calde si uscate, putem sa ne explicam afinitatea lor pentru lumina si caldura si totodata capacitatea lor de a concentra o mare cantitate de uleiuri volatile puternice, penetrante, adevarate concentrate ale energiei solare, modulate in mod caracteristic.

6. Relatia cu cele cinci elemente din traditiile antice

Plantele nu traiesc doar in dimensiunea fizica, ci isi extind sfera de existenta in planul fortelor eterice si astrale. Elementele primordiale, asa cum au fost descrise de catre greci nu au aproape deloc de a face cu elementele de baza ale tabelului periodic modern al elementelor. Ele reprezinta mai degraba anumite calitati arhetipale ale substantelor. Elementul pamant este insasi expresia soliditatii, apa este legata de ideea de fluiditate, focul reprezinta esenta proceselor de transformare, iar aerul este prin natura lui corelat cu expansivitatea. Cel de-al cincilea element, eterul, considerat invizibil, poate fi sesizat totusi sub forma calitatii sale de imobil, sub forma efectului sau de structurare si de creare a spatiilor aparent goale care dau totusi consistenta si frumusete plantei, iar in planul perceptiilor gustative el este strans legat de gustul astringent persistent la multe dintre plante.

Aceste elemente sau energii de baza care sunt mentionate mai mereu in traditiile ezoterice pot sa se manifeste in mod caracteristic in plante, determinand in mod precis anumite efecte terapeutice particulare. Frecvent, doua elemente sunt predominante intr-o planta, exprimand o polaritate, in timp ce celelalte doua elemente sunt mai putin aparente. De exemplu, morcovul salbatic indica o atitudine puternic telurica prin radacina sa principala si o calitate aeriana prin frunzele si florile sale fin divizate. Sub forma de extract floral, el armonizeaza energiile sexuale si psihice.

Plantele de aloe au, prin contrast, o legatura puternica atat cu anumite forme de energie a focului, evidentiata prin mediul cald si uscat pe care plantele il prefera, cat si cu apa, concentrata in gelul umed si suculent al frunzelor sale. Aceste frunze sunt un remediu binecunoscut pentru calmarea arsurilor, iar extractul floral este reintineritor, elimina starile de epuizare si consumare datorate exceselor colerice si reface functia ficatului - organ care prin functia sa de transformare concentreaza o mare cantitate de energie a focului. Traista ciobanului, planta cu un puternic efect astringent, permite, prin folosirea extractului floral, sa se dobandeasca o mai buna capacitate de interiorizare si concentrare, de focalizare asupra unor idealuri elevate - caracteristici specifice elementului eter care se afla prezent intr-o proportie ceva mai mare in aceasta planta.

7. Relatia cu celelalte regnuri ale naturii

Regnul vegetal coexista cu celelalte trei regnuri naturale: mineral, animal si uman. Calitatea relatiei unei specii de plante cu unul sau mai multe regnuri reprezinta o expresie importanta a caracterului interior. De exemplu, planta Glassy Hyacinth are o relatie speciala cu regnul mineral prin faptul ca traieste numai pe solul subtire care acopera roca intunecata, vulcanica. Esenta ei are mult de a face cu transformarea si preschimbarea sufletului.

Multe plante au o relatie speciala cu regnul animal prin polenizare de catre insecte sau de catre pasari. De exemplu, este renumita una dintre plantele de origine americana, Milkweed, care este polenizata de catre fluturele monarh cu care are o relatie stransa, simbiotica. Fluturele, prin contactul sau cu alcaloizii din seva Milkweed-ului devine toxic pentru pradatorii sai. Esenta florala de Milkweed ajuta sufletul sa se iasa dintr-o stare de pasivitate si adormire (ca un cocon) si sa se ridice cu propriile sale aripi. O alta planta, de aceasta data autohtona - Roua cerului - este una dintre putinele specii din tara noastra ce are caracter insectivor. Din aceasta planta insectivora se extrage o esenta florala care favorizeaza "digestia" starilor psihice negative, si care in acelasi timp favorizeaza procesele digestive chiar la nivel fiziologic.

Fiintele umane au un impact asupra intregului regn vegetal, omul selectionand plante pentru nevoile sale de-a lungul intregii istorii umane. Anumite plante au prosperat intr-o relatie stransa de co-creativitate cu regnul uman si acest lucru trebuie luat in considerare pentru a le putea intelege proprietatile. De exemplu, porumbul s-a dezvoltat timp de milenii ca planta sacra a bastinasilor din America. Originile sale in salbaticie, ca planta micuta asemanatoare cu iarba in Mexic, aproape ca se pierd in antichitate. Planta fertila, robusta, pe care o cunoastem astazi radiaza putere vindecatoare inradacinata adanc in cultura bastinasilor americani, capacitatea sufletului uman de a se simti hranit si legat de Pamantul sacru. Din acest motiv putem folosi esenta din floarea de porumb pentru acele suflete moderne care sunt adesea dezorientate de viata urbana si tehnologica, nemaiputand simti o asemenea comuniune a sufletului cu pamantul.

8. Culoarea

Care este limbajul culorilor la o planta? Cea mai evidenta etalare are loc in perioada de inflorire, cand fortele cosmice astrale ating o faza de exaltare in planta. Cu toate acestea, multe plante etaleaza caracteristici coloristice neobisnuite, cum ar fi napraznicul cu culoarea sa rosiatica ce patrunde direct in radacina, tulpina si frunza, sau scanteiuta cu florile sale rosii-portocalii inflacarate, care pot sa iti atraga privirea chiar de la o mare distanta. Variatii subtile de culori au loc in scoarta si tulpina plantei, iar mantia verde aparent universala a lumii plantelor prezinta expresii diverse, de la verdele moale, argintiu al pelinului sau cozii racului la subtilul gri-verzui al maslinului, verdele in penumbra al coniferelor sau verdele stralucitor ca smaraldul al plantelor anuale de vara.

Limbajul culorilor ne poate dezvalui aspecte esentiale legate de efectele psihice ale unei plante. In aceasta directie, cunoasterea semnificatiilor si a efectelor psiho-fiziologice ale culorilor (dezvaluite de cromoterapie) ne poate conduce la o intelegere mult mai buna a efectelor vindecatoare ale acesteia. Nu este deloc intamplator, spre exemplu, faptul ca multe dintre plantele cu flori galbene cum ar fi mustarul si sunatoarea se adreseaza unei stari depresive a constiintei! Prin natura lui, galbenul poseda o energie expansiva, luminoasa, limpezitoare, care reprezinta insasi capacitatea de a razbi prin intuneric. Pe de alta parte, nu pot trece neobservate nici calitatile vitalizante, energizante si tonice al florilor portocalii cum ar fi cele de galbenelele, arnica sau iarba mare, caracterul revigorant al florilor roz-rosii ale napraznicului sau ale trifoiului rosu.

9. Alte perceptii senzoriale: aroma, textura, gustul

Toate experientele senzoriale pot reprezenta modalitati importante de cunoastere a unei plante. Trei dintre ele au insa o importanta deosebita: aroma, textura si gustul. Care este impresia pe care sufletul o primeste de la crinii cu aromele lor parca din alte lumi, atat de dulci si in acelasi timp coplesitoare? Cum contrasteaza acestea cu aromele picante, inflacarate ale plantelor din familia mentei, cum ar fi Levantica sau Rozmarinul? Dar cu aromele delicate, eterate, ale trandafirului salbatic sau ale florilor de cires? Putem sa ne dam seama ce se petrece in sufletele noastre atunci cand experimentam aceste arome diferite, cum unele ne conduc in afara noastra in timp ce altele ne aduc si mai inauntru? De ce se intampla asa? Si ce este cu plantele care nu prezinta o aroma sau prezinta prea putin?

Textura plantelor este de asemenea o caracteristica importanta. Ganditi-va la ciulini sau la majoritatea plantelor din familia trandafirului cu ghimpi care inteapa pielea, in opozitie cu netezimea matasoasa a crinului alb care invita sa fie atins. Textura aspra, paroasa a limbii mielului, sau a plantelor de iarba-sarpelui, tulpina rigida a cozii soricelului, tulpina fina a sanzienelor, structura spongioasa a lotusului, seva debordanta a florilor de captalan, toate ne spun cate ceva despre calitatile lor esentiale.

Atat timp cat nu este periculos sa facem acest lucru, multe plante pot fi gustate aducandu-ne in acest fel noi revelatii privind calitatile lor. Pentru aceasta, chiar in ocaziile in care fiind in natura culegem plante medicinale, nu trebuie sa ezitam sa gustam o mica frunza sau floare (nu mai mult de o jumatate de gram), ceea ce ne va aduce un plus de constientizare a proprietatilor sale misterioase si ne poate deschide noi perspective in ceea ce priveste metodele de utilizare a plantei. Gustul picant al florii de papucul-doamnei ne surprinde, in contrast cu frunzele sale rotunde si umede, si a aparentei sale reci; gustul dulce al florilor de salcam, senzatia de sarat pe care o lasa florile de galbenele sau senzatia simultana de cald si rece la nivelul limbii pe care o genereaza frunzele de menta sunt tot atatea informatii. Cand traim cu aceste senzatii in sufletul nostru putem sa dobandim noi perceptii foarte variate si extinse despre calitatile inerente in plante. In vechime, despre unul dintre cei mai controversati promotori ai chimiei si fitoterapiei - medicul si alchimistul Paracelsus, se spunea ca poate sa determine cu precizie proprietatile unei plante doar gustand-o. Aceasta calitate este prezenta in forma potentiala in fiecare dintre noi si poate fi trezita prin antrenament si atentie.

10. Substante si procese chimice

Stiinta contemporana este priceputa in analizarea compozitiei chimice a substantelor, inclusiv a plantelor. Ceea ce este trecut cu vederea, totusi, este faptul ca aceste substante sunt de asemenea reprezentantii unor procese si calitati energetice. (Vezi Cursul de agricultura al lui Rudolf Steiner pentru o discutie mai aprofundata despre substantele si procesele chimice.) De exemplu, silicatul (SiO2) indica un proces de lumina si claritate, ca in cristalul de cuart. Il putem vedea in acele fine ale limbii mielului sau in acele pinului si ale altor conifere. O prezenta importanta a silicatilor indica o relatie speciala cu lumina, si plantele ca limba mielului si pinul ajuta sufletul sa controleze anumite stari de depresie si greutate.

Familia plantelor leguminoase incluzand soia, mazarea dulce si trifoiul rosu, capteaza componenta cosmica a azotului astfel incat poate fertiliza pamantul. In acest proces chimic si alchimic, observam cum un aspect “egoist” este adus in relatie cu pamantul si aceasta calitate ne ofera informatii despre cum aceste esente de plante sunt utilizate ca vindecatori pentru acele suflete carora le lipseste puterea de integrare in planul social.

Alcaloizii puternici indica o penetrare a elementului astral in planta, care poate fi toxica pentru corpul fizic, dar stimulatoare pentru corpul astral. De exemplu, esentele plantelor din familia piciorului cocosului (piciorul cocosului, gluga calugarului etc.) trezesc fortele psihice ale sufletului.

Potasiul confera tarie structurii plantelor, mai ales tulpinilor. Vedem aceasta calitate in flori atat de diferite cum ar fi coada soricelului si Echinacea. Integritatea lor structurala este o cheie ce explica abilitatea esentelor florale preparate din aceste plante de a conferi tarie, verticalitate si valoare sufletului.

11. Utilizari medicinale si fitoterapeutice

La fel cum constituentii fizici ai plantelor sunt indicatori ai fortelor cosmice si proceselor care actioneaza prin ei, putem de asemenea invata din proprietatile vindecatoare fizice ale plantelor ceva din efectele lor mai subtile la nivelul sufletului. Putem spune ca proprietatile vindecatoare la nivelul sufletului ale esentelor florale reprezinta o “octava superioara” a proprietatilor vindecatoare medicinale si fitoterapeutice apartinand plantei.

De exemplu, mararul este utilizat ca o planta culinara si ca un tratament pentru flatulenta, o afectiune care apare atunci cand nu asimilam hrana fizica. Esenta din floare de marar se adreseaza suprastimularii psihicului si incapacitatii de a asimila impresiile senzoriale care ar trebui sa reprezinte hrana sufletului nostru.

Scoarta de salcie este o sursa de acid salicilic, precursorul natural al aspirinei si un binecunoscut remediu pentru durerile artritice si articulatiile rigide. Esenta de flori de salcie a doctorului Bach este pentru acei oameni a caror rigiditate sufleteasca este exprimata prin resentimente, amaraciune si alte tendinte de rigidizare. Aceasta esenta aduce mai multa flexibilitate la nivelul sufletului si capacitatea de a ierta si elibera.

12. Folclor, mitologie, intelepciune populara, calitati spirituale si rituale

In epocile timpurii ale istoriei umane, am experimentat o relatie mai intima cu lumea naturala si relatia noastra cu plantele era bazata pe un raport sufletesc instinctiv. Reminiscentele acestei intelepciuni inconstiente privind plantele supravietuieste in folclor, mitologie, ritualuri si invataturi spirituale despre plante. Pe masura ce ne straduim sa aducem o intelegere mai constienta a relatiei dintre om si plante, aceste invataturi ne pot aduce multe informatii valoroase si inspiratie.

De exemplu coada soricelului (Achillea millefolium) a fost numita dupa luptatorul grec Achille. Era cunoscuta si sub numele de “planta cavalerului” si era purtata in batalii, nu numai pentru capacitatea sa de a opri sangerarile, ci si pentru protectie spirituala. Acest lucru prefigureaza utilizarea esentei de coada soricelului pentru aceia care sunt hipersensibili si vulnerabili, si au nevoie de protectie psihica si centrare asupra sufletului.

Irisul (stanjenelul) este numit dupa zeita greaca a curcubeului, podul dintre Cer si Pamant, intalnirea luminii si intunericului. In aceasta ipostaza, ea este inspiratoarea regatului sufletesc, si irisul devine emblema nobletii, reprezentarea Cerului pe Pamant. Folosim esenta de iris pentru a trezi creativitatea la nivelul sufletului si pentru a ne deschide fata de muza noastra, vocea inspiratiei celeste.

Sunatoarea este asociata cu sarbatoarea Sf. Ion celebrata in timpul solstitiului de vara. Manunchiuri de planta erau culese in mod traditional si asezate in forma de cruce deasupra usii de la intrarea in casa pentru protectie spirituala. Numele botanic de Hypericum provine din limba greaca si inseamna “deasupra unui spirit” evocand astfel calitatea de protectie. Cuvintele rostite de Sfantul Ioan “trebuie ca eu sa descresc pentru ca El sa creasca” se refera la capacitatea sufletului de a digera lumina exterioara si de a o aduce inauntru in adancimile sufletului, la fel cum lumina insasi descreste dupa solstitiul de vara pana la sarbatoarea de Craciun a nasterii lui Christos. Astfel, esenta florala de sunatoare ofera protectie pentru aceia care sunt incapabili sa primeasca si sa asimileze lumina cosmica intr-o maniera corecta, suferind de depresie si alte forme de dezechilibru psihic.

Cautand astfel sa patrundem in lumea vegetala din diferitele perspective care au fost prezentate, fie ca facem aceasta cu inclinatia unui cercetator, fie ca realizam aceasta patrundere ca un simplu jos, ne vom deschide nu numai catre intelegerea naturii, ci catre intelegerea mai ampla a propriului nostru suflet, care nu este niciodata rupt de ambianta inconjuratoare, ci comunica si participa continuu pe diferite nivele la aceasta viata a Naturii. Acest tip de raportare ne va face sa intelegem mai profund faptul ca noi insine, ca fiinte umane, traim inca intr-o lume plina de mistere, dar in care toate lucrurile au un rost si o anumita semnificatie ascunsa, care poate fi revelata pentru cei intelepti si atenti.

Modul simplu de obtinere a unei esente florale

Prezentam o modalitate practica de preparare casnica a unor esente florale homeopatice, ale caror efecte se adreseaza in mod special sufletului, avand puterea sa modifice anumite impregnari de natura psihica si mentala, sa creeze o mai mare deschidere, sa permita chiar accesul la stari noi sufletesti si astfel, conform principiilor aplicate de sute de ani ale homeopatiei si fitoterapiei ezoterice, sa declanseze procese de vindecare pornind chir de la cauza primara a bolii, de la originea de natura emotionala, mentala sau legata de atitudine si mod de viata inadecvate:

- se culeg florile proaspete, alese in functie de efectele specifice pe care dorim sa le determinam asupra starii psiho-mentale;

- se pun doar florile in apa pura de izvor sau chiar in roua, intr-un vas din sticla sau portelan, intins, astfel ca florile sa nu se suprapuna si se lasa astfel timp de mai multe ore in lumina directa a soarelui;

- in final, se strecoara apa, se adauga 20% alcool pentru conservare si se pastreaza la intuneric, in sticle mici de culoare inchisa;

- se administreaza cate 20 de picaturi de 2-3 ori pe zi.

Sursa: suntsanatos.ro

Alte curiozitati ale corpului uman

2011-08-16T22:46:00.000-07:00

58   Inima femeii bate mai repede decat cea a barbatului.
59   Inima pompeaza mai mult de 6 litri de sange pe minut, adica 10 000 de litri de sange pe zi.
60   Intestinul gros are zece metri lungime.
61   Intr-o ora de sex consumi 360 de calorii.
62   Iti folosesti aproximativ 200 de muschi cand faci un pas mergand.
63   La aproximativ fiecare sapte ani, corpul dumneavoastra inlocuieste echivalentul a aproximativ un nou schelet.
64   Lungimea medie a penisului este de 3 ori lungimea degetului mare de la mana.
65   Mai mult de jumatate din cele 206 oase ale corpului omenesc se gasesc in maini si picioare.
66   Mai mult de jumatate din greutatea pe care o are copilul la nastere este castigata in timpul ultimelor 6-8 saptamani de sarcina.
67   Mai mult de un miliard de bacterii sunt pe fiecare laba a piciorului.
68   Majoritatea barbatilor petrec 3.300 ore din viata pentru a se barbieri. Daca nu ar fi barbierita, barba ar putea ajunge la 9 metri intr-o viata de om.
69   Mana are 27 de oase.
70   Mancarea ajunge in aproximativ 7 secunde din gura in stomac.
71   Mandibula este cel mai dur os din organism.
72   Matematicianul John von Neumann a calculat ca mintea umana poate inmagazina 280 de catralioane de biti de memorie.
73   Media duratei unui vis profund la om este de 2-3 secunde.
74   Media inaltimii la femei este cu aproximativ 10 cm mai mica decat media inaltimii la barbati.
75   Mozart isi scria intreaga opera muzicala in minte, auzind si perfectionand fiecare nota in parte, si abia apoi o asternea pe hartie.
76   Muschiul ochiului este cel mai rapid din organism. El se contracta in mai putin de o sutime de secunda.
77   Ne schimbam pozitia de 30-40 de ori pe noapte. Nevoile medii de somn sunt de 14-22 ore pe zi la un copil pana la o luna, 13-15 ore la unul spre 1 an, 10-12 ore pana la 6 ani, 9 ore la 12 ani si 7 ore si jumatate la un om adult
78   Nu se poate stranuta cu ochii deschisi.
79   Omul are aproximativ 76 000 de fire de par pe cap.
80   Numarul de neuroni din creierul uman este astronomic, aceste ajunge la 100 de miliarde de celule nervoase.
81   O persoana din 2 miliarde va trai pana la varsta de 116 ani sau mai mult.
82   O persoana obisnuita foloseste baia de 6 ori pe zi.
83   O persoana obisnuita respira cam 74 de milioane de litri de aer de-a lungul vietii.
84   O persoana poate trai fara mancare pana la o luna, dar fara apa numai o saptamana.
85   O persoana rade in medie de circa 15 ori pe zi.
86   Oamenii sunt singurii care fac sex stand fata in fata.
87   Ochii pot distinge aproape opt milioane de nuante.
88   Ochii si creierul construiesc culori din valuri de energie.
89   Organismul uman contine aproximativ cinci litri de sange.
90   Osul hioid, aflat deasupra laringelui, sustine muschii limbii si este singurul os din organism care nu atinge nici un alt os.
91   Parul uman creste anual cu 40 cm, iar unghia cu 6 cm.
92   Pe un centimetru patrat de piele se afla aproximativ sase milioane de celule, 5000 de receptori, 15 glande sebacee, 200 fibre nociceptive (pentru durere), 10-25 receptori tactili si corpusculi termosensibili, patru metri de fibre nervoase, un metru de vase sanguine, si peste 100 de glande sudoripare.
93   Pentru a desfasura “procesul gandirii” creierul are nevoie de mari cantitati de energie. De aceea este posibil ca dupa un intens proces de gandire sa resimtiti aceeasi oboseala ca si in cazul muncii fizice.
94   Pentru atentia acordata jocurilor video se consuma tot atatea calorii cat pentru mersul pe jos cu 3,2 km/h.
95   Persoanele dreptace traiesc, in medie, cu noua ani mai mult decat cei stangaci.
96   Peste 70% din bolile existente in lume se transmit prin secretiile din nasul si gatul omului.
97   Piciorul are 26 de oase.
98   Piciorul unui barbat mediu , elimina aproximativ 250 g de transpiratie zilnic.
99   Piciorul unui om contine 250.000 glande sudoripare (transpiratie).
100   Pielea cantareste in medie cam de 2 ori cat creierul aceleiasi persoane.
101   Plamanul drept primeste mai mult aer decat cel stang.
102   Precum amprentele si fulgii de zapada, buzele nu lasa urme identice.
103   Puse cap la cap venele, arterele si capilarele unui adult ar ajunge pentru inconjurul Pamantului de aproape patru ori.
104   Sarutul vindeca. Cercetarile au aratat ca sarutul imbunatateste aspectul pielii, ajuta circulatia, previne cariile si alina durerile de cap.
105   Secretam circa un litru de saliva pe zi si inghitim in mediu de doua ori pe minut.
106   Stomacul trebuie sa-si refaca membrana mucoasa de protectie la fiecare 3 zile pentru a evita autodigerarea cauzata de proprii acizi.
107   Sunt necesare aproximativ 200.000 de incruntari pentru aparitia unui rid permanent deasupra sprancenelor.
108   Toti bebelusii se nasc cu ochii albastri. Dupa cateva ore de la nastere, culoarea se poate schimba. Majoritatea oamenilor ajung pana la urma sa aiba ochi de alta culoare.
109   Un barbat obisnuit mananca in jur de 50 de tone de alimente de-a lungul vietii pentru a mentine o greutate de 80 de kg.
110   Un creier uman genereaza mai multe impulsuri electrice intr-o zi decat toate telefoanele din lume.
111   Un fir de par poate suporta o greutate de 3Kg (6 lb).
112   Un om face intr-un an aproximativ 2,5 milioane de pasi.
113   Un om normal, va elimina aproximativ 41.640 litri de urina.
114   Un simplu sarut pune in miscare doi muschi, un sarut pasional solicita toti cei 34 de muschi ai fetei.
115   Un stranut iese din gura cu o viteza de peste 965 km/h.
116   Unghia de la degetul mare creste cel mai incet iar cea de la degetul mijlociu cel mai repede
117   Urechile pot distinge peste 300 000 de tonalitati.
118   Zilnic, avem in jur de 70 000 de ganduri.
119   70% din caldura corpului se pierde prin cutia craniana.
120   70% din corpul omenesc este format din apa. La nastere, 80% din greutatea totata a unui nou nascut reprezinta 80% apa.
Adevarata masinarie corpul uman… :D

10 curiozitati ale corpului uman

2011-08-02T21:06:00.000-07:00

Afla ce nu stiai despre oameni:
             1.Acidul gastric pe care stomacul omului il elimina pentru a descompune mancarea este atat de puternic incat poate dizolva o lama de ras.
             2.Cea mai mare celula a corpului uman este ovulul,iar cea mai mica este spermatozoidul.
             3.Cel mai greu "organ" al corpului este pielea.Ea cantareste 3,2 kg.
             4.Corpul uman are 206 oase.
             5.Cresterea creierului se opreste in jurul varstei de 15 ani.
             6.Corpul uman elibereaza in 30 de minute destula energie cat sa incalzesti un litru de apa.
             7.De-a lungul vietii,o persoana isi petrece 6 ani visand.
             8.Gura noastra produce aproximativ 250 gr. de saliva/ zi.
             9.Femeile clipesc de 2 ori mai des ca barbatul.

10.In corpul uman exista suficient fosfor pentru a crea 250 de chibrituri.

Profetiile maya si cercurile din lanuri

2011-07-31T19:50:00.000-07:00

"Calendarul Maya, se află în centrul unui fenomen cultural. Pentru unii, 2012 va fi sfârşitul lumii; pentru alţii, aduce promisiunea unui nou început şi tot pentru alţii, 2012 reprezintă explicaţia, pentru unele realităţi tulburătoare - precum schimbările climatice - care par să fie scăpate de sub control, din motive necunoscute."

The New York Times, 1 Iulie, 2007

Ca un ultim cadou, de An Nou, vă ofer acest mini documentar, multi premiat - International UFO Congress EBE Awards, Best Documentary, Best Historical Documentary and Peoples Choice Award - realizat de Jaime Maussan, moderatorul unei emisiuni OZN, difuzată la televiziunea mexicană, în ultimii 20 de ani, într-un interval de audienţă maximă, care a descoperit că mesajele codificate, în aşa-zisele "cercuri din lanuri", din ultimii ani, poartă semnătura enigmaticei civilizaţii mayaşe, părând a indica, de asemenea, spre mult disputatul an, 2012, când Kukulcan - sau Quetzalcoatl, al aztecilor - va reveni printre noi.

Ce vor să spună, oare, toate aceste simboluri, despre care mulţi oameni şi din ce în ce mai mulţi savanţi, încep să creadă că reprezintă un sistem structurat de coduri, acoperind vaste intervale istorice şi chiar spaţiale ?

În ultimii ani, cu sprijinul tehnologiei informatice, tot mai avansate şi a muncii asidue a tot mai multor cercetători străluciţi, s-a reuşit conectarea multor puncte, ale marii enigme, numită antichitate, descifrându-se mesaje ce par să prezică un viitor deosebit de luminos, al planetei, prin intrarea într-o nouă Epocă de Aur şi confirmarea originilor extraterestre ale umanităţii.

După ce au prezis corect, explozia de lumină a Cometei Holmes 17P, din octombrie 2007, când şi-a amplificat emisia de lumină cu un factor de 500.000, devenind, pentru scurtă vreme, cel mai mare obiect din sistemul solar, vizibil chiar cu ochiul liber, se presupunea că aceşti creatori invizibili de cercuri în lanuri, îşi vor îndrepta atenţia spre evenimente astronomice apropiate de data de 21 decembrie, 2012.

Două astfel de imagini, par a confirma direct, evenimente astronomice ce vor avea loc atunci, cel de la Waylan's Smithy din 2006 - care sugerează că razele unei puternice explozii, din adâncul spaţiului, vor atinge Terra cam prin martie, 2013 - şi cea de la West Kennett din 2006 - sugerând că puternice emisii energetice, emanând din centrul galaxiei, vor ajunge pe Terra cam pe 14 decembrie, 2012, la vreme de lună nouă şi în prezenţa unei comete, în interiorul sistemului nostru solar.

În ultima vreme, activitatea de decodare a misterelor, acestor figuri din lanurile britanice, pare să fi făcut un puternic salt înainte, dar cu toate corelaţiile, evidente, cu unele evenimente astronomice, precum cometa amintită mai sus sau impactul lui Shoemaker-Levy cu Jupiter, din 1994, comunitatea academică rămâne la fel de încremenită, într-o ignoranţă agresiv-sfidătoare, de sorginte inchizitorială, triada fiind completată de slugarnica mass media şi desigur, guvernele.

Din nefericire, nu puţini sunt scepticii, care continuă să afirme şi să întrebe: "Asta este imposibil ! Cum este posibil ca sute de oameni să cunoască aceste rezultate, doar la modul privat, fără ca nici unul dintre aceste importante fapte, să nu fie difuzate în principalele mijloace mass media, unde ar putea fi studiate de toată lumea, în condiţiile în care, informaţia de pe Internet, este nesigură şi contradictorie ?"

Naivitatea marii majorităţi a oamenilor, este aproape fără limite, când mai cred că o industrie profilată în întregime pe pâine şi circ, pentru care sunt importante doar tacticile de intimidare, reclama făcută celor mai incompetente fiinţe, politicienii şi cel mai proaspăt scandal - cu cât mai abject şi mai penibil, cu atât mai bine - poate da dovadă de o integritate pur şi simplu incompatibilă, cu raţiunea ei de a fi.

Filmul de faţă răspunde magistral neîncrederii şi indiferenţei, prin cercetările făcute de o echipă compusă din Winston Keech, Gary King şi Terje Toftenes (realizatorul incitantului documentar, The Day Before Disclosure, postat deja pe acest blog), care au filmat apariţia, din senin, a unei figuri de peste 300 de metri lungime, în East Field, lângă Avebury, în noaptea de 7 iulie, 2007.

Care a fost reacţia mass media ?

În timp ce un manelist, cu dantură de rechin pensionar, poate face furori, de exemplu, etalându-şi fizicul prin revistele franceze, de parcă ar fi altceva decât o infamă nonvaloare a acestei lumi, un eveniment poate epocal, ce înlătură multe dintre dubiile aruncate de mistificatorii, Doug Bower şi Dave Chorley, privind originea cercurilor din lanuri, s-a bucurat de notă succintă într-un ziar local din Wiltshire şi de o şi mai mică menţiune pe un website regional, al BBC.

Jaime Maussan

Fără efortul, meritoriu, al acestui jurnalist de excepţie, care este Jaime Maussan, ce a avut iniţiativa concetizată în acest mini documentar, era foarte posibil ca această descoperire să se scufunde în uitare.

Un aspect poate neaşteptat, al fenomenului, este "conexiunea maya", unele dintre figurile ce apar anual, preluând parcă, vechi teme din mitologia maya şi cea aztecă.

"Când, savanţii europeni, au început să decodifice anticele hieroglife maya, unul dintre primele succese a constat în înţelegerea sistemului numeric, utilizat de mayaşi, a sistemului lor de calendare, bazate pe mişcările aparente ale Lunii, Soarelui sau planetei Venus. Pe scurt, matematica şi ştiinţa au furnizat fundaţia unei noi forme de comunicare, aşa cum savanţii SETI prezic că se va întâmpla, în cazul comunicaţiilor interstelare."

www.seti.org, "Decodarea E.T. în căutarea unei pietre Rosetta, cosmice"

Calendarele solar-venusiene, folosite, cu multă vreme în urmă, de ambele civilizaţii meso-americane, Maya şi Aztecă - laolaltă cu faimosul lor calendar pe termen lung - au apărut recent în lanurile engleze, fie lângă Silbury Hill, în 2004, fie lângă Woolstone Hill, în 2005, remarcabilă fiind apariţia lor într-un moment semnificativ, chiar la finalul unui ciclu Maya, de 5.125 de ani.

Calendarul lung, se încheie la 21 decembrie, 2012, marcând finalul celei de-a cincea epoci solare, începută pe 13 august 3114 î.e.n., în timp ce calendarul solar-venusian, se va termina pe 28 martie, 2013, marcând finalul ciclului de 52 de ani, început pe 10 aprilie, 1961 şi totodată, intrarea în cel de-al şaselea ciclu solar, de peste 5.000 de ani.

Strategii de fericire

2011-07-31T19:16:00.000-07:00

Desenam harti complexe cu tot felul de dorinte: mai multi prieteni, un iubit, mai multi bani, mai multe cunostinte teoretice, un serviciu mai bun. Ne straduim sa modificam situatiile si oamenii ca sa vina ca o manusa asteptarilor noastre. Atunci cand nu reusim, ne iau cu asalt teama, frustrarea, iritarea, resentimentele, plictiseala, gelozia. Fericirea se joaca de-a v-ati ascunselea cu noi?

Ideile despre cum "ar trebui" sa fie lumea, cum "ar trebui" sau "nu ar trebui" sa se poarte ceilalti cu noi, sunt himerice. Viata isi are propriile sale ratiuni. Chiar daca nu le intelegem intotdeauna din prima.

Exista insa o solutie inteleapta in jocul plin de surprize al existentei. Sa ne gestionam in asa fel starile, incat sa invatam, indiferent de situatia in care ne aflam.

In general, dorintele sunt insotite de o stare de asteptare chinuitoare pe care o proiectam asupra persoanelor si situatiilor din jur. Cu cat este mai intensa aceasta asteptare, cu atat mai puternica este nefericirea pe care ne-o trezesc dorintele neimplinite. Dar daca transformam aceste dorinte in preferinte avem toate sansele sa nu mai oscilam intre frustrare si al noualea cer.

Daca ceea ce preferam se petrece… este foarte bine! Daca nu, este aproape la fel de bine. Cand nu mai consideram acel eveniment o conditie esentiala ca sa fim fericite ne relaxam interior si ne pastram increderea ca viata are daruri pe care ni le va oferi din clipa in clipa.

Detasarea are o putere magica, mai devreme sau mai tarziu primim totul inapoi. Daca intr-adevar renuntam la atasamentele noastre - materiale, sentimentale, mentale - ne vom simti mai libere, mai deschise, mai optimiste. Starea noastra ii va determina spontan pe cei din jur sa ne oglindeasca, iar asta ne va transforma in bine toate relatiile.

Cand viata noastra va fi un sir intreg de preferinte si incepem sa-i iubim pe ceilalti cu toata fiinta, alegand sa le fim de folos in mod neconditionat, descoperim ca lumea este un miraculos "corn al abundentei", care ne ofera infinit mai multa siguranta, placere, sanatate si dragoste.

Cand ajungem sa nu mai avem nici o pretentie de la ziua de azi si de la cea de maine, ne bucuram din plin de tot ceea ce primim, ne entuziasmam ca un copil si apreciem la adevarata ei valoare fiecare experienta pe care o traim. Se spune ca secretul fericirii durabile nu poate fi inteles decat daca este trait.

Exerseaza in fiecare zi recunostinta

Ce ai zice sa incepi chiar de azi? Rezerva-ti o jumatate de ora sau o ora in care sa te bucuri total de ceea ce ai, sa traiesti cu adevarat o stare de multumire interioara. Nu prea gasesti motive? Gandeste-te mai bine. Daca privesti mai atent descoperi sigur ceva care merita recunostinta, ceva care ti-a scapat poate la prima vedere.

Recunostinta pentru mancarea de pe masa, indiferent daca este pregatita pentru vreo ocazie sau la fel ca in oricare alta zi. Recunostinta pentru ca ai o casa, un apartament sau o locuinta cu chirie care te fereste de capriciile vremii. Pentru confortul de care ai parte, fara sa te gandesti la vila cu piscina sau la conacul pe care ti le-ai dori undeva pe la marginea orasului.

Recunostinta fata de oamenii care te indragesc. Concentreaza-te asupra faptului simplu ca exista cel putin cativa oameni pe lume care te iubesc si carora le pasa cu adevarat de tine. Recunostinta pentru faptul ca ai libertatea de a merge unde iti doresti, de a-ti exprima nestanjenit opiniile, de a citi orice carte sau revista pe care ti-o doresti.

Daca ai un iubit, o iubita sau un prieten special, gandeste-te cu recunostinta la bucuria pe care ti-o aduce in viata - fara sa te gandesti la ceea ce ai fi vrut sa-ti ofere, dar nu a facut-o. Recunostinta pentru amintirile placute. Nu te stradui sa indepartezi amintirile neplacute, ocupa-te pur si simplu de cele incantatoare.

Recunostinta pentru micile delicii senzoriale de moment - bucurii ale mirosului, gustului, vazului, pipaitului, auzului. Priveste cerul, norii, bucura-te constient de lumina soarelui, de flori sau de copacii de pe marginea drumului.

Recunostinta pentru muzica preferata, pentru muzica pe care o asculti de obicei.

Recunostinta pentru orice te face sa surazi ori sa razi cu pofta in timpul unei zile. Cand razi, multumeste pentru senzatiile placute pe care ti le provoaca rasul.

Recunostinta pentru oamenii cumsecade, inteligenti, calzi si bine intentionati care exista pe lume. Nu-i cauta neaparat. Observa-i doar, atunci cand ai contact cu ei.
Recunostinta pentru pasarile pe care le auzi sau le vezi in cursul unei zile obisnuite. Recunostinta pentru anotimpul in care ne aflam.

Participa la prezent

Lista aceasta nu are nimic special. Este doar o sugestie. Un exemplu de lucruri placute si obisnuite de care merita sa fii constient. Tu o poti imbogati in fiecare zi, poti descoperi in fiecare zi noi motive de recunostinta. Cand apare acest sentiment simti nevoia de a spune "multumesc" cuiva sau pentru ceva. E o idee excelenta chiar sa rostesti acest cuvant, in gand sau cu voce tare, dupa cum iti vine mai usor.

Recunostinta vie este un mod de a participa la prezent. De a-l accepta vazand partea plina a paharului, de a inlocui dorintele care ne fac sa simtim nemultumire, frustrare, revolta, nefericire cu preferinte care ne lasa libertatea de a ne bucura de ceea ce avem.

Fa acest "exercitiu de recunostinta" o zi, o saptamana, o luna.

Dupa ce reusesti cateva zile la rand sa descoperi in tine insuti si sa mentii o stare de armonie si fericire, nimic nu te va putea opri pana nu o vei obtine pentru totdeauna. Acum descoperi ca punctul de sosire al calatoriei spre fericire se afla chiar in tine insuti.

Omraam Mikhaël Aďvanhov

Sfaturi de la cel ce a fost marele OM de Lumina Valeriu Popa

2011-07-31T00:18:00.000-07:00

luni, 21 februarie 2011

Frica micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeza boli organice, cum ar fi boala coronariana (ischemia), hepatita, impotenta si frigiditatea sexuala, boli de piele, nevroze si psihoze.

Cand cineva te jigneste nu te razbuna pe el, nu-l uri si nu te supara pe el intrucat aceasta jignire este un dar de la Dumnezeu. Daca n-o accepti urmeaza ca purificarea sufletului sa se infaptuieasca prin boli si nenorociri, iar daca nu esti pregatit nici pentru aceasta ea vine prin moarte Aceasta forma de purificare ne este data prin intermediul celor apropiati, de aceea in masura in care reusim sa-i iertam, in aceeasi masura sunt posibile schimbari interioare de profunzime.
Se cuvine sa iertam nu numai in gand ci si cu sufletul. Cel mai mult ne leaga de trecut supararile neiertate.

Iertand un om care ne-a jignit sau ne-a suparat ne putem vindeca de o boala grava. Roaga-te in permanenta ca toti cei din jurul tau sa fie fericiti, sanatosi si intreaga lume sa fie binecuvantata. Aceasta rugaciune v-a iradia atat de multa iubire catre intreaga lume incat iubirea se va intoarce la tine din belsug.

Cum daruiesti asa primesti. Razbunandu-te te faci egal cu adversarul. Iertandu-l te arati superior. Iertand ne eliberam pentru a ne putea inalta. Sa fim constienti ca iertand ii eliberam pe cei care ne-au gresit, deci iertand oferim libertate. Sa alegi calea iertarii, pentru ca numai ea desface rana inclestata in timp. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru nu va va ierta voua greselile.

Dependenta naste frica, indoiala, depresia si supararea. Nu cautati plata, nici lauda si nici o rasplata, orice ati face. Savarsind ceva bun noi pretindem imediat recompensa. Aceste dorinte aduc ca rezultat suferinta. Cu cat veti intensifica dorintele omenesti cu atat va creste nivelul de agresivitate si se va intari programul de autodistrugere.

Orice dorinta cand se agata de tine devine stapanul tau.

Cand esti manios, mania devine stapanul tau, te acapareaza complect. Astfel mania ta, in aceasta stare, va face lucruri pe care mai tarziu le vei regreta.

Dependenta naste agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifica sufletul omului si ii fortifica sistemul imunitar. Dependenta de dorinte, frica, depresia si supararea atrag gelozia. Cu cat este mai puternica dependenta de persoana iubita, cu atat mai numeroase sunt pretentiile noastre fata de ea. Cearta, mania, nerabdarea emit in tacere o mare forta destructiva. Numai prin iubire poate seca izvorul rautatilor

Sa nu vorbiti despre nenorocirile traite pentru ca ele pot prelungi durata lor. Cand nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne indepartam de ele. indepartarea de ele este primul pas pentru depasirea acestora. Esential este cand vorbiti despre problemele si emotiile dvs. sa nu cautati mila sau compatimiri. tantarii si furnicile apar cand este prezenta trufia. Cand tantarul va inteapa este o umilinta pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decat dvs. si reuseste sa va intepe simtitor. in aceasta situatie daca nu va enervati trufia descreste. Deci tantarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului si micsorarea trufiei..

Daca aveti o mare suparare sau tristete incercati sa nu aduceti sentimente acasa. Iesiti in strada- cu deosebire in locurile inverzite – si plimbati-va. Nu faceti din casa dvs. o groapa de gunoi energetic. Daca locuiti de cativa ani si a-ti saturat spatiul cu regrete, suparari si spaime, amintiti-va momentele in care v-ati certat si suparat, asezati-va in acel loc, iertati, anulati agresivitatea fata de iubire, rugati-va.

Daca vorbim la telefonul mobil in primele 30 de secunde energia organismului blocheaza influentele negative, ulterior incepe sa cedeze lent. O convorbire telefonica ce dureaza mai mult de un minut se poate rasfrange negativ asupra sanatatii. De altfel, oricat ar parea de straniu, cel mai puternic patimeste nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar. Dupa o convorbire de trei minute are loc deformarea campului in zona capului, in zona sternului (adica are loc slabirea sistemului imunitar) si, de asemenea, in zona primei chakre. O convorbiretelefonica care depaseste un minut este de nedorit.

Mancatul este un serviciu divin si, ca atare, nu trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera apasatoare. Mancarea ne poate da energii superioare daca este binecuvantata de Dumnezeu si este gatita cu devotament spiritual. Cea mai buna mancare, cel mai sanatos meniu natural, se transforma in otrava in corpul dvs. Daca atmosfera in care gatiti (gandurile si sentimentele) si mancati este tensionata.

Munca nu trebuie sa ne omoare, ci sa ne dezvolte. inseamna ca supraincarcarile nu trebuie sa fie permanente si in fiecare ocupatie sa gasim placerea. Daca nu exista placere, orice activitate se poate transforma intr-o suprasolicitare si va dauna sanatatii.

Daca un om fura si inseala pe altii o viata intreaga, el va fi pedepsit sa suporte si pagubele pe care le-a facut altora. in concluzie, cel care a facut bine va recolta binele, iar cel care a facut un rau fizic sau spiritual va recolta raul fizic sau spiritual.

Atasamentul inseamna alipirea sufletului de ceva sau cineva (parinti, persoana iubita, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Atasamentul fata de cele pamantesti produce un urias rau lucrului de care ne atasam, in acelas timp sufera si cel ce se ataseaza. Daca omul se ataseaza sufleteste de: hrana, placeri sexuale, casa, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lacomie, de ura si frustare. in aceasta situatie el trebuie sa piarda toate bunurile pentru a-si purifica sufletul. Omul stie foarte bine ca nu va lua nimic cu sine in mormant. Cu cat suntem mai atasati de stabilitate cu atat mai greu suportam schimbarile vremii si suntem mai bolnaviciosi. Atasamentul fata de dorinte duce la destramarea relatiilor familiare si a acelora din afara familiei.

In dragostea omeneasca trebuie intotdeauna sa existe o detasare de omul iubit. Cu cat aveti mai multe pretentii, iritari si nemultumiri fata de omul apropiat cu atat mai mult creste dependenta de el. Dependenta de valorile umane ne va omori incetul cu incetul si spiritul si sufletul.

Cand casatoria este bazata numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi indelungata. Cand sentimentele slabesc intervine inselarea, iar casnicia se destrama.

Familiile care sunt intemeiate in primul rand pe prietenie si respect sunt fericite si dureaza mult. Un sot trebuie sa evite sa o transforme pe sotie intr-o copie fidela a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie si astfel de tentative sunt impotriva firii, ducand in timp la destramarea cuplului. Nu-l considerati pe celalalt ca fiind un obiect destinat sa va serveasca, ci ca pe o fiinta divina, cu individualitate si cerinte proprii.

Casatoria trebuie studiata intai cu ochiul, apoi cu microscopul si in sfarsit cu telescopul. Cu cat ne concentram launtric asupra vietii imbatranim si ne despartim repede de viata.

Gelozia de regula provoaca scaderea vederii, auzului, scleroza in placi, traumatismele capului, diabet, inflamatii articulare. Daca gelozia este grevata de trufie, atunci este de doua ori mai periculoasa.

Femeia geloasa si suparacioasa ataca in plan subtil partenerul sau. in aceasta situatie sotul fie se va imbolnavi in permanenta, fie va deveni alcoolic, fie va divorta. Daca sunteti gelos si va amplificati sentimentele agresive de profunzime, atunci puteti avea probleme cu orice animal, veti putea avea si alergie si boli contactate de la ele. De asemenea, veti putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.

Este mai bine sa plangeti decat sa urati. Daca n-ati reusit sa va invingeti pe dvs. insiva, agresiunea se acumuleaza in mod inevitabil. Atunci cand plingeti agresiunea aparuta se distruge.

Dragostea are o mare putere de vindecare fizica, mentala, emotionala si spirituala. Placerea de a barfi, minti si rani alti oameni provoaca efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critica. El se condamna singur sa traiasca in inchisoarea nelinistii interioare.

Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustari, a reprimarii dragostei fata de oameni. Omul trebuie sa inceteze sa mai poarte suparare pe lumea din jur, sa intre in armonie cu ea.

Gandirea noastra dispune de cea mai puternica forta creatoare din intregul univers. Gandul este cel care aduce pacea si linistea in sufletul nostru. Gandul este cel care atrage binele sau raul in existenta noastra. Toate gandurile emise plutesc in aer ca niste mine amenintatoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gandire sau o actiune negativa este resimtita dureros de mii de organisme. De aceea exista o lege a naturii si a stiintei conform careia raul pricinuit altora ne face rau si noua insine.

De aceea straduinta de a ierta dusmanii si de a indrepta spre ei numai ganduri de pace si iubire constituie un act protector pentru noi.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem in atmosfera, din punct de vedere vibratoriu: ganduri, vorbe, dorinte, fapte, sentimente etc. se intorc la noi producand efecte perturbatoare in campul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rau altuia fara sa plateasca. De aceea oricand aveti ganduri negative despre o persoana sa va rugati in permanenta pentru sanatatea ei. Cand ne gandim la cineva se creeaza instantaneu o punte energetica intre noi si omul la care ne gandim. De aceea, orice gand rau reprezinta un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod inconstient, de multe ri fara sa ne dam seama de acest lucru.
Orice expresie dura, afirmata pe un ton categoric poate provoca un rau atat siesi cat si unui alt om.

Imaginatia are puterea de a crea realitatea. Campul parintilor incepe sa distruga campul copilului si acesta se va naste bolnavicios, fricos, obsedat.

Supararea este una din cele mai raspandite incalcari ale legilor universului,care poate determina diferite neplaceri in viata, atat a celui pe care te superi, cat si in propria ta viata. Supararea copilului pe parintii sai, a parintilor pe copii creiaza ruperea si deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinte din cele mai grave. Femeia trebuie sa fie linistita si rabdatoare si nu trebuie sa se supere sau sa traiasca sentimente negative. Ea trebuie sa accepte cu seninatate realitatea, asa cum este si sa nu admita parerile de rau in legatura cu trecutul sau sa grabeasca viitorul.

Egoismul, cruzimea inchid canalele energetice de legatura cu Dumnezeu si omul respectiv nu mai primeste energia necesara intretinerii vietii. in aceasta situatie el este nevoit sa ia energia de la alti oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protectie al corpului. Egoismul si interesul personal ne izoleaza de restul oamenilor si acest simt al separarii ii face pe oameni insensibili la nevoile altora. O persoana egoista manifesta un atasament excesiv pentru ea insasi, este o plaga sociala. Egoistii au foarte putini prieteni. Cateva cunostinte si relatii superficiale le umplu viata. Contactele cu ceilalti sunt limitate. Prin felul de a gandi se inchid in lumea lor stramta. Prin gandurile voastre puteti sa schimbati un egoist facandu-l generos. Sa se emita spre el numai vibratii de generozitate si bunavionta.

Dispretul fata de noi si profunda nemultumire fata de sine constituie o agresiune fata de Dumnezeu. Dispretul si blamarea omoara inainte de toate iubirea fata de un alt om. Orice ticalosie ar comite un om impotriva noastra noi nu avem dreptul sa respingem iubirea fata de el.

Barbatul care dispretuieste femeia se degradeaza spiritual, incepe sa sufere de diferite boli si imbatraneste mai repede ca de obicei. Trebuie sa va schimbati atitudinea fata de femei si fata de situatiile legate de ele.
Trufia si dispretul fata de oameni genereaza lipsa dorintei de a trai, sentimentul pierderii sensului vietii.

Ura este o forta care te leaga de persoana pe care o urasti. Ancorarea de intelepciune da nastere dispretului.Acesta incepe de la cap. De aceea se blocheza biocampul in regiunea capului.. in curand dispretul se intoarce impotriva propriei persoane. De aceea, se deterioreaza campul in jurul rinichilor si apare distrugerea acestora.

Nimeni nu poate strange bani daca-i dispretuieste. Zgarcenia si economia aduc boala si dezastre.

SUA in cadere libera

2011-07-30T23:51:00.000-07:00

Gata! Datoria SUA a ajuns cat Produsul Intern Brut!
Pe US National Debt Clock puteți vedea in timp real cat se împrumuta americanii in fiecare secunda. Si pe ce cheltuiesc banii. Practic, întreg bugetul SUA este rezumat pe o singura pagina, pe înțelesul oricărui american. Aveți acolo si alte date importante despre SUA: cate firme au dat faliment in 2011, câți angajați si câți șomeri sunt (oficiali si neoficiali), câți bugetari, câți pensionari, ce economii mai are o familie americana medie (foarte mici: circa 6500$) etc.
Observație: bravo guvernului american care ii informează pe oameni, ca sa decidă singuri ce e de făcut. Politrucii români habar n-au pe ce lume trăiesc (Boc nici nu știa cate agenții guvernamentale sunt, câți angajați au si cu ce salarii sunt plătiți). Iar ce știu ai noștri, țin cu grija secret si dau publicității date false, de frica sa nu piardă voturi.
Obama s-a împrumutat intr-un an, cat alții in șapte!
Anul trecut, Asociația Economiștilor Americani avertiza ca, daca SUA se mai împrumuta fără măsura, datoria naționala va ajunge egala cu PIB-ul in…2017. Asta poate însemna prăbușirea tarii in doar câțiva ani, spuneau ei. Am scris atunci articolul Treziți-va! Criza abia a început! Urmează un apocalips economic!
Ei bine, dezastrul care trebuia sa vina abia in 2017, se produce chiar acum. In iunie, 2011. Sincer, n-am crezut ca oamenii politici sunt atât de demenți încât sa se împrumute fără măsura si sa cheltuiască absolut tot intr-un singur an. Dar iată ca sunt. Si in SUA, si in România.
Pe ce s-au dus banii?
După cum observați pe US National Debt Clock, cei mai mulți bani s-au cheltuit pe protecție sociala, pensii, medicamente pentru săraci (exact ca si in România).
Spre deosebire de România, SUA mai are si cheltuieli importante cu apărarea si războaiele. Dar printr-o fericita coincidența, majoritatea războaielor americane au fost purtate (si câștigate) in zone bogate in petrol si resurse naturale. Resurse care alimentează in prezent economia SUA, la preturi mici. Așa ca războaiele americane s-au dovedit până la urma o afacere rentabila (cu excepția Afghanistanului). Protecția sociala si medicamentele pentru săraci – nu!
Ce se va întâmpla cu noi?
Pe scurt: dezastru global. Un nou război mondial, se tem unii. Standard & Poors a avertizat deja ce consecințe poate sa aibă o prăbușire a economiei americane: dolarul este moneda numărul 1 a lumii, iar economia SUA a fost întotdeauna considerata cea mai sigura din lume (triplu A). Prăbușirea SUA înseamnă paralizarea comerțului mondial si întoarcerea economiei undeva spre secolul 18. Imaginați-va un elefant intr-un magazin de porțelanuri. Daca elefantului i se face rău si cade, toate porțelanurile se fac țăndări.

Cea mai grav lovita va fi China, pentru ca SUA este clientul ei numărul 1 (importuri de 365 miliarde USD) si pentru ca deține oficial 1.16 trilioane USD, din datoria SUA. Chinezii au cumpărat de fapt chiar mai multe obligațiuni americane, prin intermediul unor firme din Londra, așa ca datoria reala a SUA către China rămâne neștiuta. Chinezii ar putea descoperi in curând ca au făcut o afacere foarte proasta.
Cât despre România: relansarea exporturilor românești de la începutul acestui an s-a realizat in mare parte către SUA sau către tari intermediare, pentru care tot SUA era clientul final. Altfel zis, din cele 7 trilioane de dolari cheltuiți de Obama pe masuri anticriză, o mica, foarte mica parte a ajuns si in România si a produs acea minuscula creștere economica din ultimele luni. Pe viitor – adio!
Cine e de vina?
Am putea sa spunem ca Barack Obama? Sigur ca da! Pe internet putem sa spunem orice. In plus, Obama e socialist, iar eu îi urăsc pe socialiști.
Dar ar fi incorect. Pentru ca nu Obama a declanșat bula imobiliara prin programe gen “Prima Casă”, nu el a pornit creșterea nebuneasca a consumului si nu el a inventat protecția sociala pentru americanii săraci. Ce-i drept, Obama a cheltuit intr-un singur an mai mult decât au cheltuit toți ceilalți. Dar, ca si in România, distrugerea economiei prin masuri populiste durează de zeci de ani. Au făcut-o un sir lung de președinți înaintea lui, unii republicani, alții democrați: F.D. Roosevelt, Jimmy Carter, Ronald Reagan, George Bush, Bill Clinton, George W. Bush.
Vina este de fapt a sistemului democratic, a votului universal si a populismului pe care îl produc ele. Vina este a americanilor care au părăsit principiile de baza ale capitalismului: responsabilitate individuala, competiție pe viața si pe moarte, lăcomie. Si au permis ca țara lor sa devina socialista.
Numărătoarea inversă a început: mai sunt 4 săptămâni!
Deși americanii au o mulțime de economiști (mulți premiați cu Nobel) nimeni nu îndrăznește acum sa mai facă previziuni sau sa dea soluții. Deja majoritatea previziunilor s-au dovedit prea optimiste si s-au făcut de ras.
Congresul american a văzut pericolul si a interzis guvernului sa împrumute peste 100% din PIB. Iar Obama are mâinile legate. Daca Congresul nu schimbă legea până pe 8 iulie, adio împrumuturi, spune Secretarul Trezoreriei, Timothy Geithner. Guvernul american va trebui sa facă tăieri de cheltuieli fără precedent. Asta înseamnă bugetari concediați, pensii neplătite, contracte de stat anulate, firme falimentate. O criza mult mai profunda decât am văzut pana acum si despre care nimeni nu știe când se va sfârși. Ar putea dura un secol.
Soluții nu exista. Exista totuși 3 direcții de acțiune posibile:

Varianta Obama: Congresul ridica bariera si noi continuam sa ne împrumutam. Cât, la infinit? Nici vorba, spun partizanii președintelui. Așa ceva e imposibil! Vom tăia cheltuielile, dar intr-un ritm mai suportabil.
Varianta republicana: ritmul suportabil e doar o scuza electorala. Fiecare dolar împrumutat acum va trebui plătit dublu după alegeri, așa ca tăiem cheltuielile statului. Imediat si total. Soarta Americii e mai importanta decat alegerile. Cine e puternic, supraviețuiește.
Varianta populara: aici, o mare surpriza! Întrebați săptămâna trecuta de către CNN ce e de făcut, marea majoritate a americanilor de rând au răspuns: la dracu cu chinezii (f…ck the Chinese!). Suntem cea mai puternica tara de pe planeta si nu suntem obligați sa ne plătim datoriile. N-au ce sa ne facă!

Dintre toate, varianta populara este desigur cea mai aberanta si arata cat de stupide sunt masele populare, in orice tara. Pentru ca daca nu le mai dai banii chinezilor, in clipa următoare nu te mai împrumuta nimeni. Si atunci adio salarii, adio pensii, adio medicamente pentru săraci. Primele lovite vor fi fix masele populare, ca banii din împrumuturi către ele se duc!
Ce va urma?
Pai, deja Congresul a respins pe 31 mai, cererea lui Obama de ridicare a barierei împrumuturilor. Vor urma deci cele mai dure masuri de austeritate din istorie. Dar chiar daca Congresul își schimbă părerea până pe 8 iulie, datoriile tot datorii rămân. Dobânzile tot dobânzi. Austeritatea e inevitabila. Oamenii s-au distrat, acum e vremea plății.
Viitorul înseamnă mizerie, frig, foame, șomaj. Cine promite altceva e mincinos sau nebun. Iar starea economiei americane rămâne cea mai importanta știre economica a anului 2011 – si a anilor următori.

10 semne că populaţia americană a început să se teamă de economia ei

Americanii sunt tot mai săraci şi mai disperaţi. Şi-au pierdut încrederea în economie şi mulţi cred că ne îndreptăm spre un nouă Mare Depresiune.
Politicienii americani ţin în priză de aproape o lună pieţele financiare cu discuţiile privind ridicarea limitei de îndatorare. Lumea se aşteaptă să se ajungă la un compromis de ultim moment, pentru că altfel consecinţele asupra economiei globale ar fi dezastruoase.

Însă, în tot acest timp, SUA se confruntă cu un şomaj ridicat şi cu sărăcirea accentuată a populaţiei. Aproape 45 de milioane de americani depind de ajutorul guvernamental pentru mâncare – food stamps. 20% din sumele care au intrat în buzunarele americanilor anul trecut sunt bani guvernamentali din programele de asistenţă socială.

Aşa că nu e de mirare că populaţia şi-a pierdut încrederea în economie şi că se aşteaptă la o nouă recesiune.
Michael Snyder publică în Business Insider şi în The Economic Collapse o listă cu cele 10 semne care arată că americanii cred că recuperarea economică e foarte departe.

1) Încrederea consumatorilor este la minimumul ultimelor 7 luni. Indicele Conference Board (luat în calcul de Fed atunci când stabileşte politica monetară) a căzut de la 61,7% în mai la 58,5% în iunie.
2) Datele preliminare pe luna iulie arată că indicele încrederii Reuters/Univeristy of Michigan a căzut puternic de la 71,5% în iunie la 63,8%. Acesta s-a întors sub linia de care marchează încrederea populaţiei în vremuri de recesiune.
3) Indicele Rasmussen, care măsoară încrederea americanilor în economie prin sondaje zilnice, a căzut săptămâna trecută la cel mai mic nivel din ultimii doi ani.
4) Tot un sondaj Rasmussen arată că 68% dintre americani cred că ţara se află încă în recesiune.
5) Un sondaj Gallup arată că 36% dintre americani nu au încredere în bănci – cel mai mare nivel înregistrat de când se fac măsurătorile. Anul trecut, 30% dintre americani declarau că au foarte puţină încredere sau niciun fel de încredere în bănci.
6) Numărul furturilor a crescut în această vară, în condiţiile în care tot mai mulţi americani nu au loc de muncă. Se fură aproape orice: lichid de îmbălsămare de la serviciile funerare, extensii de păr, aparatele de aer condiţionat, ţevile de cupru din băi, sârmele prim care trece curentul. Un bărbat de 28 de ani din Utah se vinde ca pradă umană pentru vânători pentru 10.000 de dolari. O femeie din Florida a încercat să-şi vândă nepotul nou-născut pentru 75.000 de dolari. Alte exemple aici.
7) 39% dintre americani cred că ţara a intrat într-un declin economic permanent.
63% cred că SUA se îndreaptă într-o direcţie greşită, conform unui sondaj Reuters, cu 3 pp mai mulţi decât luna trecută.
9) 48% dintre americani cred că o nouă Mare Depresiune economică este probabilă în următorul an.
10) Oamenii se calcă în picioare pentru ajutoarele guvernamentale pentru plata chiriei. 5.000 de oameni s-au pus la coadă în Dallas pentru a primi voucherele guvernamentale. În momentul în care porţile instituţiei care le împărţea s-au deschis, mulţimea s-a îmbulzit, 8 oameni fiind călcaţi în picioare.

iesirea din matrix

Sarea noastra cea de toate zilele si secretele ei

2011-07-30T21:18:00.000-07:00

INFORMAŢII EXTREM DE IMPORTANTE

„Aveti sare intru voi si traiti in pace unii cu altii." Sfanta Evanghelie dupa Marcu, 9, 50. In vechime, sarea era extrem de pretuita. Nu degeaba se spune, in popor, despre un om deosebit, ca este precum „sarea pamantului". In imperiul roman, ostasii erau adesea platiti in sare (in latina, sal,salis), de unde a ramas si cuvantul care exprima remuneratia pentru munca, salariu (salarium).

Pe vremuri, sarea era atat de greu de procurat si valoarea ei era atat de mare, incat nimeni nu-si ingaduia sa o risipeasca. De aici si vorba populara „daca se varsa sare, iese cearta."

La modul propriu, „un graunte de sare" facea (si va face mereu) diferenta dintre o mancare buna si una fara gust, iar la modul figurat, vorba „nesarata" este vorba nelalocul ei, lipsita de „bun gust" si de bun simt.

Oaspetii de mare cinste sunt intampinati, deloc intamplator, „cu paine si sare".

Intr-un foarte cunoscut basm romanesc, o fata de imparat ii spune tatalui ei ca il iubeste ca „sarea in bucate". Stiinta confirma astazi intelepciunea ascunsa in vorbele aparent ciudate ale fetei: sarea reprezinta, cu adevarat, un element absolut indispensabil vietii fiziologice a omului.

Sarea constituie unul dintre cei mai eficienti si mai raspanditi conservanti alimentari. Trebuie retinut ca, pina la aparitia frigiderelor, sarea, in mari cantitati, era aceea care se folosea pentru conservarea alimentelor.

Nu in ultimul rand, sarea este si un medicament extraordinar, poate unul dintre cele mai vechi remedii din lume, apreciat in medicina populara ca leac de capatai.

Dar ce este, de fapt, sarea?

Dupa definitia fortata din DEX, sarea este „o substanta cristalina, sfaramicioasa, care constituie un condiment de baza in alimentatie si este folosita in industria conservelor, in tabacarie, in industria chimica etc; clorura de sodiu (NaCl)." O definitia similara gasim in Larousse, Webster, etc.

Trebuie sa atragem insa atentia ca, in aceste definitii, sarea este identificata in mod fortat, dupa niste criterii si interese industriale si comerciale, cu substanta numita clorura de sodiu (NaCl).

DAR SAREA NATURALA, ADEVARATA, NU A FOST, NU ESTE SI NU VA FI NICIODATA ACELASI LUCRU CU CLORURA DE SODIU (NaCl), O SUBSTANTA OBTINUTA PRIN PROCESAREA CHIMICA SI MECANICA SI DENATURAREA SARII GRUNJOASE.

Sa vedem de ce afirmam aceasta. De mii de ani, omul a folosit pentru alimentatia sa si a animalelor sale numai sare naturala, grunjoasa, sub forma de cristale mari, numita si sare gema. Drobii sau bulgarii de sare se zdrobeau in piua, pe masura ce aceasta se consuma. Sarea naturala gema se gaseste inca in Romania, din abundenta, in zacaminte de suprafata (munti de sare), in vreme ce in alte tari europene ( Austria , Franta), ea este exploatata numai din zacaminte subterane.

Care este insa, mai exact, diferenta dintre sarea naturala gema si sarea de masa, fina si extrafina?

SAREA NATURALA GEMA, GRUNJOASA, NERAFINATA este cea care se ia direct din zacaminte. Ea contine, pe langa clorura de sodiu (NaCl), peste 80 de substante minerale si oligominerale, care ii dau, impreuna cu incarcatura sa geo-magnetica, extraordinare proprietati vindecatoare si gustul sau inconfundabil.

Unde se gaseste sarea grunjoasa, neiodata?

La magazinele naturiste si in Plafaruri, unde se vinde ambalata in pungi de 1/2 Kg, asa cum s-a impus prin revizuirea din 2004 a Ordonantei din 2002 privitoare la iodarea obligatorie a sarii.

SAREA DE MASA, FINA SI EXTRAFINA se afla pe rafturile tuturor supermarket- urilor si pe mesele tuturor restaurantelor. Ea se prezinta sub forma unor granule mici, de culoare alba, sau a unui praf alb, super-prelucrat si super-procesat chimic si este obtinuta, in general, prin recristalizarea artificiala a sarii geme si macinare dupa granulatia dorita. Acest proces saraceste foarte mult, aproape complet, sarea de elementele minerale si oligominerale (mai cu seama magneziul si calciul), marind, in mod artificial, concentratia de clorura de sodium (NaCl). In plus, pentru a evita intarirea sarii rafinate, fabricantii industriali ii adauga un „antiaglomerant", E 535, adica… ferocianura de sodiu, un aditiv in mod clar toxic pentru organism, caci este o sare a unei cianuri de fier, oricat am vrea sa dregem busuiocul si sa bagam capul in nisip, ca strutul. In rezumat – se inlatura oligomineralele, bune pentru sanatate, si se adauga E 535 (ferocianura de sodiu), daunatoare sanatatii, dar buna pentru buzunarele unora.

Sarea rafinata nu numai ca nu are nici o calitate terapeutica si nu mai da cu adevarat gust alimentelor gatite, dar provoaca, in plus, hipertensiune.

Medicina populara cunoaste peste o suta de utilizari terapeutice si chiar magice ale sarii, care era considerata in trecut, printre altele, si un adevarat leac impotriva duhurilor rele si a bantuirilor de tot felul.

Sarea iodata este toxica

In anul 2002, Guvernul Romaniei a emis HG 568, o ordonanta care impune ca toata sarea din comert sa fie iodata. Se afirma ca, in acest fel, vor fi combatute afectiunile tiroidiene produse de deficientele de iod.

Numerosi cercetatori si medici, din Romania si din strainatate, familiarizati cu aceasta problema, afirma insa cu totul altceva decat aceasta versiune oficiala. Studii minutioase in acest sens au revelat ca un consum sporit de compusi sintetici ai iodului creste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de compusi sintetici ai iodului (ioduri si iodati) produce alergie si mareste intoleranta la substantele care contin acest element (de exemplu, cele folosite in radiologie).

Din experienta altor tari, precum Anglia, Zair, Argentina, Australia, unde s-a practicat iodarea partiala a sarii, in unele orase sau comunitati, s-a demonstrat ca procedeul trebuie intrerupt imediat deoarece a crescut ingrijorator numarul cazurilor de hipotiroidie, hipertiroidie (inclusiv Basedow), cancer tiroidian, precum si numarul cazurilor de alergie la iod. Unele boli enumerate, precum cancerul tiroidian si unele reactii anafilactice la iod (pot fi socuri anafilactice) sunt mortale. In Tasmania , tara care a „beneficiat" de iodarea obligatorie a sarii si a altor alimente,s-a remarcat faptul ca rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori.

In anul 2001, au existat in Romania 12.417 cazuri de hipotiroidie; in 2000 fusesera 11.541, iar din 1994 pana in 1999 au fost inregistrate intre 4713 si 7359 cazuri de hipotiroidie. Trebuia, oare, pentru cele 12.417 de cazuri de bolnavi tiroidieni, iodata sarea pentru peste 20 de milioane de oameni, plus animalele? In plus, tratatul lui Harrison, dupa care se pregatesc medicii americani, afirma, la pagina 2143, ca „din cele 18 cazuri posibile de hipotiroidie, unul singur se datoreaza deficitului de iod"…

Ca urmare, cercetatorii din celelalte tari care au experimentat, cu rezultate negative, de altfel, iodarea partiala a sarii, au observat ca, daca dai iod (compusi sintetici cu iod) unei populatii oarecare, unii fac hipotiroidie, altii fac hipertiroidie, unii fac cancere de tiroida, altii fac reactii alergice. Din moment ce mai mult de 99% din locuitorii Romaniei sint eutiroidieni, adica normali din punct de vedere tiroidian, nu se justifica deloc administrarea pe trei cai a iodului…
Cauza impunerii unei astfel de masuri nu are nimic de a face cu criteriul umanitar. Mai degraba este vorba de anumite grupuri de interese, care iau lua bani grei de pe urma procesului de iodare a sarii.

Terapia interna cu sare

(toate recomandarile privesc exclusiv sarea naturala, grunjoasa, gema, neiodata si nu sarea „fina" de masa)

DIGESTIE DIFICILA, CONSTIPATIE, SLABICIUNE CORPORALA, SUBPONDERALITATE
– se consuma hrana condimentata cu sare gema sau sare marina (se gasesc in comert), care au un gust mult mai intens. S-a constatat ca sarea naturala are un efect mult mai puternic de stimulare a secretiei de sucuri gastrice si ca este un excelent activator al peristaltismului gastrointestinal, fireste – cu conditia sa fie consumata cu moderatie. De altfel, inca de acum 500 de ani, celebrul medic si alchimist al Evului Mediu, Paracelsus, nota intr-un tratat ca digestia si excretia sint mult perturbate de absenta sarii din alimentatie.

HIPOTENSIUNE ARTERIALA, ARITMIE CARDIACA

– dimineata, pe stomacul gol, se administreaza un sfert de cutit de sare marina (aproximativ 0,25 g), care se inghite cu o cana (250-300 ml) de apa plata. Tratamentul se face vreme de minimum o jumatate de an. Studii recente arata ca se obtin rezultate deosebit de bune, cu conditia ca tratamentul sa fie asociat cu alimentatia predominant vegetariana.

OSTEOPOROZA, CRAMPE MUSCULARE

– se vor sara alimentele exclusiv cu sare gema neiodata, care este foarte bogata in oligoelemente implicate in procesele de asimilatie a calciului.

INTOXICATII CU SUBSTANTE LUATE PE CALE ORALA

– intr-un litru si jumatate de apa calduta se pune o lingura de sare si se amesteca bine. Se bea rapid, pe nerasuflate. Imediat dupa ingerare, va apare o senzatie puternica de voma. Vom evacua continutul stomacului, aplecandu-ne in fata, „gadiland" cu inelarul si aratatorul mainii drepte glota (omusorul) si presand simultan cu putere stomacul cu mana stanga, stransa in pumn. Reflexul vomitiv va permite eliminarea, odata cu apa sarata, a substantelor toxice care ne-au creat probleme.

TUSE PERSISTENTA, TUSE USCATA

– se tin pe limba cat mai mult timp cateva granule de sare gema (nu mai mult de un varf de cutit). Reactia de stopare a tusei se va declansa prin doua mecanisme: prin salivatie, care va deveni mult mai abundenta, si prin stimularea directa a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative.

CONTRAINDICATII LA ADMINISTRAREA INTERNA A SARII

Aportul masiv de sare este contraindicat in cazurile de hipertensiune si tromboza grava, precum si in fazele acute ale gastritei hiperacide si ale ulcerului gastroduodenal.

Tratament extern cu sare grunjoasa, neiodata

CALCULI RENALI, COLICI RENALE

– un saculet de panza plin cu sare gema se pune pe un calorifer sau pe alta sursa de caldura si se lasa sa se incalzeasca pana la 50-60 de grade Celsius. Se aplica apoi pe sale (zona lombara), unde se tine vreme de o jumatate de ora.

ULCERATII PE PIELE

– in doua linguri de miere de albine se pune o jumatate de lingurita de sare si se amesteca bine, pana cand se omogenizeaza. Se aplica apoi acest preparat pe zonele afectate. Rezultatele terapeutice sint uimitoare, acesta fiind un stravechi remediu, mentionat in tratatele medicale grecesti.

ARSURI DE GRADUL I SI II

– pe zona afectata se presara sare grunjoasa din belsug. Aceasta aplicatie va spori pe moment senzatia de usturime, dar apoi edemele vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi considerabil mai rapida. Nu se aplica sare pe arsurile grave, cu rana deschisa, intrucat produce o usturime insuportabila.

NAS INFUNDAT (RINITA CRONICA)

– la un pahar de apa calda se pune o lingurita de sare gema sau marina si se amesteca bine pentru a se omogeniza. Se pune aceasta apa sarata calda in palma si se trage pe nara stanga si apoi pe nara dreapta, alternativ, pentru desfundarea cailor nazale. Acest procedeu este bine sa se faca in fiecare dimineata, pentru drenarea cailor respiratorii, inlaturarea surplusurilor de mucus, marirea acuitatii olfactive.

DURERI DE GAT

– intr-un pahar cu apa fierbinte, se pun doua lingurite de sare naturala, dupa care se amesteca bine pana cand sarea se dizolva complet. Se face gargara cu acest preparat. Este de dorit ca apa sa fie cat mai fierbinte si sa ajunga cat mai jos in gat. Se reia acest tratament de 2-3 ori pe zi, pana la disparitia completa a afectiunii.

BAILE CU APA SARATA

Sint un remediu traditional de medicina populara, care se aplica astazi, cu un succes extraordinar, in clinici moderne din Austria si Germania . La o cada de apa calda (aproximativ 150 de litri), se folosesc doua kilograme de sare gema neiodata (amestecata in prealabil cu apa fierbinte, pentru a se dizolva mai usor). Baia dureaza 20-30 de minute si este important ca temperatura apei sa fie mentinuta mereu peste 37 de grade Celsius, pentru ca actiunea terapeutica sa fie maxima. Cercetatorii au observat ca aceste bai, care se fac o data la 3-4 zile, au efectele cele mai puternice in preajma lunii pline (de preferat cu 2-3 zile inainte).

Iata indicatiile terapeutice ale acestor bai:

DERMATOZE INFECTIOASE

– se fac bai partiale, inmuind doar segmental afectat, vreme de 15 minute, in apa sarata calda (7 linguri de sare la litru). Imediat dupa baie, pielea nu se sterge, ci se tamponeaza putin si se lasa sa se usuce. Acest remediu este excelent in tratarea infectiilor bacteriene si micotice (produse de ciuperci parazite).

REUMATISM

– se fac de doua ori pe saptamana bai complete cu apa sarata fierbinte. Cele mai eficiente sint baile preparate cu sare marina neiodata, dar efecte foarte bune s-au obtinut si cu sarea de mina, cu cristale mari (nemacinata) .

CISTITE, INFECTII URINARE

– se fac bai complete sau bai de sezut cu apa ceva mai sarata: 5 linguri de sare la litru. Baia va fi facuta in fiecare seara, pana la vindecarea afectiunii, iar apa trebuie sa fie cat mai fierbinte, insa suportabila (peste 38 de grade). Imediat dupa baie va veti sterge si va veti relaxa la caldura, evitand expunerea la frig sau curent.

ANEXITA, METRO-ANEXITA

– se aplica procedura de la infectiile renale. Suplimentar, se va adauga in apa sarata de baie putina tincture de iod.

RACEALA SI GRIPA

– se fac bai ale picioarelor (talpi si glezne) cu apa

fierbinte, cu foarte multa sare (10 linguri la litru). Baile vor dura 10 minute, dupa care ne vom incalta cu sosete groase si ne vom aseza la caldura, asa incat sa transpiram.

SAREA SI ENERGIA AURICA

S-a constatat experimental ca sarea naturala, netratata prin nici un fel de procedeu chimic sau termic, are o misterioasa influenta asupra corpului bioenergetic al fiintei umane. Toti cercetatorii din acest domeniu de frontiera sunt de acord ca sarea naturala este un excelent agent de purificare a aurei umane. La fel ca si apa, sarea absoarbe – se pare – radiatiile bioenergetice nocive, curatand – din punct de vedere energetic – zonele in care este aplicata. Iata cateva aplicatii practice ale acestor proprietati bioenergetice ale cristalelor de sare:

OBOSEALA

– o procedura de medicina populara romaneasca ce si-a dovedit adesea eficienta este sa punem un saculet cu sare calduta pe ceafa atunci cand sintem obositi. Tot un saculet cu sare era pus si in leaganul copiilor, ca sa nu se deoache si sa aiba somnul lin, intre haine, ca sa le asigure durabilitatea, precum si pentru a le impregna cu o misterioasa capacitate de protectie impotriva „facaturilor de tot felul".

BIJUTERIILE

– mai ales cele vechi – se spune ca pastreaza foarte multe din impregnarile negative ale celor care le-au purtat de-a lungul timpului. Din acest motiv, ele se lasa o perioada de minimum 49 de zile sa stea in sare gema, inainte de a fi purtate. La fel se procedeaza si cu cristalele sau cu pietrele semipretioase.

Evident meritele sarii grunjoase nu pot fi disputate, dupa cum nici imbecilitatea unor guvernanti nesarati care adopta imediat orice sugestie ne-avenita din partea UE, facand-o legea pamantului.

Sarea marina poate atinge 10 lei/0,5 kg, iar altele extrase din locuri cu legende creeate in jurul lor, chiar mai mult. Magazine Plafar poate ca nu exista in fiecare oras, iar de pe internet e cam ridicol sa ne luam… tocmai sarea! Daca ni se termina ce facem, asteptam postasul sa vina cu mandatul ? Fireste, fiecare isi cheltuie banii in felul in care crede de cuviinta.

Din fericire solutia este simpla si ieftina si vine in saci de 5 kg de sare buna, ne-iodata si grunjoasa, care se vinde cu aproximativ 5 lei. Se numeste "sare pentru muraturi" si e notabila exceptie la o regula imbecila. In zona noastra ea vine de la Ocna Dej, dar sunt convins ca oriunde in Romania, veti gasi o salina relativ apropiata, care sa produca si ambaleze minunatele cristale. Se face totusi sa cititi eticheta si eventual sa sunati chiar producatorul, caci am intalnit si produsul chipurile "pentru muraturi", ambalat la saculeti de 1 kilogram, care continea daunatorul anti-aglomerant. Pe eticheta trebuie sa scrie doar "Sare gema cristalina", sau ceva asemanator.

Sa nu uit, bai sarate exista multe in tara noastra si nu sunt foarte scumpe, unele sunt inca gratis. Nu lasati sa treaca vara fara a le vizita periodic cu intreaga familie. Pe langa faptul ca ele sunt un mediu excelent pentru copiii Dvs. sa invete innotul caci practic ei plutesc, binele conferit de amestecul apa sarata-aer-soare, e greu de egalat. Folositi-le!

La multa sanatate si fie ca sa nu ne lipseasca niciodata painea si sarea cele de toate zilele!

Articol publicat prin documentare

Dezvaluiri incendiare-Marele Plan Ocult al Noii Ordini Mondiale

2011-07-30T21:02:00.000-07:00

Site-ul lui Lyndon LaRouche: LaRouchePac

O furtuna solara de proportii loveste,azi si maine,Pamantul!

2011-07-30T20:41:00.000-07:00

Imagini spectaculoase au fost surprinse ieri de NASA, cu ajutorul satelitului Solar Dynamics Observatory, în timpul unei erupţii solare de proporţii. Un milion de tone de magmă incandescentă a fost aruncat la o distanţă considerabilă de Soare. Potrivit estimărilor făcute de astronomi explozia s-a întins pe o lungime de un milion de kilometri.

“La 7 iunie a avut loc o erupţie solară de forţă medie (M-2), cu o ejecţie coronală de masă spectaculoasă la nivel vizual”, a precizat observatorul de dinamică solară al NASA. Furtuna “conţine o cantitate importantă de protoni cu energie ridicată (peste 100 MeV), situaţie care nu a mai avut loc după decembrie 2006″, potrivit NASA.

Furtuna geomagnetică ar putea provoca perturbări în reţelele electrice şi în funcţionarea sateliţilor, în special a celor din sistemul GPS, şi ar putea determina modificarea rutelor avioanelor de linie deasupra regiunilor polare.

Suflul puternic al exploziei a eliberat un nivel ridicat al radiaţiilor şi va genera o furtună geomagnetică puternică pe parcursul acestei zile, dar şi mâine, potrivit Serviciului naţional de meteorologie american NWS, citat de Daily Mail.

În timpul unei erupţii solare, o cantitate uriaşă de energie care se află în cromosfera şi coroana Soarelui este eliberată instantaneu. Materia este proiectată la viteză foarte mare în spaţiul interplanetar. Fenomenul este însoţit de o emisie de raze X, de unde radio şi, în cazul erupţiilor mai puternice, de lumină vizibilă.

Când ajung în apropierea Pământului şi intră în atmosferă, în special deasupra regiunii polului nord, particulele creează aurorele polare. De asemenea, ele perturbă propagarea undelor radio în jurul globului, afectând reţelele de distribuţie a electricităţii

Furtuna magnetică anticipată pentru 2013 ar putea avea “consecinţe catastrofale”

Potrivit astronomilor de la NASA, unda de şoc care ar urma să lovească Pământul în 2012 sau 2013 va avea forţa a 100 de milioane de bombe cu hidrogen.

Cele mai afectate vor fi reţelele de electricitate şi comunicaţiile, cu pagube de o valoare nemaîntâlnită. “Este o explozie în atmosfera soarelui care se propagă ca un nor în spaţiu şi va afecta telefoanele mobile, sistemele GPS, poate cauza pene mari de curent”, a declarat Angelos Vourlidas, expert NASA.

Botezat deja “tsunami solar”, fenomenul asupra căruia NASA a avertizat înca de acum cinci ani este produs de schimbările ciclice din evoluţia Soarelui. Unda de şoc va lovi câmpul magnetic al Pământului ca o adevarată rafală de bombe atomice.

Din această cauză şi superbele aurore boreale vor deveni vizibile dincolo de zona Cercului Polar. Însă “impactul major se va produce asupra reţelelor de electicitate. “Ne vor trebui mulţi să ne revenim”, a avertizat astronomul Daniel Baker. (V.M.)

Sursa : jurnalul.ro

Eminescu si dacii- dezvaluiri exceptionale

2011-07-25T18:29:00.000-07:00

Mihai Eminescu : „În România totul trebuie Dacizat”

Puţine ţări ale lumii se pot mândri cu valori perene care iluminează spiritul, care comprimă timpul şi care continuă să fie embleme ale creativităţii acelui popor din mijlocul căruia a izvorât acea valoare universală. Una dintre aceste ţări este România şi una dintre aceste valori este, fără îndoială, Eminescu.

Parafrazându-i pe Nicolae Bălcescu şi pe Marin Sorescu, îmi permit să afirm că, undeva, în spaţiul european, la nordul Dunării, de o parte şi de alta a Munţilor Carpaţi, există de milenii o ţară mândră şi binecuvântată între toate ţările semănate de Domnul pe pământ, o ţară cu şesuri mănoase şi dealuri unduitoare, cu ape limpezi şi cu piscuri semeţe de munţi, o ţară frumoasă şi primitoare cum nu e alta pereche… Şi, pentru că trebuia ca acestei neasemuite ţări să i se dea un nume, i s-a spus, simplu, Eminescu.

O explorare a plurivalentei opere eminesciene demonstrează actualitatea ideilor marelui nostru poet naţional, patriotismul fiind una dintre temele sale preferate.

Poezia patriotică pornind de multe ori de la aceeaşi temă, viitorul patriei, având ritmuri înălţătoare şi pasiuni clocotitoare i-a preocupat în anii 1866 pe M.Eminescu şi Nicolae Densuşianu, cel dintâi reuşînd să atîngă însă culmile perfecţiunii. Ei întrau în competeţie cu poezii de mult consacrate, cum ar fi Hora Unirii a lui V.Alecsandri sau Umbra lui Mircea la Cozia, Bolintineanu…

Viitor de aur Ţara noastră are

Şi prevăd prin secoli a ei înălţare.

Revista Familia, Foaie enciclopedica şi beletristică cu ilustraţii, în anul 1865 prezintă în paginile ei alaturi de personalităţi de talia lui Shakespere şi operele unor români demni să figureze în ceea ce Ioşif Vulcan numea cu mândrie “Panteonul român”. Astfel îi gasim în paginele ei pe : Bogdan Petriceicu Haşdeu, Dimitrie Bolintineanu, Costache Negri, Anton Pann, Ion Heliade Radulescu şi Andrei Mureşianu. Apareau însa, în anii 1866, în revista Familia şi creatiile de debut ale lui Mihai Eminescu şi Nicolae Densuşianu.

Mihai Eminescu va publica în paginile Familiei, pornind de la tema , viitorul patriei, “ Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie”:

Vis de razbunare negru ca mormântul,

Spada ta de sânge dusman fumegând,

Şi deasupra idrei fluture cu vântul

Visul tau de glorii falnic triunfând.”

Proaspatul student al “Academiei sasesti de drepturi”din Sibiu N.Densuşianu debuteaza şi el în nr.20 din 10/20 iulie 1866 al revistei cu poezia “Zâna mea” în care poetul exclama: ..Doamne arde necuratii şi-i trimite în infern..Sau:

A ta ginte-a fi ilustra, dară steaua ei divină

Este-n ceaţa primăverii, şi înca nu s-a ivit.

Iosif Vulcan, înzestrat cu o întuitie deosebită în a descoperi valori în tinerii lui colaboratori, va acorda prima pagina a revistei pentru “Misterele noptii” de Mihai Eminescu, în nr.34, şi deasemeni poeziei “Melancolia” de Nicolae Densuşianu, în nr.36

În toamna anului 1866 M.Eminescu a venit la Sibiu să-l întâlnească pe fratele său de sânge Nicolae Eminovici, dar nu-l gaseste acasa. Mihai Eminescu va fi însa gazduit de N.Densuşianu; el va găşi în gazda sa binevoitoare, în vârstă de 20 de ani, un frate de spirit, iar în preocupările acestuia privînd mitologia şi istoria veche a poporului nostru o sursă proaspătă şi continua de inspiraţie ce se va reflecta în poezia sa, ca de altfel şi în toata activitatea sa de viitor.

Trecutul glorios îi pasionează pe cei doi poeţi. Dar dacă la M.Eminescu poezia este mult mai complexă şi mai sofisticată, la N.Densuşianu ea este mai simplă, mai saracă, asa cum putem vedea şi din versurile următoare:

“Stefan, Domnul mare

Stia de răzbunare

La leşi şi la tătari.”

Eminescu va da însa imagini de frescă unei asemenea subiect, vezi ‘Scrisoarea III-a” (fragment)

”Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!

Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfîntei Golii,

În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,

Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.

Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezămînte,

Unde spumega desfrâul în mişcări şi în cuvînte,

Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri

Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…

Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire

Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;

Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,

Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!

Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi

Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!

Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,

Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,

Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,

Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,

Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,

Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi arătat arama sfâşiînd această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată sîngura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

În 1877 ambii sunt stabiliti la Bucuresti şi vechea lor amicitie se reia cum se poate vedea în poemul lui M.Eminescu “Gemenii" Iată un fragment ilustrativ:

„O candelă subţire sub bolta cea înaltă

Lumină peste regii cei dacici laolaltă,

Care tăiaţi în marmur cu steme şi hlamide

Se înşirau în sală sub negrele firide,

Iar colo-n fruntea sălei e-un tron acoperit

C-un negru val de jale, căci Sarmis a murit.”

Să nu uităm că în 1881 Eminescu a declarat că : În România totul trebuie dacizat”, în perioada în care N.Densuşianu începuse să lucreze la volumul “Dacia preistorică” lucrare în care alaturi de arheologia materială, disciplină istorică riguroasă, el va întroduce, pentru prima oară, şi arheologia spirituală din multimea de marturii scrise ale antichitatii greco-latine, asociind, probe găsite la mii de ani sau la mii de kilometri distanţă.

Marele nostru poet naţional Mihai Eminescu a înţeles importanţa istorică şi contribuţia inestimabilă a Daciei şi a regilor ei în evoluţia societăţii noastre.

Numele unei ţări este cartea de vizită a ţării respective, este oglinda unică, prin timp, care-i reflectă, sintetic, imaginea atât în interior, cât şi pe plan mondial. Când spunem sau când auzim spunându-se numele unei ţări, gândul ne duce la poziţia ei geografică, la limbă, la istorie, la nivelul de civilizaţie, la oamenii care locuiesc acea unică ţară.

Numele unei ţări este simbolul distinctiv al acelui teritoriu şi al locuitorilor lui.

O scurtă incursiune în procesul care, a adus la alegerea cuvântului „România” ca nume al ţării noastre este foarte utilă pentru a demonstra că acest nume a fost nu numai neinspirat, dar profund neconcordant cu adevarul istoric. Ţara noastră avea un nume, Dacia, nume cu rezonanţă majoră în lumea antică, nume cunoscut şi apreciat pe tot cuprinsul Europei. De ce acest istoric nume a fost schimbat cu un altul, străin de istoria noastră şi care ne aminteşte de momente dureroase şi umilitoare ale înaintaşilor? De ce nu a primat raţiunea? De ce nu a primat mândria? De ce nu a primat logica?

Vasile Alecsandri a fost, poate, cea mai proeminentă personalitate din timpul Unirii şi probabil că ar fi fost ales Domn al Moldovei, dacă nu i-ar fi convins pe toţi cei cinci- zeci de candidaţi să renunţe şi să-l aleagă pe Ioan Cuza, care era colonel, om practic, bun administrator (fost prefect de Galaţi ), aşa încât colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate, în 5 ianuarie 1859, ca Domn al Moldovei şi, în 24 ianuarie, şi al Munteniei, tot în unanimitate. Ca atare, A.I.Cuza a devenit Domn al Principatelor Unite. Ale cui Principate Unite? Ale Daciei? Ale României? Ale Moldo-Vlahiei? Numele dat ţării nu avea… nume! O unire presupune rezultatul combinat a cel puţin două elemente. În acest caz, cele două elemente erau ţările care s-au unit: Moldova şi Vlahia (Munteania). În noul nume al ţării noastre nu apărea, însă, denumirea niciunei ţări componente care formase Unirea. Ca atare, Noi devenisem (cel puţin pentru un timp) Principatele Unite ale… nimănui!

Normal şi firesc ar fi fost ca numele noii ţări – formate din unirea a două principate – să fie numele străvechi şi ilustru al pământului strămoşesc, numele „Dacia”.

Şi, totuşi, se pare că Alecsandri şi-a impus punctul de vedere convingându-i (cu ce argumente… nu ştim) şi pe Kogălniceanu şi grupul acestuia ( pro Dacia) să accepte noul nume, „Principatele Unite Rumâne”.

Marile puteri europene au interzis atunci foloşirea termenului de „Principatele Unite Rumâne”, pe motiv că Romania (Imperiul Roman de răsărit) de la sudul Bulgariei abia dispăruse. Aşa că ne-am numit „Principatele Unite ale Moldo-Vlahiei”. Dar de ce nu ale Daciei?!

Se ştie că revoluţionarii de la 1848, din ambele principate – în care la loc de frunte erau Bălcescu şi Alecsandri – au avut ca obiectiv principal unirea câtorva provincii ale vechii Dacii – Muntenia, Transilvania şi Moldova – într-un singur stat, cu numele de „Dacia”.

Ideea istorică de „Dacia” a fost omniprezentă în spiritul revoluţionar de atunci. Cu câţiva ani înainte de revoluţie (1845- 46- 47 ), Nicolae Bălcescu a scos – împreună cu August Treboniu Laurian – prima revistă istorică din ţara noastră, „Magazinul Istoric pentru Dacia”. Mihail Kogălniceanu, aproximativ în aceeaşi perioadă, a editat revista „Dacia Literară”, revistă care apare şi azi la Iaşi.

Vasile Alecsandri, însă, a publicat poeme istorice, cum sunt „Dan, căpitan de plai”, „Dumbrava roşie” şi „ Sentinela romană”, apreciate de rege şi de oficiali, dar contestate de marele public şi de marii cărturari ai vremii.

Nocivitatea gândirii lui Alecsandri este evidentă în versurile poeziei „Sentinela romană” :

„Din vârful Carpaţilor

Din desimea brazilor

Repezit-am ochii mei

Ca doi vulturi sprintenei

Cu văzutul ce văzui

Si pe cine întâlnii

Văzui semen de oştean

De-a împăratului Traian

Maica Romă cea bătrână

Mi-a pus arma asta-n mână

Şi mi-a spus cu glasul ei

Fiule, oşteanule!

Tu din toţi ai mei copii

Cel mai tare-n vitejii

Mergi în Dacia grăbeşte

Pe barbari (adică pe daci, n.a.) îi risipeşte…

Sosit-am şi am învins.”

Spre deosebire de oficiali şi de rege, scriitorii şi iubitorii de poezie nu au primit cu căldură versurile lui Alecsandri.

Alexandru Vlahuţă şi Barbu Ştefănescu Delavrancea şi-au manifestat protestul, mai ales că Alecsandri a primit un premiu care ar fi trebuit să-i fie atribuit lui Eminescu (atunci, pe moarte).

Cam în acelaşi timp, poetul George Coşbuc elogia eroismul dacilor în cunoscutul poem: „ Decebal către popor”:

„Viaţa asta-i bun pierdut

Când n-o trăieşti cum ai fi vrut.

Şi-acum ar vrea un neam călau

S-arunce jug în gâtul tău:

E rău destul că ne-am născut,

………………………………………….

Din Zei de-am fi scoborâtori,

C-o moarte tot suntem datori;

Totuna e dac-ai murit

Flăcău ori moş îngârbovit,

Dar nu-i totuna Leu să mori

Ori Câîne-nlănţuit.

…………………………………..

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!

E rău destul că ne-am născut:

Dar cui i-e frică de război

E liber de-a pleca napoi,

Iar cine-i vânzător vândut

Să iasă dintre noi!”

Lupta eroică a dacilor şi personalitatea uluitoare a ultimului rege al naţiunii noastre dacice, Decebal, au fost imortalizate în versuri de adâncă vibraţie patriotică de către mulţi artişti contemporani ai cuvântului. Prîntre ei, Marin Sorescu se remarcă prîntr-o lirică de necontestată originalitate. În remarcabila sa poezie patriotică „Bărbaţii”, sunt eternizaţi în versuri-şimbol mari conducători ai ţării: Mircea cel Bătrîn, Alexandru cel Bun, dar, peste toţi, ca un rege al regilor, străluceşte Decebal:

„ Deasupra tuturor, în turla neagră

Pe norii de otravă

Stă Decebal.”

Metafora „nori de otravă” este o aluzie dureroasă la agresiunea romană care ne-a călcat glia străbună. Pentru apărarea ei, a gliei străbune, am plătit un tribut scump de jertfă şi sânge. În ciuda jertfei supreme, Decebal „stă” neclintit şi demn „deasupra”, într-un prezent etern, ca o perpetuă aducere-aminte.

Dacă, printr-o minune, am putea înţelege, măcar parţial, lupta, durerea şi jertfa strămoşilor noştri daci care au fost furaţi, trimişi în sclavie, zdrobiţi şi ucişi de către hoarde agresive de năvălitori, nu acelaşi lucru putem spune despre recentii diriguitori ai ţării noastre; pe ei nu-i putem înţelege, pentru că a slăvi un asupritor şi, mai mult, a da ţării tale numele cetăţii de unde au venit năvălitorii este un act de umilire, este un act de continuă subestimare a propriului popor.

Poezia noastră contemporană are valori care rămân înscrise cu mândrie peste decenii şi secole în analele literaturii.Unul dintre poeţi actuali ai ţării noastre, Adrian Păunescu şterge praful uitării şi al ignorării dacilor rostind răspicat o convingere care îl onorează şi care ne onorează deopotrivă pe noi toţi, cei care şimţim flacăra nestinsă a marilor înaintaşi. „Din nou, dacii liberi” este o poezie- testament care va străbate veacurile:

Noi n-am avut nevoie

Să luam adeverinţe

Că vieţuim acasă,

În patrie la noi,

Am fost şi vom rămâne

De-a pururi dacii liberi

Şi iubitori de pace,

Şi vrednici de război.

………………………………….

Numiţi şi Ţara noastră

Cu numele ei dacic

……………………………

Aceasta dăm de ştire,

De sub pamântul nostru,

Urmaşilor în care

Reînviem acum.”

Eminescu, alaturi de poeziile care i-au dat locul de frunte în literatura noastra, a avut o vastă activitate de ganditor şi ziarist.Mi-am îndreptat atentia asupra întregii lui activitati, întrucat are legatura cu ideea nationala şi l-am studiat pe Eminescu îndragostitul de neam şi tară, evocatorul trecutului maret, optimistul care trasează caile pe care neamul trebuie să tindă spre a deveni un factor de ordine şi de civilizatie la gurile Dunarii, dar şi pe criticul neîndurator care a scos în evidentă tarele vietii noastre politice şi sociale şi a biciuit tot ce i se parea primejdios pentru viata natiunii.

Reactualizarea ideologiei lui Eminescu a dat nastere la reactii puternice şi azi.

Unii l-au socotit pe Eminescu prea putin nationalist, alţii – prea mult obsedat de ideea natională. Pe vremea studiilor la Viena i se aruncă acuzaţia de cosmopolit şi vandut străinilor, la una din adunările Societăţii România Jună, chiar şi Hasdeu, în articolul sau din Columna lui Traian (23 august 1871), îl socoate pe Eminescu cosmopolit. Ceea ce-i mai interesant e că după moartea lui, deşi era usor să i se cunoască activitatea ziaristică întru apărarea cauzei naţionale a Românilor din Ardeal, din Bucovina, din îndepărtata Macedonie, deşi la îndemana oricui era Scrisoarea a lll-a ori Doina, lui Eminescu încă i se mai aduce acuzatia de-a fi fost prea putin nationalist.

Societatea „Reinvierea Daciei” (Dacia Revival ), membrii acesteia din toate colţurile lumii, nu înţeleg de ce oficialităţile române continuă să îi ignore pe dacii care au luptat şi s-au sacrificat pentru apărarea Ţării, dar, în acelaşi timp, continuă să ridice osanale romanilor cuceritori care nu au fost pentru noi decât nişte agresori, nişte cotropitori. „Ceva este azi putred în… Dacia”, am putea spune şi noi parafrazând un celebru personaj „danez”dintr-o la fel de celebră piesă de teatru.

Şi totuşi, la doi ani după revoluţie, s-a propus în Parlament schimbarea numelui Republica Socialistă Română în Dacia. S-a ridicat însă o persoană total neînspirată şi i-a mustrat pe parlamentari : ”Cum să-i dăm numele ţării noastre ca al maşinii lui Ceauşescu?” Cu o astfel de întrebare (chiar retorică) nu vom ajunge nicăieri niciodată.

Avem nevoie de oameni care să aibă curajul să spună adevărul şi care să trezească din amorţire mândria oamenilor, fiindcă de adevăr nu trebuie să ne fie frică.

Noi suntem urmaşii dacilor şi, de aceea, ţara noastră – în sufletul nostru – a fost, este şi va fi DACIA.

Eminescu îmbraţişează cu dragoste trecutul strămoşesc, evocă figurile mareţe neamului, împrejurările de viaţă, se lasă biruit de contemplarea ruinelor ramase mărturie:

”Mai stă-nrădăcinată-n munţi de piatră,

Cu murii de granit, cu turnuri gote,

Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?”

Dacă în tinerete Eminescu e mandru de originea noastră latină, vorbind totodată cu deosebită dragoste de eroicul popor dac, în ultimii ani, 1881, declară că “În România totul trebuie dacizat!”. Poporul dac formează subiectul câtorva opere literare ale lui Eminescu rămase neterminate. Într-o poezie numai schiţată, el vorbeste de glorioasa rezistenţă şi moarte a lui Decebal şi a tovarăşilor lui; în alte poezii neterminate se vorbeşte, de asemenea, de eroismul Dacilor, într-un manuscris se afla planul unui poem în patru cânturi intitulat “Decebal”.

În Daci el vede un popor plin de noblete, de iubire de patrie şi de libertate: „Era un popor brav acela, care-a impus tribut Romei. Era un popor nobil acela, a carui cădere te împle de lacrimi, iar nu de dispreţ, şi a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n’a fost şi nu va fi ruşine niciodată”.

Personal cred azi ca a fi Dac nu este o calitate, ci un dat.

Nu alegem să fim daci, ci ne naştem daci.

Pentru cine este familiar cu ideologia şi psihologia manipulării maselor, nu este nimic nou ceea ce am spus şi scris în repetate rânduri : „Pentru lichidarea unui popor (să spunem a celui dac), se începe prin a-i altera, a-i şterge memoria: îi distrugi cultura, cărţile, religia, istoria şi apoi vine altcineva care îi va scrie alte cărţi, îi va da altă religie, altă cultură, îi va inventa o altă istorie (de origîne latină ori slavă -vezi 1944- , după momentul politic). Între timp, poporul începe să uite ceea ce este sau ceea ce a fost iar cei din jur vor uita şi mai repede: limba nu va mai fi decât un şimplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală. Noile forme istorice vor aduce elemente şi simboluri noi de adoraţie, care le vor îndepărta pe cele originare. Din vechiul start spiritual vor rămâne undeva, la un etaj înferior al cunoaşterii, numai câteva cuvînte, expreşii, tradiţii, impreşii, fragmente, nume de localităţi, munţi şi ape, fără un înţeles aparent. Formele vechi care, cândva, au ocupat valenţa transcendentalului, vor fi deplasate de formele noi, care vor dicta componenţa şi funcţiile «noului popor». Oare chiar aşa s-a întâmplat cu noi în ultimii 150 ani ?”.

Când, nu de mult, nemţii se conşiderau un popor pur, arian, refuzând să-şi accepte originea aşa cum era ea, noi toţi i-am condamnat; şi am avut dreptate. Când un grup de „neinspiraţi” ne-au schimbat istoria, fluturându-ne în faţă una mai „nobilă” decât cea adevărată, dacică, mulţi dintre noi s-au grăbit s-o accepte „cu mândrie” dar cu iresponsabilitate faţă de poporul, naţiunea noastră. Lupta noastră prezentă cu aceşti invalizi intelectuali este, azi, deosebit de grea; o minciună repetată a devenit un adevăr aproape de nezdruncinat.

Alexandru Humbold ne spune: „maturitatea unui popor se manifestă în momentul când îşi acceptă istoria aşa cum este ea, bună ori rea”.

Astăzi, după ieşirea de sub dictatura bicefală ceauşească, ţara noastră, poporul nostru, naţiunea noastră suferă procesul redobândirii conştiinţei naţionale, atât în interior cât şi în exterior, în cadrul integrării europene.

În lupta noastră pentru adevărata istorie a poporului nostru, trebuie să desfiinţăm zeflemeaua lichelei istorice cât şi scepticismul invalizilor întelectuali, a amatorilor de diverşiune în viaţa culturală, şi să promovăm adevărul aşa cum este el, bun sau rău.

Ştim cu toţii că este foarte greu să schimbi o părere falsă, fiindcă e înrădăcinată de secole prin manualele şcolare, prin tomuri de istorie, cărţi, articole, studii de aşa-zisă „romanistică”, intervenţii la radio şi la televiziune.

Bucuria de a descoperi o magistrală istorie daco-getă a strămoşilor noştri precum şi dorinţa firească de a face cunoscută această istorie m-au determinat să infiinţez, în anul 1999, Societatea „DACIA REVIVAL” („Reînvierea Daciei”), cu sediul în New York. Societatea îşi propune să aprofundeze studiile privînd istoria veche a Daciei.

Un public tot mai larg apreciază eforturile noastre de a repune adevărul dacic pe masa diversificată – şi uneori eronată – a istoriei omenirii.

În concluzie, a-ţi iubi naţiunea căreia îi aparţii este ceva natural: este o onoare şi o datorie.

Adendum politic

Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare şi intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformată şi manevrată de toate regimurile politice care s-au succedat în România

Cea mai însemnată parte a activitaţii sale a fost dedicată gazetăriei şi politicii. Din 1876 devine ziarist profesionist – ocupaţia sa principală pană la sfarşitul vietii. Debutează la Curierul de Iaşi apoi, în 1877 este redactor la Timpul, din 1880 redactor şef şi redactor pe politică pană în1883. În mod brutal, în iunie 1883, munca sa este întreruptă şi este întrodus cu forţa într-un ospiciu. Poliţia, sub comanda Puterii de stat, îl transformă astfel pe Eminescu într-unul dintre primii deţinuti politici ai statului modern român. Oricum, este primul ziarist căruia i se pune caluş în gură în această manieră dură.

Mihai Eminescu a fost un geniu, cu o imensă şi cutremurătoare capacitate de a vedea, în profunzime lumea, existenţa şi fenomene sociale, politice şi economice ale vremii sale.

M-am întrebat de ce oare el, Eminescu, nu a scris o singură poezie referitoare la Răzbiul de Independenţă, atunci în 1877- 1878, ceva asemănător lui V.Alecsandri….

Pentru că a înţeles că în 1877, am făcut o mare greşeală: am intrat în război de partea ruşilor când armata acestora era învinsă peste Dunăre, am avut cheltuieli şi pierderi de război enorme, contribuţia esenţială la această victoria au dat-o ţăranii români, talpa de jos a ţării, cu un număr imens de morţi… peste 100.000 Nu au dat-o nici ruşii, nici politicienii români, sau clasa de sus, superpusă, profund coruptă, lipsită de valoare, (ca şi astăzi) şi imorală, cum o numea Eminescu.

Pentru ce s-au jertfit atunci aceşti tineri români în Războiul pentru Independenţă ? Ca Basarabia să rămână în continuare la ruşi, iar pe aceştia să nu-i mai putem scoate din ţară? Acesta a fost câştigul tinerilor care şi-au dat viaţa pentru Independenţa ţării. Da, după acest Război ne-am reluat, ne-am adus la pământul mamă al Ţării Dobrogea, care şi aşa, prin prăbuşirea Imperiului Otoman în deceniile următoare ar fi revenit acasă.

Dar ce ar fi trebuit să facem?

Ar fi trebuit să ne fi aliat cu turcii împotriva ruşilor ca să ne fi câştigat Basarabia, cu condiţia ca după război turcii, să ne redea Independenţa şi Dobrogea. Acesta ar fi fost un exemplu de geniu politic !

Sau după ce Carol I a primit celebra telegramă, de la Ducele Nicolae, prin care acesta îi cerea ajutor, căci altfel armata rusească ar fi fost zdrobită, să nu ne fi grăbit, neinspirat, să le sărim în ajutorul ruşilor, ci să le fi pus condiţia, ne daţi înapoi Basarabia sărim în ajutorul vostru şi vă salvăm, nu ne daţi Basarabie nu sărim în ajutorul vostru, ba chiar ne aliem cu turcii.

După Congresul de la Berlin din 1878, când Basarabia a fost oferită pe tavă Rusiei, revolta lui Eminescu, acest genial patriot, atinge paroxismul. Agenţii Ohranei ţariste îşi intensifică urmărirea lui, după cum arată arhivele de la Sankt-Petersburg.

Germania dorea să atragă Regatul Român prin intermediul Vienei. Rusia avea interese opuse în regiune. În 1883, Alexandru de Battenberg, principele Bulgariei, este înlăturat, iar Stambulov a propus încoronarea lui Carol I pe tronul de la Sofia. Viena dorea acelaşi lucru, pentru îndepărtarea Bucureştiului de Transilvania. Rusia proiecta un nou regat, alcătuit din Bulgaria, Rumelia, Macedonia şi Dobrogea.

Cancelarul Otto von Bismarck l-a primit în audienţă pe ambasadorul Petre Carp şi i-a spus că Regatul Român trebuie să privească spre Orient şi să lase Transilvania în pace. Carp a făcut o excelentă prezentare în faţa cancelarului Bismarck, pe care îl informează cu privire la răpirea Basarabiei, a judeţelor Cahul, Ismail şi Bolgrad, despre ortodoxie şi despre strategiile de deznaţionalizare a românilor, aplicate de ruşi, cu mult mai periculoase decât politica de maghiarizare.

Eminescu a intuit perfect marile jocuri geopolitice ale vremii.

El duce campanii de presa dedicate chestiunii Basarabiei, critică aspru Parlamentul pentru înstrăinarea Basarabiei, este intransigent atât fată de politica de opresiune ţaristă (,,o adâncă barbarie“) cât şi faţă de cea a Imperiului Austro-Ungar

În 1882, Eminescu participă la fondarea unei organizaţii cu caracter conspirativ, înscrisă de faţadă ca ,,Societatea Carpaţii“

Considerată subversivă de serviciile secrete vieneze, organizaţia din care facea parte Eminescu este atent supravegheată.

,,Societatea Carpaţii“ era un adevarat partid secret de rezervă, cu zeci de mii de membri, care milita pe faţă pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar şi re-alipirea la Ţară

Eminescu, redactorul principal al ziarului „Timpul“, a facut propunerea de a se încredinţa studenţilor transilvaneni de naţionalitate româna sarcina, pe timpul vacanţei lor în patrie, să contribuie la formarea opiniei publice în favoarea unei ,,Dacii Mari“. Domnul Sacanurea, redactorul adjunct de la „Romana libera“, a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit carora românii de acolo îi asteaptă cu braţele deschise pe fraţii lor“. (Arhivele St. Buc., Colecţia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus – Hof – und Staatsarchiv Wien, Înformationsburo, I.B.- Akten, K.159)

O notă informativa a baronului von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti, denunţa articolul lui Eminescu din „Timpul“, privitor la expansiunea catolicismului în România. În 1883, Eminescu realizeaza un tablou al maghiarizarii numelor româneşti în Transilvania şi îl ridiculizeaza pe regele Carol I pentru lipsa sa de autoritate.

Să nu uităm că la sãrbãtorile nationaliste de la Iasi, de la începutul lui iunie 1883, când s-a dezvelit statuia lui Stefan cel Mare si când Eminescu, perfect sãnãtos, a citit la Junimea poemul sãu, Doina au iritat puterile centrale. Alãturi de Eminescu s-a aflat si Petre Grãdisteanu, care a avut un discurs la fel de înflãcãrat şi patriotic.

Dacă anul1883 era un an al noilor proiecte de alianţe europene pentru politicienii şi casa regală română, nu era şi pentru Eminescu. El prezinta politica de maghiarizare a numelor româneşti din Transilvania şi îl critica vehement pe Carol I pentru lipsa de implicare. Tot ce scria era însă urmărit atent la Palatul Regal.

Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importantă pentru istoria şi politica României nu doar datorită arestării lui Eminescu. Exact în această zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu statul român timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegramă lui Carol I, prin care Germania ameninta cu razboiul, în timp ce Rusia cerea, de asemenea, satisfacţii.

Regele şi regina Elisabeta, primul-ministru Ion C. Brătianu, Petre Carp şi Titu Maiorescu pleacă în Germania să potolească spiritele. D. A. Sturza, ministrul afacerilor externe, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu se duc la Viena. Aici, Grădişteanu îşi cere scuze personal pentru că a organizat la Iaşi dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare, unde s-a citit “Doina” lui Eminescu. Tot ce se făcea aici se ştia în cele trei capitale de imperii. Aşa că trebuiau “potoliţi” naţionaliştii. Începe arestarea ziariştilor, iar lui Eminescu i s-a pregătit casa de nebuni. Ziarul “L’Independence Roumaine” este închis, iar redactorul şef Emil Galli este expulzat din ţară. Societatea “Carpaţii” a fost desfiinţată. Grigore Ventura, alias Rică Venturiano, Simţion, Chibici, Ocăşeanu şi Siderescu – toţi îl vor trăda pe Eminescu în dezastrul lui, îi vor pune şi cămaşa de forţă….. ca prieteni

Dar cum îşi justifică lumea politică de atunci, în frunte cu Maiorescu acţiunea lor? Foarte simplu: Sotia lui Slavici, doamna Szoke, trimite lui Maiorescu un bilet cu urmãtoarea rugãminte: “Domnul Eminescu a înnebunit. Vã rog faceti ceva sã ne scapăm de el”.

Ca urmare la 28 iunie 1883 M. Eminescu, fără nici o verificare prealabilă a spuselor cucoanei sus amintite, este luat pe sus de poliţie şi băgat cu forţa la ospiciu. Sunt încălcate deşigur toate normele legale şi ale logicei elementare, i se înscenează unul dintre cele mai murdare procese de defăimare şi lichidare civilă, la care au participat inclusiv ,,apropiaţi“ interesaţi prin diferite mijloace.

Alexandru Macedonski în numãrul din luna august al revistei Literatorul, publicã o epigramã despre boala lui Eminescu.

Un X… pretins poet – acum

S-a dus pe cel mai jalnic drum…

L-as plânge dacã-n balamuc

Destinul sãu n-ar fi mai bun

Cãci pânã ieri a fost nãuc

Si azi nu e decât nebun.

Au urmat, manifestatii publice cu torţe şi gemuri sparte la casa lui Macedonski. Bastonat de prin cafenele, oprobiul public a atras multã lume în aceste evenimente.

Guvernul a desfiintat ,,Societatea Carpaţii“ chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucureşti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Odata cu arestarea şi înternarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii şi percheziţii ale sediului „Societatii Carpaţii“ au fost devastate sediile unor societaţi naţionale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagră a Vienei şi au fost intentate procese ardelenilor. Exact în această zi trebuia de fapt să se semneze Tratatul secret de alianţă dintre Romania şi Tripla Alianţă, formată din Austro-Ungaria, Germania şi Italia. Tratatul însemna aservirea României Austro-Ungariei în primul rând, ceea ce excludea revendicarea Ardealului.

Ce urmeaza în anii următori este un cosmar – bine regizat, în care rolurile sunt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberată şi va duce la moartea sa. Poliţia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele şi toate documentele – cică să nu fie distruse – depunându-le la Academie după ani buni. Eminescu nu şi-a mai văzut niciodată corespondenţa, cărţile, notele. În manuscrisele din acei ani, cele care au scapăt nedistruse de Maiorescu sunt însemnări derutante, care arată nivelul la care era hotărât să acţioneze Eminescu ca lider al „Societaţii Carpaţii“. Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecinţelor unei alianţe a Casei Regale din România cu lumea germană, proiecte cu adevărat ,,subverşive“, mergând până la o răsturnare a lui Carol I.

Se lansează zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantică, se inventează povestea unei boli venerice. Este apoi otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este bătut în cap cu franghia udă, i se fac băi reci în plină iarnă, este umilit şi zdrobit în toate felurile imaginabile. Nu mai are unde să scrie, se resemnează cu situaţia sa de condamnat politic şi îşi asumă destinul – nu fără însă a lupta până în ultima clipa. În 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl aducă pe Eminescu la Bucureşti, unde urmează o colaborare anonimă la câteva ziare şi reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemică ce va zgudui guvernul, rupând o coaliţie destul de fragilă, de altfel, a conservatorilor (care luaseră, în fine, puterea) cu liberalii. Repede se află, însă, că autorul articolului în chestiune este „bietul Eminescu“. Şi tot atât de repede acesta este căutat, găsit şi înternat din nou la balamuc, în martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politică pusă la index.

Pentru curiozitatea noastră ştiinşifică să vedem care sunt urmările otrăvirii cu mercur asupra unei persoane anterior normale; toxicitatea data de mercur se manifesta la oameni printr-un tremur al extremitaţilor, într-un fel asemănator celui etilic, inflamarea ginsiilor şi salivaţia abundenta, şi simptome psihiatrice: schimbări de personalitate, anxietate, iritabilitate, excitabilitate, ertism, pierderea memoriei, slabiciune, oboseală şi ameteli datorita afectării sistemului nervos central şi periferic.

Mai apar parestezii, afectarea câmpului vizual, surzenie cât şi un mers specific, ataxic.

Dacă vedem cum este descris Eminescu în ultimii lui ani de viaţă înţelegem că efectul toxic al mercurului îl afectase. Regele Carol I, Maiorescu şi toţi duşmani lui învinseseră; otrăvirea cu mercur a marelui nostru om politic, poet şi ziarist a reuşit. Duşmanii naţiunii noastre nu mai aveau de ce să se teamă.

Ca o paranteză, va pot spune că şi cavităţile dentare umplute cu mercur pot da fenomene de intoxicare…dar atunci când i se toarnă cuiva mercur pe gât sub scuza perversă că-l tratezi de sifilis?

Defaimarea sa nu a încetat nici astăzi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii continuă şi azi. I se fac rechizitorii şi procese de intenţie şi este denigrat de anti-români. Să vedem numai unul dintre cei care are ce are cu M.Eminescu, el, H. R. PATAPIEVICI fiind preşedintele Institutului Cultural Român!!!!!1

“Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după gramadă, la semnul fierului roşu …” “…. feţe patibulare … maxilare încrancenate… … guri vulgare …. trăsaturi rudimentare …. o vorbire agramată şi bolovanoasă … “

Din volumul sau “Politice” publicat la Humanitas în 1996

Şi la ce surprize să ne mai asteptam din partea patibularului Patapievici care scrie: “Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim” ? Dupa el “Eminescu este cadavrul nostru din debara.” !! ( Din civicmedia.ro Jan 15, 2007 Adevarul despre Eminescu)

Revoluţia sociologică din învăţământul superior care a avut loc după 1990 a adus azi la putere în România „studioşi” care fac alergie la auzul cuvântului naţie – naţionalism şi sunt gata să pună mâna pe constituţie şi s-o aplice aşa cum vor ei, când aud cuvintele : Dacia, tradiţie, patriotism; aşa că Eminescu nu mai poate exista în această Tară „a dânşilor”. Din punct de vedere politic, azi, pentru „adevaraţii intelectuali români” Eminescu pare a fi irecuperabil.

Pentru ei, Eminescu nu ne mai poate apărea decât ca exasperant de învechit. Or, se ştie, supremul argument împotriva cuiva, azi, este sentinţa „eşti învechit”. Iar cultura română din ultimii ani, în lupta pentru întegrare euro-atlantică, nu se doreşte decât să se scape de tot ce este „învechit”. Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. (H.-R. Patapievici, Inactualitatea lui Eminescu în Anul Caragiale în Flacăra, nr. 1-2, 2002, p.86)

Şi totuşi pentru noi, cei ce nu vrem să facem parte din categoria favorizată a „intelectualilor români” de azi, crezul şi, implicit, îndemnul lui Eminescu rămâne, peste timp, ca un memento sculptat în cuvinte nemuritoare a căror semnificaţie este la fel de actuală acum, aşa cum a fost în secolul trecut: „În România totul trebuie dacizat”.

NAPOLEON SĂVESCU

Iubirea nu ia ostatici

2011-07-22T16:07:00.000-07:00

Ai învăţat iubirea condiţionată de la nişte oameni a căror iubire pentru tine a fost compromisă de către propria lor vină şi frică. Ei ţi-au fost modele. Nu trebuie să te ruşinezi de acest lucru, ci numai să fii conştient de el. Încă de când erai un prunc, ai fost condiţionat să te preţuieşti doar atunci când oamenii reacţionează pozitiv faţă de tine. Ai învăţat că valoarea ta era stabilită în exterior. Aceasta a fost eroarea fundamentală ce s-a perpetuat de-a lungul vieţii tale. Nici experienţa părinţilor tăi şi nici cea a copiilor tăi nu a fost diferită de a ta. Toate abuzurile şi erorile trebuie conştientizate, iar emoţia ataşată lor trebuie eliberată.

Aceasta este calea prin care toate fiinţele rănite trec de la experienţa iubirii condiţionate la experienţa iubirii fără condiţii. În cadrul procesului vindecării înveţi să-ţi oferi ţie însuţi iubirea necondiţionată pe care nu ai primit-o niciodată de la părinţii tăi biologici, în acest proces eşti „născut din nou” şi înfiat din nou, dar nu de alte figuri autoritare, ci de însăşi Sursa iubirii dinăuntrul tău.

Când înveţi să dai iubire fiinţei lăuntrice rănite, începi să-ţi schimbi complet convingerea că valoarea de sine trebuie să se bazeze pe modul în care alţii reacţionează faţă de tine.

Încetul cu încetul te antrenezi să te preţuieşti aşa cum eşti – aici şi acum – fără condiţii. Nimeni altcineva nu poate face asta pentru tine!

Oamenii te pot susţine şi încuraja, dar nimeni nu te poate învăţa cum să te iubeşti pe tine însuţi. Aceasta este lucrarea fiecărui suflet individual. Fiecare suflet vine în experienţa fizică, dornic să se confrunte cu aceste probleme ale valorii de sine. Însă, încă de la începutul sejurului sufletului aici, capacităţii sale naturale de a iubi şi de a-i include pe alţii în trăirea acestei iubiri i se impun anumite condiţii.

Este absolut esenţial ca aceste condiţii să fie modificate total. Dacă sufletul părăseşte lumea fizică, crezând că este victima experienţei sale de aici, el va fi tras din nou înapoi pentru a se dezvăţa de această convingere. Încercarea de a găsi iubire în afara ta eşuează mereu, pentru că nu poţi primi de la altul ceva ce tu nu ţi-ai dat ţie însuţi. Când te privezi de iubire, îi atragi în viaţa ta pe alţii care fac acelaşi lucru. Experienţa iubirii necondiţionate începe în inima ta, nu în inima altcuiva!

Nu condiţiona capacitatea de a te iubi pe tine însuţi de capacitatea altcuiva de a te iubi. Nu-ţi pune încrederea în condiţiile impuse iubirii sau în forma în care ea se prezintă, căci acestea sunt tranzitorii şi supuse vicisitudinilor vieţii de zi cu zi. Iubirea reală nu se schimbă. Ea există independent de forma prin care se exprimă. Sursa acestei Iubiri eterne, omniprezente, lipsite de formă, este înăuntrul tău. Acolo trebuie să-ţi pui încrederea, căci această Iubire este mai certă decât orice vei cunoaşte vreodată; atunci când Ea este ferm aşezată în inima ta, nu vei mai avea nevoie să cauţi fericirea în afara ta.

În viaţa ta, oamenii vor veni şi vor pleca. Unii se vor purta frumos cu tine. Alţii se vor purta urât. Vei accepta iubirea care ţi se oferă şi vei privi lipsa de iubire drept ceea ce este: un strigăt de ajutor al cuiva care suferă. Îi vei încuraja pe alţii să găsească şi ei Sursa Iubirii înăuntru – aşa cum ai făcut şi tu – ştiind prea bine că nu le poţi rezolva micile probleme. Tragedia vieţii lor nu poate fi abordată decât prin bunăvoinţa lor de a privi în propriile lor inimi şi minţi.

Iar cel ce dăruieşte ştie întotdeauna când şi cui să dea darul. Nu e nimic complicat în actul iubirii. Totul devine complicat numai atunci când cineva începe să țină iubire pentru el – iar atunci, ceea ce oferă nu se mai poate numi iubire. Cel ce se iubeşte pe sine însuşi nu se teme să fie singur. Căci a fi singur este un prilej de a te iubi şi de a te accepta tot mai profund. Se simte el nevrednic, dacă cel iubit îl respinge? Se autocompătimeşte şi se retrage din lume, sau se adânceşte el în căutarea unui înlocuitor? Nu. El continuă, pur şi simplu, să respire şi să-şi extindă iubirea, la fiecare pas al experienţei sale. Cel care se iubeşte necondiţionat nu iubeşte pe fragmente şi cu intenţii ascunse. El nu caută pe cineva special pe care să-l iubească, ci iubeşte pe oricine care se află în faţa sa. O persoană nu este mai demnă sau mai nedemnă de iubirea sa decât alta. Când trăieşti Iubirea reală, nu te mai simţi separat de alţii. Pierzi orice aspect al identităţii tale care îi respinge pe alţii. Te deschizi spre o realitate mai vastă – pe care o creezi împreună cu alţii, prin încredere reciprocă. Judecata încetează şi acceptarea domneşte!

Cel ce iubeşte fără condiţii nu impune nici o limită libertăţii sale şi nici libertăţii altcuiva. El nu încearcă să păstreze iubirea – întrucât a încerca să o păstrezi, înseamnă a o pierde. Iubirea este un dar care trebuie oferit în mod constant, întrucât este cerut în fiecare clipă. Iubirea nu ia ostatici, nu se târguieşte şi nu poate fi compromisă de frică! Orice obstacol în calea iubirii sălăşluieşte în inimă – şi acolo trebuie el dizolvat. Nu aştepta ca cerul să vină ca să-ţi răspândească iubirea. Fă-o tu acum! Asta pentru că cerul este în ochii tăi, atunci când priveşti cu acceptare şi compasiune. Este în mâinile tale, atunci când le întinzi ca să ajuţi. Este în mintea ta, atunci când vezi “bine” în loc de “rău”.

Felul în care vezi lumea determină ce va fi lumea pentru tine. Aşadar, nu căuta să-i schimbi pe ceilalţi sau lumea din jurul tău! În schimb, uită-te la tine! Priveşte-ţi convingerile şi vei vedea unde e nevoie să te deschizi. Priveşte în inima ta şi vei şti unde anume e nevoie să aduci Iubire. Adevărul este că nu putem fi fericiţi alături de o altă persoană dacă nu suntem fericiţi cu noi înşine. Dacă îţi place cine eşti, a fi cu altcineva nu este decât o extensie a propriei fericiri. Însă, dacă nu te placi pe tine însuţi, a fi cu cineva nu face decât să îţi exacerbeze starea de nefericire.

Decizia de a intra într-o relaţie de parteneriat nu trebuie să se bazeze pe dorinţa de a evita să te priveşti pe tine însuţi, ci pe consimţirea de a intensifica acest proces. Atunci când trăieşti lângă alţi oameni este foarte probabil să aibă loc o declanşare reciprocă a rănilor nevindecate. Nu este nici plăcut şi nici simplu să devii conştient de părţile nevindecate. Oricum, este o etapă necesară a călătoriei către reîntregirea psihică. O relaţie seamănă cu o uriaşă gaură neagră. Sapă în straturile superficiale ale conştientului până ce scoate la lumina cele mai adânci temeri şi nesiguranţe.

Cine nu este dispus la o confruntare în profunzime cu ele, îşi pune sub semnul întrebării dorinţa de a fi într-o relaţie apropiată cu cineva. Nu te poţi apropia de cineva fără să te confrunţi cu tine însuţi!

Eliminarea banilor

2011-07-22T15:53:00.000-07:00

Astazi, 13 iulie 2011 – dupa calendarul gregorian – incepe Noaptea a Patra din cel de-al Noualea val. Mie mi se pare ca aceasta noapte este cu adevarat ultima perioada de timp pe care o avem la dispozitie, ca sa ne pregatim pentru scenariul relativ dramatic ce va conduce la incheierea calendarului mayas, din 28 octombre 2011. Am scos in evidenta cateva dintre opiniile mele de baza, referitoare la ceea ce a adus aceasta transformare în vederea constiintei unimii, prin al Noualea val - transformare care are consecinte simultane în multe planuri ale Universului, pe care le-am descris intr-o serie de articole, ce pot fi gasite pe www.calleman.com si www.mayanninthwave.com. Asadar, în aceasta a patra noapte ar fi timpul sa ne intrebam intuitia daca ne aflam în locul potrivit ca sa participam la punctul culminant al acestui plan de actiune. De asemenea, este important sa ne intrebam daca ceea ce facem acum, ne pregateste pentru ceea ce trebuie sa facem în „lumea de dupa sfarsitul timpului” (un concept destul de paradoxal). Din nefericire, pentru ca atat de multi oameni au fost indusi în eroare, de „cercetatorii” New Age, sa creada ca acest calendar mayas se incheie în data de 21 decembrie 2012, pare sa fie limpede ca doar o mica minoritate de oameni din lume va intelege urgenta acestui lucru.

In urma cu doua luni, am spus ca ma astept ca Ziua a Cincea - care incepe pe 31 iulie 2011 - sa aduca o prabusire economica globala, care va reprezenta inceputul acestui scenariu de sfarsit al timpului. Referitor la acest lucru, ceea ce se intampla in prezent este ca bancile europene continua sa incerce sa gaseasca pana la sfarsitul lunii iulie, o solutie pentru recesiunea din Grecia, iar cateva zile mai tarziu, pe 2 august, în SUA va fi stabilita o decizie daca sa se ridice sau nu plafonul datoriei de stat. Intre timp, o atentie crescuta este indreptata asupra Italiei, a carei datorie nationala raportata la PIB este aproape la fel de ridicata (120%) ca cea a Greciei (140%), dar a carei economie este de sapte ori mai dezvoltata, o imposibilitate a achitarii datoriilor avand consecinte potentiale mult mai numeroase. Asadar, la inceputul zilei a cincea apare deja o situatie foarte delicata, ramanand de vazut daca pot fi tipariti mai multi bani, pentru a impiedica o prabusire financiara.

Din cauza ca un dezastru financiar ar putea fi ceva atat de dificil, acest lucru li s-ar parea multor oameni un eveniment distrugator si, prin urmare, improbabil sa se produca intr-o perioada de lumina – de zi [din calendarul mayas. N.tr.]. Cu toate acestea, sistemul economic mondial este, probabil, cel mai mare obstacol existent pe planeta noastra, în calea dezvoltarii constiintei unimii. Consider ca s-ar putea chiar spune ca o prabusire a structurii financiare mondiale constituie o conditie prealabila, pentru ca noi sa avem aptitudinea de a fauri relatii de unime intre noi. Din aceasta ratiune, nu este improbabil ca o astfel de prabusire sa aiba loc in timpul unei zile, în special in ziua a cincea - care este ziua exacta din valurile calendarului, ce aduce energia dezvoltarii noului cadru al constiintei. Asadar, Constiinta Unimii are sansa de a fi perceputa ca o amenintare, de multe persoane aflate în pozitii de conducere în plan economic - iar acesta este o parte din motivul pentru care interesele atat de mari ale mass-mediei au cautat sa ii induca în eroare pe oameni în privinta calendarului mayas, amanand data reala de incheiere a lui, din 28 octombrie 2011.

Prin urmare, este relevant sa cercetam un pic mai indeaproape ce inseamna constiinta unimii. Uneori, unimea sau constiinta unimii este descrisa ca un simplu concept mental, de parca ea ar fi ceva pe care noi trebuie sa il intelegem în mintea noastra, pentru a-l vedea manifestandu-se. Unii instructori argumenteaza ca, dat fiind faptul ca suntem interconectati din punctul de vedere al mecanicii cuantice, suntem toti unul. Eu simt ca astfel de afirmatii sunt atat de triviale, incat e lipsit de sens sa fie facute. Fireste ca suntem toti unul, in sensul ca toti oamenii sunt produsul aceleiasi realitati si sunt total interconectati in cadrul ei. Cu toate acestea, intelegerea mentala a unui concept sau a unei viziuni spirituale nu ne este suficienta ca sa simtim ,cu adevarat, unimea si sa o ancoram în realitate. Constiinta unimii este ceva pe care noi trebuie sa il faurim si cu care trebuie sa lucram, pentru a o vedea manifestandu-se, cu sprijinul acestui al Noualea val si, repet, e posibil ca acest lucru sa fie realizat dupa o prabusire monetara mondiala. Lucrul care trebuie inteles este acela ca unimea nu este un atribut al nostru, ca indivizi, ci al relatiilor noastre cu ceilalti si cu Divinitatea.

Pentru a vedea rolul pe care il are sistemul monetar în acest proces, haideti sa cercetam modul in care functioneaza el în mod curent: în principiu, în lumea moderna exista locuri numite „banci”, ce detin computere în care multi oameni au asa-zise „conturi”. In conturile din aceste computere exista numere, care sunt evaluari (in SUA fiind facute în dolari) a cat de multi „bani” aveti. In realitate, o mare parte din omenire nu are niciun astfel de „cont”, în timp ce unii oameni ar putea avea 10.000 (de dolari) în el. Altii ar putea avea 10.000.000 sau chiar 10.000.000.000 (de dolari) asociate cu numele lor din aceste computere din banci. Mai mult decat atat, pentru un mare numar de oameni, aceste cifre sunt pe minus, pentru ca bancile le-au „imprumutat “ bani. Prin urmare, exista diferente uriase intre aceste cifre, pentru diferiti oameni, in pofida faptului ca pretutindeni oamenii muncesc aproximativ acelasi numar de ore. Uneori, cifrele ar putea avea legatura cu un serviciu pe care cineva i l-a facut planetei - insa, de cele mai multe ori, este exact invers. De fapt, cei care ii provoaca cele mai mari daune planetei noastre au adesea cele mai mari cifre în aceste computere din banci. Oricum ar fi, ceea ce trebuie inteles este ca, mai mult decat orice, cifrele din aceste computere din banci definesc o structura de putere, în care cei care au cifre mari ii domina pe cei care au cifre mici sau pe minus. Banii nu au o existenta reala, insa definitiile legale ale unei societati mentin un sistem de dominare, intemeiat pe aceste cifre din computere.

Aceste cifre din computerele din banca (evident, acelasi lucru este valabil si pentru burse, fonduri etc.) definesc structurile de putere ale societatilor noastre si determina aproape toate relatile umane, ceea ce facem noi, ca specie, si lucrurile asupra carora ne concentram, in decursul vietii noastre pe Pamant. Exista, desigur, cateva exceptii minore, insa, în tabloul de ansamblu, este adevarat ca evaluarile facute fiecarui individ din aceste computere din banci determina viata umana, în totalitatea ei. Avand un astfel de sistem monetar, pare sa fie evident ca aceasta constiinta a unimii nu poate exista intr-un sens real, pur si simplu deoarece aceia care au cifre mari în computerele din banci stapanes si hotarasc ceea ce altii au de facut si cum trebuie ei sa isi petreaca timpul - iar o astfel de dominare este în dezacord cu unimea. Sistemul monetar actual pur si simplu nu e compatibil cu constiinta unimii, dezvoltata de valul al Noualea si de zilele lui, iar acesta e motivul pentru care banuiesc ca o prabusire financiara globala s-ar produce într-o zi – si în special în aceasta a cincea zi din al noualea val.
Am mai putea intelege ca, daca acest sistem monetar se prabuseste, pentru prima oara vom fi suflete pe deplin suverane si total responsabile pentru ceea ce cream. Daca structura de putere definita de aceste computere din banci va disparea, nu va mai fi nimeni pe care sa il acuzam si asupra caruia sa ne proiectam negativitatea. Rezultatul va fi ca toti vom deveni complet responsabili de cursul evenimentelor - nu numai in legatura cu ceea ce facem ca indivizi, ci si ca o colectivitate. Pentru cei care urmeaza un astfel de drum, un curs de actiune atat de responsabil va izvori din constiinta unimii cu Divinitatea si cu toate manifestarile ei de viata.

Romania si revolutia constiintei

2011-07-19T18:30:00.000-07:00

Dacă privim în jurul nostru la degradarea umană care a devenit un fel de normalitate a acestei ţări, pare să nu existe prea multe speranţe pentru noi, românii. Şi totuşi, s-ar putea produce o revoluţie a conştiinţei într-un astfel de mediu?

Îmi amintesc că actorul şi regizorul Dan Puric a afirmat la un moment dat că românii se pot încadra în două categorii total diferite de oameni: "Poporul român" şi "Populaţia României".

Deoarece mi-am dat seama că ideea lui Dan Puric surprinde un adevăr fundamental, am considerat că este necesar să o dezvolt întrucât abordarea acestui subiect dintr-o astfel de perspectivă uşurează înţelegerea unor realităţi importante ale României şi cum ar fi posibilă o "revoluţie a conştiinţei" în această ţară, într-un viitor foarte apropiat.

Prin urmare, putem spune că "Poporul român" şi "Populaţia României" sunt două entităţi distincte care, deşi ocupă acelaşi spaţiu geografic, par să trăiască în lumi paralele, raţiunile lor de a exista fiind fundamental diferite:

- "Populaţia României" îşi trăieşte viaţa între un mic şi o bere, între o manea şi o telenovelă. "Poporul român" îşi duce existenţa cu un ochi aţintit asupra valorilor trecutului şi cu celălalt scrutând viitorul, fiind sensibil acum, în prezent, la "Balada" lui Porumbescu şi la versurile lui Eminescu.

- "Populaţia României" este şmecheră şi hoaţă, dispusă oricând la compromisuri. "Poporul român" crede în cinste şi dreptate şi îşi doreşte o viaţă fără compromisuri.

- "Populaţia României" nu are nici o identitate şi nici nu o interesează aşa ceva. "Poporul român" luptă să îşi apere identitatea, înţelegând necesitatea şi beneficiile acesteia.

- "Populaţia României" este centrată cu disperare pe verbul "a avea". "Poporul român" trăieşte în spiritul verbului "a fi".

Şi paralela ar putea continua...

Tragedia acestei situaţii constă în faptul că "Populaţia României" este majoritară, iar acest lucru a făcut ca părerile, gusturile, nevoile şi aspiraţiile ei să devină "adevăruri, "valori" şi "idealuri" pe care o mass-media coruptă şi mercantilă le foloseşte pentru a-şi mări rating-ul.

Tragedia constă în faptul că avem o clasă politică care nu este "emanată" de "Poporul român" ci de "Populaţia României". Cu toate acestea, clasa politică din România nu face parte din "Populaţia României" ci dintr-o a treia categorie, pe care am putea să o numim "Noua nomenclatură", o entitate care manipulează "Populaţia României" şi luptă conştient împotriva intereselor "Poporului român" pentru a-şi consolida puterea.

Şi atunci, este firesc să ne întrebăm: se poate face ceva într-un astfel de context? Eu sunt sigur că da pentru că tot mai mulţi oameni dintre cei care până mai ieri făceau parte din "Populaţia României" se trezesc şi intră în rândurile "Poporului român".

În opinia mea există însă trei condiţii esenţiale pentru ca acest proces de "revoluţie a conştiinţei" să se producă:

1. Este nevoie ca tot mai mulţi dintre cei care simt că fac parte din "Poporul român" să se elibereze de teamă şi să devină conştienţi că nu sunt nici slabi, nici izolaţi.

2. Este necesar ca fiecare, acolo unde este, să îşi folosescă aptitudinile pentru a contribui cu ceva la acest proces de trezire spirituală a românilor.

3. Este foarte important ca tot mai mulţi să îşi unească intenţiile în acţiuni comune.

Cheia acestui proces este atingerea unei mase critice de oameni conştienţi care acţionează la unison şi care, în acest fel, pot determina transformări uriaşe în conştiinţa tuturor locuitorilor României.

O serie de cercetări ştiinţifice ce s-au realizat în secolul XX şi ale căror concluzii au fost sintetizate de biologul Rupert Sheldrake în "Teoria morfogenetică" (vezi aici două articole despre această teorie: "Teoria morfogenetică 1" şi "Teoria morfogenetică 2" şi un film documentar: "Războiul parapsihologic - dezvăluiri"), demonstrează că atunci când un anumit tip de cunoaştere este asimilată de un număr suficient de mare de indivizi şi se atinge o masă critică, acea cunoaştere devine aproape fulgerător un bun câştigat şi pentru ceilalţi membrii ai speciei sau comunităţii respective. Astfel se realizează un salt calitativ major care, în aparenţă, părea imposibil.

Privind din perspectiva acestor descoperiri, se poate afirma că, dacă un milion de români conştienţi îşi unesc forţele, am putea fi martorii unei revoluţii a conştiinţei care, în viitorul apropiat, ar putea mătura răul ce asfixiază această ţară.

Pentru o Românie a frumosului, a binelui, a dreptăţii, a armoniei, este nevoie să facem împreună ceva.

Depinde de fiecare dintre noi!

Preluare: Daniel Roxin

Cum ar trebui sa iubim?Unde gresim,de tot ajungem sa o luam de la capat? Ce este iubirea?

2011-07-19T18:15:00.000-07:00

- Cel mai adesea oamenii nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real.

Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

- Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?

- Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.

- Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?

- Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.

- Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu fericirea...

- Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat. In biserica de la Oasa, langa icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.

- Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?

- Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti. Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.

- Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel...

- Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata. "Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire".

- Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

- Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.

- Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

- Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur.

- Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste?

- Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea. Adica toleranta presupune mandria. Or,intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata.

- Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot?

- In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu.

Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa

Sfarsitul timpului. Secretul crucii de la Hendaye

2011-06-02T12:20:00.000-07:00

"Aceeaşi şamani i-au spus lui Villoldo că lumea va ajunge într-adevăr la un sfârşit... că planeta se va transforma în anii care urmează într-un mod care depăşeste capacitatea noastră de înţelegere actuală. Perioada anilor 2002 - 2012 ei o denumeau Pachacuti, însemnând timpul când totul se întoarce invers, când realitattea este restructurată." Jay Weidner şi Vincent Bridges în cartea "Misterele marii cruci de la Hendaye"

S-au scris multe despre sfârşitul timpului şi 21 decembrie 2012, dată la care celebrul calendar Maya se încheie brusc.

Un lucru interesant este ca Mayaşii, care erau foarte avansaţi în astronomie, calculaseră date cosmice pâna la milioane de ani în trecut. De ce calendarul lor se încheie la solstiţiul de iarnă din anul 2012?

La fel de tulburator este faptul că în cu totul altă parte a lumii, tradiţia Kalachakra (Roata Timpului) afirmă că după 960 de ani de la revelarea învaţăturii secrete în Tibet (care s-a făcut în anul 1027) va veni o perioadă de 25 de ani care va culmina cu Sfârşitul Timpului. O matematică simplă ne duce la un rezultat intrigant: 1027 + 960 + 25 = 2012.

Cu câţiva ani în urmă au început să apară comentarii şi teorii pe marginea celor două "curente" convergente: calendarul Maya şi tradiţia tibetană Kalachakra. Totuşi, nimeni nu putea răspunde la o întrebare simplă şi legitimă: Pe măsură ce ne apropiem de anul 2012 şi intrăm în era Vărsătorului, transformarea conştiinţei colective a umanităţii se va face fără cataclisme sau va fi nevoie de o mare purificare şi "triere", aşa cum tradiţia indienilor Hopi (şi multe altele) consemnează? Sau în ambele moduri?

Recent am citit o carte numită "Misterele marii cruci de la Hendaye" care răspunde acestei întrebări. Astăzi suntem la marginea Timpului, cu toate consecinţele de rigoare. Şi într-adevăr întreaga realitate se va întoarce "pe dos". Acelaşi lucru s-a întâmplat în Atlantida cu mii de ani în urmă, când, ca şi acum, domneau lăcomia, materialismul, setea de putere şi tehnologia, în detrimentul spiritualităţii.

De cel puţin 30 de ani o multime de informaţii de natură metafizică şi spirituală au intrat în câmpul conştiinţei planetar, şi nu întâmplător. Aceasta a făcut ca mulţi oameni să se întoarca din nou sincer către spiritualitate, în toate formele ei. Dar nu suficient de mulţi. Este de ajuns să ne uităm la lumea noastră de azi şi vedem clar că marea majoritate a decis să ignore acest semnal. Personal cred că această polarizare de conştiinţe face parte din procesul de purificare al planetei.

Din mulţimea de învăţături profetice, o voi aminti pe cea creştină, fiind cea mai apropiată de nivelul actual de înţelegere al umanităţii, fiind deci cea mai potrivită. În Biblie se spune că graul va fi separat de neghină. Această "triere" deja se desfăşoară sub ochii noştri.

Este unanim recunoscut că, de-a lungul mileniilor, frumoasa nostră planetă a trecut prin diverse cataclisme. Fie că era vorba de inundaţii, ere glaciare, inversări de poli sau alte violenţe majore, multe dintre ele s-au petrecut foarte rapid. Căminul nostru nu este atât de stabil şi sigur pe cât am vrea noi să fie.

În credinţele străvechi găsim referire la fenomenul precesiei echinocţiilor, având o durată de 25.920 de ani. Acest mare ciclu, sau Anul Cosmic, are o poziţie centrală în tradiţiile egipteană, mayaşă, nord-americană... Era deci foarte important ca astronomii antici să cunoască exact locul lor în acest mare ciclu, pentru că existenţa lor depindea de aceasta.

Secretul crucii de la Hendaye

Marea cruce de la Hendaye din sudul Franţei este un monument ce reprezintă Sfârşitul Timpului. Conţine într-o formă codificată informaţii despre marele An Cosmic şi ciclurile de purificare şi "triere" care vin odată cu acesta.

Dar mai important decât aceasta, mesajul acestei cruci descrie procesul de purificare: emisfera nordică a planetei va trece "prin foc" datorită unui eveniment ce apare în centrul galaxiei noastre. Autorii se bazează nu pe profeţie, ci pe cercetări ştiinţifice în legătură cu anumite alinieri planetare şi galactice care au determinat perioadele de purificare din trecut. Un astfel de proces a început deja şi pentru noi.

Aceste conculzii prezentate în carte au o bază ştiinţifică solidă. Recente descoperiri astronomice vin în sprijinul afirmaţiei că multiple schimbări planetare au început deja şi acestea se vor intensifica pe măsura ce ne apropiem de anul 2012.

La începutul anului 2004, magazinul "Fortune" şi ziarul "The Guardian" au făcut public un raport al Pentagonului. Care afirmă că în următorii ani ne putem aştepta la: schimbări bruşte de climă care vor duce planeta la anarhie; după anul 2010 Europa va suporta o schimbare radicală de climă se estimeaza milioane de victime omeneşti datorate războiului şi foametei; pâna în anul 2007 furtuni violente vor distruge bariera de coastă a Olandei determinând pierderea unor vaste teritorii; revolte şi conflicte interne vor distruge India, Africa de Sud şi Indonezia; numeroase perioade de secetă vor afecta majoritatea "grânarelor" lumii; ameninţările nucleare se vor intensifica; Marea Britanie şi ţările vecine se vor îndrepta către un climat Siberian; conflictele şi neîncrederea vor pătrunde în toate aspectele vieţii; schimbarea climei va fi o ameninţare mai mare decât cea teroristă.

Dovezi ştiinţifice în sprijinul unei schimbări bruşte (de ordinul a câţiva ani) a climei există, pentru că asemenea schimbări au avut loc si în trecut. Două articole recente publicate în "Fortune" şi "Common Dreams" descriu cum aceste schimbări sunt asociate cu ultima eră glaciară, care s-a petrecut acum 13.000 de ani. Şi se pare că se va petrece din nou.

Credibilitatea teoriei unei noi ere glaciare este susţinuta şi de măsurătorile navei spatiale Ulysses (lansată de Agenţia Spaţială Europeană în 1993) care arată că sistemul solar primeşte din ce în ce mai mult praf cosmic venind dinspre centrul galaxiei ceea ce duce la scăderea "luminii" pe care o primim de la Soare.

De asemenea, s-a studiat salinitatea oceanului Atlantic de nord în ultimii 40 de ani. Nivelul salinităţii apei oceanice a scăzut pe măsură ce au început să se topească din ce în ce mai mulţi gheţari, ceea ce a dus la scăderea vitezei marilor curenţi de apă oceanici din această zonă (incluzând faimosul curent cald Gulf Stream), cu efecte directe asupra climei regionale. Se aşteaptă astfel o răcire puternică a vremii în următorii ani, răcire ce va afecta coasta de nord-est a SUA, estul Canadei, Marea Britanie şi ţările vecine. Ca medie, temperaturile din Europa ar putea să scadă cu 7 - 14 grade.

Raportul Pentagonului mai arată că, paradoxal, vara va fi din ce în ce mai caldă, ceea ce va duce la o şi mai rapidă topire a gheţarilor oceanici, cu consecinţe grave asupra curenţilor oceanici şi a climei zonale. La extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, în ţările limitrofe Atlanticului de nord. De asemenea, multe alte zone vor suferi schimbări similare.

Legatura cu sudul Franţei

Extraordinarul mesaj dăltuit în misterioasa cruce de la Hendaye îşi are originile în şcolile străvechi ale Gnosticismului, Alchimiei, Sufismului, Kabbalei şi Creştinismului mistic. Se pare că acest mesaj a fost scris pe această cruce de către un supravieţuitor al teribilelor zile ale Atlantidei. Ideea centrală a cărţii este că această cruce reprezintă un punct de referinţă pentru purificarea planetară actuală.

Jay Weidner afirmă că "iniţiaţii şcolilor străvechi priveau timpul şi experienţa umană într-o dimensiune bazată pe cicluri." Străvechi texte indiene descriu (cu multe mii de ani înaintea Bibliei) cum Marele Ciclu de 25.920 de ani a fost împărţit în 4 ere: "În acelaşi fel cum anotimpurile decurg unul din altul, cum Luna trece prin perioadele de nastere, crestere, maturitate şi moarte, umanitatea, ca întreg, trece prin cele 4 faze ale acestui Mare Ciclu. Acesta este compus din era de aur (Satya), era de argint (Treta), era de bronz (Dvapara) şi era de fier (Kali)."

Astăzi ne aflăm nu numai la sfârşitul erei de fier, dar şi la sfârşitul ciclului de 25.920 de ani. Conform scrierilor străvechi, era de fier este perioada în care magia neagră devine religie iar oamenii găsesc plăcerea în a-şi controla şi domina semenii şi chiar planeta. Pământul, aerul şi apa sunt poluate. Războaie, foamete şi epidemii înconjoară rasa umană. Timpul însuşi se grăbeşte acum spre Sfârşitul care va permite unui nou ciclu să reînceapă."

Este de ajuns să priveşti atent în jurul tău şi vei vedea că toate aceste simptome sunt prezente.

Alinieri cosmice

Pentru a înţelege cu adevărat mesajul crucii de la Hendaye este necesar să înţelegem fenomenul precesiei echinocţiilor.

Pe scurt, planeta Pămînt se învârte în jurul axei sale ca un titirez care se clatină. Ca rezultat, polul nord al planetei trasează în spaţiu un cerc imaginar larg, având o perioada de 25.920 de ani. Acest adevărat "An Cosmic" este unul dintre secretele bine păzite ale vechilor şcoli spirituale ale civilizaţiilor antice.

Calea Lactee este galaxia din care face parte sistemul nostru solar. Privită din profil, arată ca o pâine rotunda cu un mijloc (centru) proeminent. Centrul galaxiei (descoperit în 1917) se comportă ca o inimă ce pulseaza lent, trimiţând în spaţiu o energie misterioasă.

Autorii cărţii afirmă că mesajul crucii de la Hendaye confirmă recentele descoperiri ştiinţifice din astronomie care arată că centrul galaxiei este responsabil de periodice pulsaţii energetice ce influenţează sistemul nostru solar. Secrete străvechi ne spun că centrul galactic este sursa Conştiinţei Creatoare care ghidează evoluţia umanităţii şi a întregii galaxii şi determină calitatea vieţii şi a conştiinţei de pe Pământ.

Deşi aduce mai mult a filozofie, nu este deloc aşa. Autorii arată că descoperirile fizicianului Paul LaViolette sunt esenţiale. El le-a publicat în cartea sa "Pământul incendiat" în care demonstrează că aproximativ la fiecare 13.000 de ani Pământul primeşte un val de energie dinspre centru galactic care duce la catastrofe. Ultima dată s-a întâmplat la sfarşitul erei glaciare.

Mai mult, LaViolette a examinat probe din gheaţa Groenlandei şi a descoperit straturi de Iridium, element provenit din centrul galaxiei. Toate aceste "ploi" galactice au perioade de 13.000 de ani. Suspectaţi vreo legatură cu precesia echinocţiilor?

O viziune unificatoare

Cei care sunt conştienţi de ceea se întâmplă azi în lume recunosc că se pregăteşte într-adevăr ceva. Tradiţiile străvechi ale indienilor Hopi, mayasii, Edgar Cayce, Roata Timpului tibetană şi multe altele, toate converg către aceste zile. De ce tocmai acum umanitatea este preocupată de probleme planetare ca reducerea salinităţii ocenului Atlantic de nord, încălzirea globală, riscul unei noi ere glaciare?

De ce tocmai acum clima se schimbă drastic? În vara anului 2003, aproape 15.000 de francezi au murit din cauza căldurii excesive în numai 3 săptămâni. Gheaţa din Alaska se topeşte rapid iar stâlpii liniilor telefonice sunt în pericol de a cădea, lipsindu-le suportul. Din 2002 s-au înregistrat cele mai fierbinţi veri din ultimii 500 de ani. În ultimele câteva zeci de ani unii gheţari din Elveţia s-au diminuat cu 50%, la fel ca şi gheţurile nord-polare din regiunea Alaska şi Canada. Sir David King, omul de ştiinţă cel mai respectat din Marea Britanie a afirmat recent că "ne aflăm în faţa unui dezastru climatic" (iar ca urmare guvernul Britanic a încercat să-l reducă la tăcere).

Nu putem ignora toate aceste informaţii.

Atunci ce e de făcut? Să ne ridicăm mâinile la cer şi să renunţăm la orice speranţă? Absolut nu. Aceleaşi tradiţii străvechi ne spun că cei care sunt pregătiţi vor trece cu succes prin toate aceste evenimente, regăsindu-se în noul ciclu.

Către sfârşitul cărţii, autorii amintesc de discuţiile pe care le-a avut Alberto Villoldo cu unii dintre şamanii din Peru. "El vorbeşte de o posibilă evoluţie a speciei Homo Sapiens spre Homo Luminous". În acestă direcţie sunt importante recentele cercetări despre genomul uman şi despre posibilele re-organizări ale genelor în forme noi care vor da naştere unor lanţuri de ADN cu mai multe spirale (în prezent sunt două). Să fie rezultatul misterioasei energii din centrul galaxiei?

Un lucru e sigur: aceşti şamani sunt convinşi că ceva cu adevărat profund este pe cale să se înfăptuiască şi că urmează un pas foarte important pentru umanitate.

Ca referinţă, merită citite "Amprentele zeilor" de Graham Hancock, "Profeţiile Maya" de Maurice Cotterell şi Adrian Gilbert şi "Dincolo de profeţii şi predicţii" de Moira Timms.

Sursa: AIM

Marea farsa a romanizarii dacilor!!!

2011-05-31T10:41:00.000-07:00

Istoria noastra este plina de intrebari si umbre, carora cercetatorii refuza sa le dea contur. Romanizarea, de pilda, este un exemplu foarte incomod: se vorbeste cu convingere numai despre rezultatele sale - limba si poporul roman -, dar daca vrem sa cercetam felul in care dacii au fost romanizati, ne prabusim in cea mai adanca gaura neagra a istoriei noastre.

Stim ca provincia romana Dacia cuprindea doar un sfert din teritoriul locuit de daci. Celelalte trei sferturi au ramas in libertate, iar dacii care le locuiau au continuat sa vorbeasca, cum era firesc, in limba lor. Ei sunt dacii liberi, cunoscuti in nordul tarii sub numele de dacii mari, iar in Moldova, de carpi si costoboci. Ei sunt cei care au dat teribil de furca romanilor din provincia proaspat cucerita, atacandu-i foarte frecvent, dar si imperiului, care a ajuns sa plateasca sume mari carpilor pentru a-i linisti. Tot ei sunt cei care, dupa redobandirea libertatii Daciei, s-au stabilit in mai multe valuri in fosta provincie, contribuind la… romanizare! :)))

Ce este romanizarea?

Indiferent cat de mult au construit, investit si civilizat romanii intr-un teritoriu ocupat, despre fenomenul de romanizare nu putem vorbi decat atunci cand populatia cucerita si-a insusit limba latina, renuntand definitiv la limba proprie. Or, romanii nu si-au propus niciodata sa romanizeze pe nimeni, deci romanizarea nu a avut nicaieri un caracter intentionat, programatic, organizat. Nu exista nici un document care sa dovedeasca asa ceva. Imperiul Roman era foarte intins la vremea apogeului sau (in anul 117 d.Cr. a atins extinderea maxima), dar in cea mai mare parte a teritoriului ocupat, limba latina nu a putut inlatura limbile locale, in ciuda faptului ca stapanirea romana a durat multe sute de ani: in primul rand Grecia si Egiptul, care aveau o cultura superioara celei romane, nu au fost romanizate niciodata; apoi tot restul Orientului elenistic, cu Asia Mica, Siria, Palestina etc.; teritoriile din Africa de Nord - Mauretania, Numidia, Cyrenaica; Britannia, Germania, Illyricum, tot restul Peninsulei Balcanice, cu Tracia, Macedonia si cele doua Moesii, apoi Pannonia, Noricum si alte teritorii. Nicaieri limba latina nu a persistat: fie nu s-a impus niciodata, fie s-a impus pentru un timp limitat, disparand sub presiunea altor limbi (a celor slave, de exemplu). Se considera ca, din acest imens teritoriu, au ramas romanice doar Hispania, Gallia, Italia, micul teritoriu al Raetiei, Dalmatia si Dacia, dand nastere celor zece limbi romanice: spaniola, portugheza, catalana, franceza, provensala, italiana, sarda, reto-romana, dalmata (azi disparuta) si romana. Cum de in unele teritorii romanizarea limbii a reusit, iar in altele (cele mai multe) nu? Hazardul? Cine poate raspunde?

Romanizarea Daciei

Dacia a fost ultima cucerita si prima abandonata de romani, durata sederii lor efective fiind de mai putin de 150 de ani. Dupa victoria din anul 106, romanii stapaneau Banatul, Oltenia si teritoriul intracarpatic (Ardealul propriu-zis), restul teritoriilor (Crisana, Maramures, Moldova - inclusiv cea dintre Prut si Nistru -, Muntenia) ramanand in libertate. Dobrogea fusese incorporata de timpuriu in Moesia Inferior. Sudul Moldovei si Muntenia au fost si ele ocupate pentru scurt timp, dar granita a fost repede mutata pe Olt si Dunare. Hadrian, care i-a urmat la domnie lui Traian, intentiona deja sa abandoneze Dacia. Chiar daca se considera ca parasirea Daciei s-a facut in vremea lui Aurelian, in anul 271, izvoarele sustin ca Dacia a fost pierduta sub Gallienus, in anul 256, la o data care coincide cu un puternic atac al carpilor - dacii liberi din Moldova -, iar dupa acest moment inceteaza circulatia monedelor romane si nu mai exista inscriptii.

Este greu de apreciat care a fost numarul total al romanilor stabiliti in Dacia. Insa in mod cert, retragerea la sudul Dunarii a vizat intreaga armata si administratia, dar si un numar mare de familii bogate de coloni, care nu doreau sa ramana in calea migratorilor, lipsite de protectia imperiului. De altfel, cu aceste efective de romani s-a intemeiat in sudul Dunarii o noua "Dacie". In nord au ramas colonistii mai saraci, atasati de pamant, care nu aveau unde pleca, dar numarul acestora nu il depasea pe cel al autohtonilor. De unde veneau acesti colonisti? In nici un caz din Roma, nici chiar din Italia, ci din provincii apropiate, in primul rand din sudul Dunarii, din Tracia, apoi din Asia Mica. Acesti colonisti vorbeau o latina precara, pe care o foloseau pentru a comunica intre ei, dar nu isi abandonasera limba materna. Este foarte posibil ca cei veniti din sudul Dunarii sa fi fost din acelasi neam cu dacii si sa fi vorbit o limba asemanatoare cu a lor. Atunci, cum s-a produs romanizarea?

Cercetatorii au incercat sa explice in fel si chip cum a fost posibil acest lucru, si au ajuns la concluzia ca a avut loc o romanizare intensa si organizata. Ca a fost organizata, nu au nici o dovada. Ca a fost intensa, nici atat. Parghiile acestei romanizari au fost: colonizarea masiva, numarul mare de militari adusi in Dacia, deoarece era o provincie de granita, implementarea sistemului de invatamant roman, raspandirea cultelor religioase din imperiu in defavoarea celor autohtone, dezvoltarea unei retele dense de comunicatii, relatiile economice stranse dintre autohtoni si noii veniti, acordarea de drepturi politice si chiar a cetateniei romane, raspandirea latinei prin intermediul crestinismului popular. Luate la rand, nici una din aceste "parghii" nu convinge, si nici puse toate laolalta. Colonizari masive, drumuri si scoli s-au facut si in alte provincii, in masura mult mai mare si pe perioade mult mai lungi, fara ca aceasta sa influenteze sortii romanizarii. Comercianti au fost peste tot, drepturi politice s-au acordat mai multe in alte parti decat in Dacia. E cu totul absurd sa ne imaginam ca au fost substituite cultele autohtone de cele din imperiu, ele au circulat mai mult intre colonistii romani care le-au adus. Iar crestinismul nu a putut juca un rol capital in raspandirea latinei, caci nu avea cum sa patrunda in sec. Ii-Iii in Dacia. Problema consta in abordarea modalitatii in care dacii au fost romanizati, si anume - se considera ca toti dacii au intrat in contact cu structurile romane, cand firesc este sa presupunem ca oamenii simpli au ramas la gospodariile si stanile lor, vorbind in continuare in limba lor. Romanii erau grupati in orasele nou construite, putini au fost cei care s-au integrat in lumea rurala.

Cum se paraseste o limba

Lingvistii (si, inaintea lor, unii nespecialisti) ne-au invatat ca dacii si-au parasit limba repede, ca au renuntat la doinele si vorbele lor de alint, la povestile si ghicitorile lor stramosesti, in favoarea limbii cuceritorilor. Dar cum s-a ajuns aici? Cum a fost posibil ca dacii sa-si paraseasca limba atat de repede, iar dupa retragerea romanilor, sa continue sa foloseasca limba dusmanului, in loc sa revina la limba lor materna? Pentru cei mai multi specialisti, fie chiar purtatori ai titlului de academician, nu mai conteaza procesul, important este doar rezultatul. Si totusi, nu putini au fost aceia care au intuit dificultatile demonstrarii romanizarii. Ideea ca dacii au renuntat la limba lor intr-un interval foarte scurt, desi nu au fost constransi sa o faca, pluteste in apele tulburi ale lipsei de logica. Procesul nu este imposibil, ci doar nedemonstrabil. In aceste conditii, singura formula decenta este cea a lui Gh. Bratianu, preluata de la istoricul francez Ferdinand Lot: o enigma si un miracol istoric.

Pentru a explica romanizarea atat de rapida, Iorga si Parvan admiteau ca a existat o faza pregatitoare, inainte de razboaiele cu romanii, in care dacii au luat contact masiv cu civilizatia romanilor si cu limba latina. Este vorba de comercianti, meseriasi si alte categorii de vorbitori de latina, care au ajuns in Dacia inaintea lui Traian. Si totusi, oricat de multi latinofoni s-ar fi perindat pe plaiurile Daciei, este absurd sa ne imaginam ca vreunui dac i-a venit ideea sa-si lase limba, pentru a o invata pe a strainului, exceptie facand eventualele casatorii mixte. Cateva cuvinte latinesti vor fi invatat si autohtonii, pentru a se intelege cu acesti oaspeti. Dar pana la a presupune ca o mana de mestesugari si negustori au pregatit romanizarea, e cale lunga si intunecata.

Cum se paraseste o limba in favoarea alteia? Printr-un proces complex si de lunga durata, care cunoaste cel putin trei faze. Intr-o prima faza, autohtonii continua sa vorbeasca in limba lor, dar sunt capabili sa converseze si in cea de-a doua limba, fara sa o stapaneasca la perfectie. Este vorba de cuvinte si expresii putine, necesare unui minimum de comunicare. In cea de-a doua faza, autohtonii ajung sa vorbeasca bine cea de-a doua limba, iar uneori introduc cuvinte si tipare din limba materna in cea straina. Dar oricat de bine s-ar fi ajuns la stapanirea limbii straine, tot limba materna predomina, mai ales in mediul femeilor, care isi cresteau si educau copiii in limba stramoseasca, barbatii find cei care intrau in contact mai frecvent cu vorbitorii celeilalte limbi. In sfarsit, in faza a treia, se ajunge la renuntarea definitiva la limba materna in favoarea limbii straine. Aplicand principiul la societatea dacica, ar trebui sa admitem ca dupa circa un secol si jumatate, romanizarea a fost ireversibila, dacii au renuntat la limba lor, iar femeile dace si-au crescut pruncii in limba ocupantului, desi nu putem sti cate femei au fost bucuroase sa se marite cu ucigasii sotilor lor. Dar, cu toate acestea, timpul a fost atat de scurt, incat procesul, cu toate fazele sale peste care nu se poate sari, este foarte dificil de imaginat.

Talmaciul dacilor

La toate dificultatile enuntate mai sus, se mai adauga una, aceea a numarului dacilor "interesati" in a-si abandona limba si a o inlocui cu cea a cuceritorilor. Au fost interesati dacii din armata, cei care intrau in contact cu administratia si chiar obtineau posturi in structurile noii provincii, femeile din familiile mixte, cei ce locuiau in preajma oraselor si a castrelor si le deserveau. N-au fost interesati, ci, din contra, cu siguranta inversunati impotriva romanizarii, taranii din satele mai retrase, de munte, aflati mai departe de orase si castre, oamenii simpli din diverse categorii, care nu urmareau beneficii de pe urma romanilor. Putem presupune ca, in momentul retragerii romanilor, dupa o suta si ceva de ani, o anumita parte a populatiei din Dacia vorbea perfect latineste (e vorba, desigur, de latina vulgara, nu de cea literara). Insa cel mai mare procent din populatia dacica de rand din provincie nu renuntase definitiv la limba sa. O inscriptie de la inceputul sec. III din vremea lui Caracalla, nu cu mult inainte de abandonarea Daciei, pomeneste de existenta in armata romana a unui interpres dacorum, adica "translator al dacilor", prin intermediul caruia romanii comunicau cu dacii. Evident, istoricii si lingvistii nostri o ignora, pentru ca le incurca planurile, sau sustin ca e vorba de negocierile cu dacii liberi. Oricum, ramane ideea ca macar uneori, romanii aveau nevoie de traducatori ca sa-i inteleaga pe daci.

Retragerea romanilor si urmarile ei

Ca si cum lucrurile nu ar fi fost suficient de complicate, retragerea romanilor, care ar fi trebuit sa rezolve enigma, nu a facut decat sa o adanceasca. A vorbi latineste dupa ce provincia a fost abandonata de romani nu mai reprezenta un avantaj. Sau, chiar daca era un avantaj, abandonul limbii materne nu avea logica. Cum cei mai multi daci ajunsesera pana cel mult in faza a doua, cea in care vorbeau ambele limbi, fara a-si fi abandonat limba stramoseasca, logica ne indeamna sa presupunem ca, odata cu echilibrarea provinciei, limba materna ar fi trebuit sa recastige terenul pierdut, iar dacii sa renunte treptat la bilingvismul daco-roman si sa vorbeasca doar in limba lor. Dar nu! Conform istoricilor, dupa retragerea aureliana, limba latina s-a "consolidat" in mod misterios, iar procesul romanizarii a continuat vertiginos, manat de un mecanism necunoscut. In concluzie, daca procesul romanizarii este o mare enigma, pastrarea romanitatii lingvistice dupa redobandirea libertatii este un mister si mai tulburator.

Arheologii nu se inteleg la acest capitol cu lingvistii: in vreme ce romanitatea limbii pare, teoretic, sa persiste si sa se intareasca, cultura materiala dacica cunoaste, in fosta provincie, in secolele V-Vi, un reviriment spectaculos: ceramica dacica, riturile dacice de incinerare iau locul culturii provinciale romane, acum in regres evident. Cine alimenta aceasta cultura materiala?

Au fost romanizaţi dacii liberi?

Stim ca provincia romana Dacia cuprindea doar un sfert din teritoriul locuit de daci. Celelalte trei sferturi au ramas in libertate, iar dacii care le locuiau au continuat sa vorbeasca, cum era firesc, in limba lor. Ei sunt dacii liberi, cunoscuti in nordul tarii sub numele de daci mari, iar in Moldova, de carpi si costoboci. Ei sunt cei care au dat teribil de furca romanilor din provincia proaspat cucerita, atacandu-i foarte frecvent, dar si imperiului, care a ajuns sa plateasca sume mari carpilor pentru a-i linisti. Tot ei sunt cei care, dupa redobandirea libertatii Daciei, s-au stabilit in mai multe valuri in fosta provincie, contribuind la… romanizare!

Cel putin asa sustin unii istorici: dacii liberii, in teritoriile carora romanii nu au pus piciorul niciodata, si a caror limba nu au invatat-o niciodata, i-au ajutat pe dacii proaspat eliberati sa-si consolideze cunostintele de… limba latina! Toata istoriografia romaneasca, atat dinaintea, cat si de dupa revolutie, s-a straduit sa argumenteze felul in care dacii liberi s-au romanizat: caci nu incape indoiala, spun specialistii, ca acestia au fost romanizati. Cum? Au intrat, treptat-treptat, in raza de influenta a romanilor. Si desi romanii n-au ajuns pana la ei, decat printr-o mana de negustori de oale, si desi nu existau mijloace de comunicare in masa, dacii liberi, puternic impresionati de maretia imperiului roman, si-au parasit cu totii limba si au inlocuit-o cu limba latina, printr-un misterios proces de telepatie in masa.

Unitatea incredibila a limbii romane

O alta problema care ii nelinisteste pe cei ce vor sa cerceteze cu buna credinta istoria noastra o constituie unitatea incredibila a limbii romane. Limba romana nu are dialecte. Are subdialecte sau graiuri, dar nu dialecte. E de ajuns sa amintim ca, in Italia, vorbitorii din nordul peninsulei nu se inteleg cu cei din sud decat prin intermediul limbii literare, atat sunt de diferite intre ele dialectele italienesti. Un sicilian si un lombard vorbesc practic doua limbi diferite. In Franta, Germania, chiar si Spania, se vorbesc de asemenea dialecte diferentiate, ba unele dialecte reclama, in ultimul timp, statutul de limba independenta, cum este cazul asturienei, galicienei sau corsicanei. Ceea ce nu e cazul cu limba romana. Daca, insa, privim in urma, orizontul se incetoseaza: in provincia Dacia, unde istoricii spun ca a avut loc o romanizare intensa, iar limba dacilor ar fi disparut, trebuie sa se fi dezvoltat o cu totul alta limba decat in teritoriul dacilor liberi, Moldova si Maramures, unde limba latina nu a avut cum sa se impuna si unde limba daca a continuat sa existe.

Cu alte cuvinte, dacii romanizati nu s-ar fi putut intelege cu dacii liberi, or realitatea este complet diferita. In fapt, lingvistii, atunci cand vorbesc de aparitia graiurilor, nu se intorc in timp inainte de sec. 11. Pentru ei a existat o romana comuna unitara, pe care au numit-o si protoromana. Insa nimeni nu se intreaba cum de aceasta protoromana a fost atat de unitara in toate regiunile tarii, in conditiile in care teritoriile romanizate trebuiau sa evolueze lingvistic cu totul altfel decat cele neromanizate. Cum e posibil ca in Moldova, unde Imperiul Roman nu a ajuns cu armata sa si unde dacii au trait in libertate, sa se vorbeasca aceeasi limba ca in Ardeal, unde a avut loc o intensa romanizare? Cum de nu exista nici macar o diferentiere dialectala, ci doar o serie de regionalisme si unele particularitati de pronuntie?

Scoala Ardeleana

Astazi, nici un lingvist serios de la noi din tara nu se indoieste de faptul ca limba romana e limba romanica. Totusi, insistenta cu care continuam sa clamam originea latina a limbii romane, intr-o epoca in care stiinta limbii s-a mutat in laboratoare de neuro- si psiholingvistica, iar istoria limbii ar trebui sa fie un capitol incheiat inca din secolul Xix, denota o nesiguranta, o teama. Daca lucrurile ar fi clare, dincolo de orice dubiu, am incheia acest capitol si ne-am apuca de lingvistica computationala. Dar lucrurile nu sunt clare, iar lingvistii nostri poarta barbile lungi si diplomele si mai lungi (ca sa-l citam pe Hasdeu) ale “doctorilor ardeleni” care i-au expulzat pe daci din istorie. In sec. Xviii, cand in Ardeal romanii erau o natiune “tolerata”, in vreme ce maghiarii, secuii si sasii isi justificau privilegiile prin originea lor nobila, era necesara gasirea unei origini nobile si pentru ardeleni.

Astfel s-a creat mitul fondator al lui Traian si celebra incheiere “noi de la Ram ne tragem”. Acest purism extrem a avut ecouri lungi si, din pacate, nu s-a stins. Un fel de absurda frustrare a intelectualului roman, care se simte, la fel ca acum trei secole, parte a unei natiuni “tolerate” in Europa, duce, in plin secol XXI, la un extremism care nu are legatura cu stiinta: dacii sunt alungati din manuale, cucerirea Daciei este aniversata cu fast, formarea limbii romane si a poporului roman sunt pecetluite de dogme.

Istorie si politica

Romanitatea serveste astazi ca stindard al integrarii. Istoricii ne invata ca suntem mai europeni daca ii proslavim pe cuceritorii romani si exageram mostenirea romana: ei ne-au civilizat, ne-au coborat din copac si ne-au adus in Europa. “Aceasta incorporare a Daciei in hotarele Imperiului Roman marcheaza prima incadrare a teritoriului de azi al Romaniei in spatiul unei civilizatii cu valente universale. Anul 106 reprezinta, asadar, un moment important pentru istoria noastra, o prima “integrare” in Europa.” Cu alte cuvinte, primul pas spre Europa l-a facut Decebal, prin sinuciderea sa.

Dand Cezarului ce este al Cezarului, recunoastem ca romanii au construit o civilizatie stralucitoare si au contribuit enorm la istoria omenirii. Dar mostenirea lor in Dacia, desi nimeni nu are curajul sa o spuna, este aproape nula. Romanii au venit, au cucerit, au construit drumuri, poduri si orase, au exploatat aurul de la Alburnus Maior si au plecat. In urma lor, au venit migratorii, iar in urma migratorilor nu a mai ramas, dupa 2-3 secole, piatra peste piatra din ce construisera romanii. A urmat apoi mai mult de un mileniu in care nimeni nu si-a mai amintit ca pe aici au trecut vreodata romanii. Deci, care este, astazi, mostenirea romana? Nu putem spune ca romanii ne-au civilizat, caci urmarile scurtei perioade de aculturatie au disparut foarte repede. Faptul ca vorbim o limba romanica nu ne face cu nimic mai europeni. Daca Scoala Ardeleana nu ar fi facut un instrument politic din aceasta romanizare, cine stie cand am fi descoperit ca am baut laptele lupoaicei. Astazi, reclamarea originii romane are infatisarea unui penibil mit fondator, care sa ne justifice europenitatea, ca si cum nu am putea intra in Uniunea Europeana cu fruntea sus, cu toata istoria noastra, cu daci cu tot. Uitam ca dacii cunosteau astronomie, medicina, credeau in nemurire si erau temuti si admirati de vecinii lor cei mai puternici. Oficialii de azi se jeneaza la auzul cuvantului “dac”, ca si cum dacii ar fi ruda de la tara cu care ne rusinam sa stam la masa Europei. Asta inseamna ca ne e rusine cu toti taranii nostri, care astazi inca se mai imbraca, la sarbatori, cu portul pe care il au dacii de pe columna lui Traian, ne rusinam cu doinele si obiceiurile lor, cu toata traditia noastra ancestrala!

Mecanismul este vechi. Cat am fost sub ocupatie rusa, istoricii ne-au populat istoria cu slavi, incepand cu cultura Dridu. Cand ne-am distantat politic de Rusia, am rescris istoria si i-am impins pe slavi ceva mai la sud. Cand politica regimului a trambitat independenta si neamestecul in treburile interne, i-am pus la index pe romanii lui Traian, numindu-i “cotropitori” si “dusmani”. Cand Ceausescu a vrut apoi sa fim originali, sa nu ne raportam la nimeni si sa nu ne subordonam nimanui, istoricii au apelat la individualitatea culturii dacice, pe care au ridicat-o-n slavi. Iar acum, daca vrem in Uniunea Europeana, romanii devin parintii nostri dragi si intelepti, care ne-au luat de mana si ne-au adus in Europa, inca acum 1900 de ani. Asta nu este stiinta!

Tacerea specialistilor

“Ma indoiesc, deci cuget, cuget, deci exist”. Cercetatorii nostri nu se indoiesc, nu-si pun intrebari, deci ei nu exista in stiinta adevarata, ci doar in dimensiunea dogmelor. Raspunsurile la intrebarile formulate mai sus nu pot veni decat in urma unui studiu extrem de serios al mai multor echipe. De ce tac specialistii? De ce refuza sa-si puna intrebari? Probabil, din ratiuni care pentru ei sunt mai inalte decat sfantul adevar: obedienta in fata unor interese politice, teama de a nu-si vedea opera de o viata rasturnata, nevoia irationala, disperata, de a avea dreptate.

Aurora Petan

2011-05-31T10:27:00.000-07:00

Aforisme cu umor

de Daniel Roxin

Dacă vrei să scapi de mizeria terestră, nu e o soluţie să umbli cu capul în nori!

Este mult mai de dorit să fii în compania unui înţelept mort, decât în aceea a unui prost viu!

În realitate, prostul nu moare niciodată de „grija altuia”. Ăsta e, de fapt, principalul motiv pentru care trăieşte!

Culmea ironiei este aceea că regele proştilor este întotdeauna un tip deştept şi viclean!

„Gurile rele” vorbesc întotdeauna „pe la colţuri” pentru a putea, la nevoie, „să o dea cotită”!

Doar pentru un berbec nu este jenant să o facă „de oaie”!

Apocalipsa pare cu atât mai aproape cu cât, mai nou, la fiecare răsărit, se „crapă de ziuă”!

Atenţie! Uneori când Dumnezeu îţi pune „mâna în cap”, o face ca să te scuture niţel!

Nu conta pe bucuria cu care celălalt ţi-a spus că te-a aşteptat de o viaţă. Cu siguranţă nu i-a făcut plăcere să te aştepte atâta amar de vreme!

Obtinerea iluminării spirituale nu este atât de simplă pe cât ai putea crede. Curentul electric n-o să-ţi folosească la nimic...

Ca să-ţi depăşeşti egoul, nu e suficient să o iei la fugă.

Oricât de mult ai încerca, n-o să-ţi potoleşti setea de Dumnezeu cu apă minerală.

Atunci când vrei să escaladezi cele mai înalte piscuri ale spiritului, nu folosi niciodată bocanci de alpinism!

Să nu îţi imaginezi că cei care folosesc „limba de lemn” sunt ecologişti!

Există şi oameni care nu vor să se descopere elixirul vieţii veşnice. Groparii!

O ramii - de Mihai Eminescu

2011-05-31T10:20:00.000-07:00

"O ramii, ramii la mine,

Te iubesc atât de mult!

Ale tale doruri toate

Numai eu stiu se l-ascult;

In al umbrei intuneric

Te asaman unui print,

Ce se uit-adânc în ape

Cu ochi negri si cuminti;

Si prin vuietul de valuri,

Prin miscarea naltei ierbi,

Eu te fac s-auzi în taina

Mersul cirdului de cerbi;

Eu te vad rapit de farmec,

Cum ingini cu glas domol,

In a apei stralucire

Intinzind piciorul gol.

Si privind în luna plina

La vapaia de pe lacuri,

Anii tai se par ca clipe,

Clipe dulci se par ca veacuri".

Astfel zise lin padurea,

Bolti asupra-mi clatinind;

Suieram l-a ei chemare

S-am iesit în cimp rizind.

Astazi chiar de m-as intoarce

A-ntelege n-o mai pot...

Unde esti, copilarie,

Cu padurea ta cu tot?

--------------------------------------------------------------------------------

Calea inteleptilor

2011-05-31T10:15:00.000-07:00

Cu multi ani in urma, traia in sudul Italiei, intr-o pestera de pe multele Etna, un mare intelept, a carui faima depasise cu mult hotarele tarii. El se numea Ridano, iar poporul ii daduse si numele de Intelis (mare intelept).

Ridano traia in mare simplitate si totusi, se considera cel mai fericit om din lume.

Lumea credea cu tarie ca Ridano cunoaste marele secret – secretul caii care duce la fericire, aici pe Pamant, in aceasta viata.

Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si chiar l-au amenint cu moartea, pentru a-i smulge secretul caii spre fericire. Cu cat insistau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, caci Ridano Intelis tacea si fericirea lui era din zi in zi mai mare.Opţiuni de publicare

Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus cu simplitate :

-Domnule, la fel ca Dumneavoastra, as vrea si eu sa fiu fericit. Va rog spuneti-mi si mie care este calea spre fericire.

Ridano, vazand puritatea copilului, i-a zis :

- Tie iti voi arata calea ce duce la fericire, Vino cu mine si fii foarte atent. Calea aceasta nu este usoara. De cele mai multe ori, orice cale fara greutati nu duce nicaieri! Calea fericirii e o cale ingusta si abrupta si de aceea trebuie, de la inceput, sa mergi pe ea pas cu pas, incet si cu mare atentie. Ea este aratata de Dumnezeu numai celor alesi. Copile, marele secret al caii spre fericire nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci, cu mare concentrare si convingere, de-a lungul intregii tale vieti.

Primul pas:

... este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata ta si, pentru aceasta, trebuie sa-L iubesti si sa-I fii recunoscator pentru tot ce ai si pentru toate evenimentele care ti se intampla; sa fii multumit cu ceea ce ai si cu ceea ce nu ai: acest pas se numeste DEVOTIUNE.

Al doilea pas:

... este sa te iubesti pe tine insuti, in fiecare zi. Cand te trezesti si inainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.” Acest pas se numeste: RESPECT DE SINE.

Al treilea pas:

... este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti capabil de iubire si devotament, iubeste fara teama tot ceea ce a creat Dumnezeu in jurul tau; daca tu gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti depasi, atunci propune-ti obiective in viata si lupta pentru realizarea lor, pana cand le vei obtine. Acest pas se numeste MOTIVARE.

Al patrulea pas:

... este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei obtine pe a ta. Sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui, caci acest sentiment nefast nu te va lasa sa fii fericit. Trebuie sa-L lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu iarta si uita. Acest pas se numeste ONESTITATE.

Al cincilea pas:

... este sa nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu iti apartine; aminteste-ti ca, potrivit legilor implacabile ale naturii, daca o faci, maine vei pierde ceva de mai mare valoare pentru tine. Acest pas se numeste CINSTE.

Al saselea pas:

... este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere fizic, mental sau spiritual; toate fiintele Pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite. Acest pas se numeste NON – VIOLENTA.

Ultimul pas:

... este sa observi cu atentie ce este in jurul tau; sa descoperi mereu in fiecare lucru, eveniment, fiinta, partea lui buna si nu lipsurile. Ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb. Iubeste adevarul, chiar daca el te dezavantajeaza. Acest pas se numeste DISCERNAMANT.

Sursa: dincolodeorizont

Departe sunt de tine - de Mihai Eminescu

2011-05-24T12:50:00.000-07:00

Departe sunt de tine si singur lângă foc,

Petrec în minte viata-mi lipsita de noroc,

Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trait,

Ca sunt batrân ca iarna, ca tu vei fi murit.

Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,

Redesteptind în fata-mi trecutele nimicuri;

Cu degetele-i vintul loveste în feresti,

Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,

S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,

Cu ochii mari în lacrimi, cu mini subtiri si reci;

Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini

Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...

Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,

In sarutari unim noi sarmanele vieti...

O! glasul amintirii ramiie pururi mut,

Să uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,

Să uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...

Voi fi batrân si singur, vei fi murit de mult!

--------------------------------------------------------------------------------

Zamolxe si Iisus

2011-05-24T12:44:00.000-07:00

Divinitatea dacilor, Zamolxe, prin asemenarea conceptuala cu Iisus starneste interesul atat al teologilor cat si a istoricilor. Originea invataturilor celor doua figuri marcante, deopotriva umane si indumnezeite sunt deseori controversate si starnesc aprige polemici printre cercetatori. Astfel, conform Evangheliei lui Pseudo-Toma si Evanghelei arabe, doua apocrife descoperite in 1947, la Qumram, in perioada de la 2 la 12 ani, dupa fuga lui Iosif si a Mariei din Palestina, Iisus ar fi fost initiat in stiinta secreta egipteana, invatand astrologie, alchimie si inalta magie. Despre Calea lui Zamolxe, parerile sunt impartite si contondente intre ele. Exista patru abordari distincte:

1.Perspectiva isoricilor greci care-l plaseaza pe Zamolxe ca fiind discipolul lui Pitagora (initiat si el in Egipt).

2. Punctul de vedere a lui Herodot, ca Pitagora si Zamolxe nu aveau cum sa fie contemporani, intrucat zeul dac ii este mult anterior filosofului grec.

3. Parerea istoricului Hermippus Callimachius, conform careia Pitagora a fost discipolul lui Zamolxe.

4. Analiza lui Hyppolytus, din sec. III d.Hr, care incearca sa demonstreze ca "Zamolxes a fost cel dintai care a raspandit doctrina pitagoreica printre druizii celti".

O alta asemanare profunda intre religia crestina si cultul lui Zamolxe, pe langa ideea vietii vejnice si a tripartitiei experientei umane: ne nastem din pamant si apa, traim cu aer si ne intoarcem in focul luminii eterne, este si simbolismul numarului 3. Iisus a stat 3 zile in mormant, timp in care s-a pogorat pana in centrul Iadului unde "pe diavol l-a surpat!", iar Zamolxe se retrage intr-o locuinta subterana unde sta 3 ani, dupa care "revine la suprafata transfigurat".

Dorinta - de Mihai Eminescu

2011-05-22T12:38:00.000-07:00

Vino-n codru la izvorul

Care tremura pe prund,

Unde prispa cea de brazde

Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi intinse

Să alergi, pe piept să-mi cazi,

Să-ti desprind din crestet valul,

Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,

Vom fi singuri-singurei,

Iar în par infiorate

Or să-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben

Pe-al meu brat încet s-o culci,

Lasind prada gurii mele

Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,

Ingina-ne-vor c-un cânt

Singuratice izvoare,

Blinda batere de vint;

Adormind de armonia

Codrului batut de ginduri,

Flori de tei deasupra noastra

Or să cada rinduri-rinduri.

--------------------------------------------------------------------------------

Floare albastra- de Mihai Eminescu

2011-05-22T12:32:00.000-07:00

- "Iar te-ai cufundat în stele

Si în nori si-n ceruri nalte ?

De nu m-ai uita incalte

Sufletul vietii mele.

In zadar rauri în soare

Gramadesti-n a ta gandire

Si campiile Asire

Si intunecata mare;

Piramidele-nvechite

Urca-n cer varful lor mare

Nu cata în departare

Fericirea ta, iubite !"

Astfel zise mititica,

Dulce netezandu-mi parul.

Ah ! ce spuse adevarul;

Eu am ras, n-am zis nimica.

- ,,Hai la codrul cu verdeata,

Und-izvoare plang în vale,

Stanca sta să se pravale

In prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure,

Langa bolta cea senina

Si sub trestia cea lina

Vom sedea în foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti

Si minciuni cu-a ta gurita,

Eu pe-un fir de romanita

Voi cerca de mă iubesti.

Si de-a soarelui caldura

Voi fi rosie ca marul,

Mi-oi desface de-aur parul,

Să-ti astup cu dansul gura.

De mi-i da o sarutare,

Nime-n lume n-a s-o stie,

Căci va fi sub palarie -

S-apoi cine treaba are !

Când prin crengi s-a fi ivit

Luna-n noaptea cea de vara,

Mi-i tinea de subsuoara,

Te-oi tinea de dupa gat.

Pe cararea-n bolti de frunze,

Apucand spre sat în vale,

Ne-om da sarutari pe cale,

Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,

Vom vorbi-n intunecime;

Grija noastra n-aib-o nime,

Cui ce-i pasa ca-mi esti drag ?"

Inc-o gura - si dispare...

Ca un stalp eu stau în luna !

Ce frumoasa, ce nebuna

E albastra-mi, dulce floare !

............................

Si te-ai dus, dulce minune,

S-a murit iubirea noastra -

Floare-albastra ! floare-albastra !...

Totusi este trist în lume !

--------------------------------------------------------------------------------

Adevaruri profunde

2011-05-22T12:24:00.001-07:00

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata... si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul...

Jorge Luis Borges - "Dupa un anumit timp"

Cum te spioneaza FACEBOOK si TWITTER

2011-05-22T12:15:00.000-07:00

Butoanele ”Like” al Facebook si “Tweet” de la Twitter ce au invadat internetul par sa faca mai mult decat sa te ajute sa-ti impartasesti articolele preferate.

Omniprezentele butoane de sharing ajuta utilizatorii sa isi anunte prietenii, atunci cand intalnesc informatii folositoare, insa ceea ce nu stiu acestia e ca aceleasi butoane inregistreaza fiecare miscare a lor, potrivit The Week, care citeaza Wall Street Journal.

Iata cateva probleme ridicate de jurnalistii de la Wall Street Journal

Ce fac aceste butoane:

- Functia lor principala este de a usura sharing-ul de articole pe retelele de socializare.

- In acelasi timp, ele plaseaza un fisier de tip “cookie” pe calculatorul utilizatorului, pentru ca Facebook sau Twitter sa stie cand userul va reveni pe pagina de unde se actioneaza butonul “Like”.

- Daca vei da Like acestui articol si vei reveni peste putin timp, Facebook te va recunoaste.

Astfel, butoanele pot face legatura intre obiceiul de navigare al unui user si profilul social al acestuia care, de cele mai multe ori, ii contine si numele.

Atata timp cat nu te deloghezi, acest lucru se va intampal automat, fie ca mai dai sau nu click pe butonul de sharing.

Cat de intalnite sunt acestea pe Web?

In ultimul an, butoanele de la Facebook, Twitter sau Google au fost adaugate pe zeci de milioane de pagini web.

In ceea ce priveste butonul ”Like”, acesta este prezent pe o treime din cele mai vizitate 1.000 site-uri din lume. Twitter si Google sunt prezenti pe 20%, respectiv 25%, din site-urile de top.

Foloseste cineva aceste date?

Facebook, Twitter, Google si alti creatori de astfel de widget-uri spun ca nu folosesc informatiile culese pentru a identifica utilizatorii.

Sursa: bloombiz.ro

Ideea este ca nu ii mai cred decat cei foarte naivi!!!

O fabula a crizei financiare

2011-05-22T12:08:00.000-07:00

Unui consilier financiar de prestigiu i s-a solicitat sa explice mai pe inteles această criză. Prestigiosul consilier financiar a explicat-o într-un mod foarte simplu:

"Un individ s-a dus într-un sat unde nu călcase niciodată înainte şi a oferit localnicilor cate 100 Euro pentru fiecare măgar vândut. O parte a populaţiei şi-a vândut urgent animalele agentului respectiv.

A doua zi a venit din nou şi a oferit un preţ mai bun: 150 Euro pe fiecare măgar, şi alt număr important de săteni şi-au vândut animalele.

A treia zi a oferit 300 Euro... şi aşa lumea a vândut toţi magarii...

Văzând că nimeni nu mai are animale, a oferit 500 Euro pe un măgar, dând a se inţelege că săptămâna viitoare va reveni ca să achiziţioneze mai mulţi măgari... apoi a plecat lăsând sătenii agitati.

A patra zi şi-a trimis asistentul cu un măgar cumpărat în acelaşi sat pentru a-l vinde cu 400 Euro si, starnind interesul, a mai adus si alti magari tot cu 400 bucata. Având în vedere câştigul potenţial pentru săptămâna următoare, sătenii şi-au cumpărat "proprii lor măgari" cu 400 Euro... Cei care nu au avut bani, s-au împrumutat la un "cămătar".

In final, sătenii au cumpărat toţi măgarii din regiune...

Cum era de aşteptat, acest asistent a dispărut cu banii primiti pe magari... şi niciodată nu a mai reapărut nici el nici seful lui.

Rezultat: Satul s-a umplut de "măgari" şi "datornici"...

Să vedem ce s-a întâmplat mai departe: Cei care au împrumutat bani şi nu au reuşit să-şi revândă măgarii (la 500 Euro), nu au putut rambursa împrumutul.

"Cămătarii" s-au plâns Primăriei spunând că, dacă nu vor fi plătiţi, se vor ruina, pentru că nu mai pot imprumuta pe nimeni şi atunci se va distruge tot satul.

Ca să nu ajungă "cămătarii" în ruină, primarul (în loc sa dea bani oamenilor de rând pentru a-şi plăti datoriile) le-a dat bani... tot lor, camatarilor. Aceştia, deşi aveau deja o mare parte din bani adunaţi, nu i-au iertat pe oameni de datoriile în care tocmai se băgaseră.

Cum primarul satului a epuizat bugetul primariei, era si el, de asemenea, în datorii. Atunci, a cerut bani împrumut la alte primarii; dar acestea i-au spus ca nu-l pot ajuta, deoarece, in situatia in care se afla el acum, nu vor putea recupera niciodată banii.

Rezultatul: şmecherii de la inceput au ajuns plini de bani de pe măgari...

Cămătarii au făcut până la urmă profit dar au trecut şi la "preluarea măgarilor devalorizati" de la sătenii cu datorii.

Restul satenilor: oameni datori, ruinati, distruşi şi fără măgari sa-i ajute la munca, pe tot restul vieţii lor...

Primăria ruinată...

Ce s-a întâmplat in final ? Pretinzând că doar aşa va putea rezolva criza, Primăria a făcut disponibilizări de personal şi a redus salariile celorlalţi funcţionari ai săi..."

Nu vi se pare că parcă seamănă cu... criza de pe la noi ?!...

Mega-Orasul secret al Regilor Daci

2011-05-22T12:01:00.000-07:00

In 1993, Romania demara o ampla campanie de punere in valoare a cetatilor dacice de la Gradistea. Un studiu multidisciplinar efectuat la fata locului a pus in evidenta faptul ca sub ceea ce este acum decopertat exista un urias ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro – civil compact, cu mai multe nuclee, intins pe o suprafata de peste 200 de kilometri patrati. Acest oras ingropat este predacic si e foarte bogat in aur. Specialistii romani au intocmit niste planuri de detaliu cu siturile subterane nedecopertate, pe care le-au strans intr-un dosar trimis Ministerului Culturii si Cultelor. O copie a planurilor a ajuns insa si la cautatorii clandestini de comori, care au relatii puternice in zona clasei politice. Hotii stiu acum cu exactitate unde sa caute.

In mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din Muntii Orastiei sa fie scoase de pe lista UNESCO, merge mana in mana cu deja celebrul scandal al bratarilor dacice. Dupa cum se stie, ele au fost gasite in siturile de la Gradistea de catre hotii de comori si scoase apoi clandestin din Romania. Au ajuns in Statele Unite, unde un colectionar american de buna credinta a anuntat oficialitatile ca aceste artefacte se comercializeaza pe piata neagra. Ulterior statul roman a recuperat o parte din ele si a demarat o ancheta. In mod uluitor, numele unor politicieni de calibru, precum Adrian Nastase si Dan Iosif au fost asociate cu disparitia bratarilor. Cei doi au fost banuiti ca ar fi intermediat traficarea in tara a doua tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, respectiv 15 bratari dacice de aur.

Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a fost sondat din satelit de catre rusi pe la inceputul anilor ‘90. Rusii vorbeau despre situri antice, dar si preistorice necunoscute inca in zona Gradistei. Coroborand aceste date cu informatiile unor scriitori antici, care spuneau ca dacii au taiat si au zidit muntii, Guvernul Romaniei a cerut aflarea adevarului. Astfel, intre anii 1993 si 1999, in perimetrul fortificatiilor dacice de la Gradistea s-au desfasurat cercetari pe mai multe discipline, pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona arheologica. Cercetarile au fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice, Ministerul Culturii si Ministerul Cercetarii. Ele aveau drept scop delimitarea fizica a complexului de fortificatii prin alte metode decat sapaturile arheologice, si chiar elaborarea unei strategii de punere in valoare a constructiilor preistorice de la Gradistea.

Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze ce si unde trebuie sapat, urma sa aiba loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor si transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica nationala, punct turistic de importanta deosebita, cu protectie armata din partea jandarmeriei, care urma sa opreasca ofensiva jefuitorilor de comori. Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitatii, sunt uluitoare. Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile muntilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro-civila montana, cu mai multe nuclee, intinsa pe o suprafata de 200 de kilometri patrati. Majoritatea vestigiilor sunt inca acoperite de pamant.

Din comisia formata au facut parte specialisti pentru detectarea straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialisti in probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti si specialisti in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificatiile sunt deosebit de complexe si sunt suprapuse, in multe locuri, pe asezari mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului in care s-a lucrat, dam exemplul grupului format dintr-un geodez si un specialist in magnetometrie. Geodezul, regretatul general de divizie Vasile Dragomir, (foto) cauta zonele de relief care pareau transformate pentru utilitati militare. Al doilea instala magnetometrele si trasa profilul subsolului in zona indicata.

Magnetometrul este un aparat care poate radiografia si pune in evidenta elementele din subsol, la adancimea dorita de operator. In acest caz sondajul a mers pana la o adancime de opt metri. Asa au fost descoperite constructiile scufundate in pamant, dar si incintele subterane care i-au uluit pe cercetatori. Conform datelor din studiu, mega-asezarea regilor daci este situata pe masivul Sureanu, munte care coboara catre est, nord si vest in Podisul Transilvaniei, intre raurile Sebes si Strei.

„La inceput ne-am intrebat cum a fost posibil ca timp de cinci ani dacii sa poata tine piept asaltului unei armate uriase, bine inzestrate, cum era cea a romanilor. Mai ales ca era condusa de unul dintre cei mai buni strategi pe care i-a avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la fata locului: folosirea eficienta a terenului printr-un complex militaro-civil. Dacii au construit, in primul rand, la poalele muntelui, in nord si vest, un zid de aparare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil in acea directie. Ceva in genul zidului lui Hadrian din Scotia, lung de 170 de km. In interior, fiecare inaltime a fost terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu latimi diferite, era aparata de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetati fortificate, de diferite dimensiuni. S-a mers pana acolo incat fiecare cvartal al unei aglomeratii urbane mai mari era la randul lui aparat de un zid propriu. In studiu, eu numesc «modul» fiecare aglomerare urbana. Modulul poate fi inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva hectare, al imensei fortificatii. In acest fel, un modul era aparat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la alta sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele cele mai mari de la un nucleu fortificat la altul nu depasesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuintele si sanctuarele ei, asa cum apar si la Sarmisegetuza Regia, cea cunoscuta pana acum. Intre aceste nuclee exista insa numeroase terase amenajate cu urme de locuire stravechi, mai vechi decat perioada dacica clasica. De asemenea, asezari civile se gasesc peste tot pe vaile apelor dintre munti. Totul pe o suprafata de aproximativ 200 de kilometri patrati. Intreaga zona este acoperita de un paienjenis de drumuri antice construite foarte interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o jumatate de ora in ploaie pe un asemenea drum sa vad ce se intampla. Apa curgea la dreapta si la stanga, dar nu si pe drum, atat de bine este facut sistemul de drenaj de sub ele. Singura bresa a sistemului de fortificatii a fost neglijarea laturii sud-estice, considerandu-se ca panta abrupta a muntelui e un obstacol natural suficient. Aceasta neglijenta a fost fatala dacilor. Imparatul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo si a atacat apoi fortificatiile de sus in jos“, ne-a spus regretatul general de armata Vasile Dragomir.

Un oras predacic subteran

Cea mai importanta descoperire din Muntii Orastiei o reprezinta incintele subterane. In zona numita Vartoape, pe o suprafata de aproximativ patru kilometri patrati exista 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de pana la 70 de metri. Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunica intre ele precum camerele unei locuinte. Este vorba de incinte naturale modificate de mana omului. Multe dintre ele comunica cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere, unele partial prabusite. Unul merge chiar catre sanctuarele din Sarmisegetuza Regia, unde, de asemenea, au fost detectate cateva incinte subterane. In urma masuratorilor a rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare, constructii cu o vechime mult mai mare deca tcele de la Sarmisegetuza. Conform studiului itocmit, acest oras subteran si constructiile de la suprafata, mult mai numeroase decat cele de la Sarmisegetuza Regia, au constituit centrul fortificatiilor, cu alte cuvinte centrul mega-orasului regilor daci, sau al cui va fi fost mai inainte. Arheologii din zona au fost, si sunt, mai putin entuziasti in legatura cu aceasta descoperire si mai retinuti in declaratii.

„Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar culmea, stancoasa, calcaroasa, e impanzita de mici grote care uneori iau aspectul unor pesteri. Pe micile platouri de la gura catorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice“, sustine arheologul Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul din Deva. Acesta considera ca terasele si cetatile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai mult, fiecare terasa locuita era aprovizionata cu apa, atat locuintele, cat ai atelierele de fierarie, prin conducte care captau izvoare de la distante apreciabile. Foarte interesant este faptul ca aceste conducte de apa subterane aveau, din loc in loc, chiar decantoare.

Hartile oficiale au ajuns la hotii de comori

Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, gasite de echipa speciala de cercetatori, a fost multiplicat in patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii si UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetatile pe listele UNESCO. Urma sa se initieze o ampla campanie de sapaturi arheologice si sa se realizeze un centru turistic exceptional. Programul a fost insa stopat, iar copii ale dosarului cu hartile siturilor au ajuns la hotii de comori. Astfel reusesc acesti hoti sa mearga la punct ochit, punct lovit, pe un teritoriu atat de mare. Singurul impediment in calea acestora este acum UNESCO, care e cu ochii pe siturile de la Gradistea. De aceea se tot lanseaza ideea, de origine romaneasca, cum ca cetatile vor fi radiate din patrimoniul mondial. „Nu se scoate nici un obiect UNESCO de pe liste. Asta e o prostie. Sigur cineva incearca sa vanda si Sarmisegetuza. Asta e singura explicatie“, este de parere Alexandru Mironov. Ramane insa o intrebare extrem de importanta: cine le-a dat hotilor planurile secrete ale complexului si, implicit, planurile comorilor de la Sarmisegetuza? Din analiza ulterioara a datelor a rezultat ca cea mai mare parte a acestei asezari, uriasa pentru antichitate, a fost construita inainte de perioada dacica. Mai mult, comorile cautate acum de hoti au fost ingropate inainte de perioada clasica a civilizatiei dacice. Lucru deductibil prin logica comuna: daca romanii cuceritori au strans tot aurul gasit la fata locului, de ce se mai gasesc comori de ordinul zecilor de kilograme in aceasta zona?

Sursa: enciclopediagetodacilor

Eminescu si taina Daciei

2011-05-22T11:43:00.000-07:00

Eminescu si taina Daciei

Mitul dacic

Mitul dacic ocupă în creaţia lui Mihai Eminescu un loc privilegiat. Istoria şi spiritualitatea dacilor, reprezintă pentru el un timp eroic, ce se deapănă într-un spaţiu edenic aflat sub tutela zeului Zamolxe, egalul lui Odin cu care stă personal la masă.

Sub pecetea dacismului, Eminescu exprimă cel mai bine, panorama civilizaţiilor, care, în succesiunea lor pe firmamentul istoriei, evocă poetului motivul „deşertăciunii deşertăciunilor”.

Singurul lucru pe care-l consideră peren, este moştenirea dacică pe care o extinde până în vremea „descălecatelor” şi mai departe,desluşind-o în legendele populare aşa cum a învăţat de la Nicolae Densuşianu, cu care s-a cunoscut la Sibiu.

În spiritul poetic comun epocii sale, romantismul, prin poeziile sale având ca temă dacismul, Mihai Eminescu se încumetă să scrie o epopee lirică a mitului dacic, care cuprinde istoria de la mitul creaţiei şi până în vremea marilor voievozi români. În această ordine de idei, Dacia mitică rămâne undeva în afara timpului istoric, iar miturile sale devin nişte repere fără de care neamul românesc ar rătăci prin istorie. În conformitate cu adevărul istoric, Dacia lui Mihai Eminescu nu cunoaşte barbaria!

De multe ori romanitatea atât de elogiată de istoricii noştri oficiali este raportată la dacism, prin acest antagonism punându-se în valoare nu numai vechimea exemplară a civilizaţiei dacice ci şi decadenţa „Imperiului Lumii” – Roma.

În viziunea eminesciană, Roma devine o civilizaţie coruptă, perimată şi sortită pieirii. În antiteză, Dacia, apare purificată prin jertfă de sânge, hărăzindu-i-se un viitor ce transpare în poezia „Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie”.

Cucerirea romană nu are efecte benefice asupra Daciei, cuceritorii fiind supuşi blestemului lui Decebal, si prin aceasta, a întregului popor dac, păstrător al legii şi datinii străbune.

În dacismul lui Mihai Eminescu, se face o disociere clară între lumea romană şi cea a dacilor hiperboreeni prin „Dunărea bătrână” care desparte cele două civilizaţii antagonice.

Prin toate cele prezentate până acum despre dacismul lui Eminescu se poate observa că el este în perfectă consonanţă cu istorici ca A.D. Xenopol şi N. Densuşianu, care au ridicat civilizaţia dacică străveche pe cele mai înalte culmi ale gloriei.

Eminescu evocă figura Dochiei, divinitatea supremă a Daciei, ipostaza feminină a lui Zamolxe, sub forma, sorei sau fiicei lui Decebal. Aceasta este o viziune încifrată, mistică, iniţiatică. Rangul de rudenie de sânge de ordinul întâi dintre Decebal şi Dacia se datorează unirii destinului regelui dac cu destinele ţării, întrucât această divinitate reprezenta chiar pământul vechii Dacii.

Ca şi în legendele populare, Dochia este amintită de Eminescu sub diverse nume: Crăiasă, Zână sau Regină, toate ceste titluri însumând mitologia antică cu privire la Dochia.

În ipostaza de Zeiţă Regină, având-o ca model pe Diana Regina romană, a cărei origine se reduce la Dunărea de Jos, după părerea lui Nicolae Densuşianu, Dochia apare în Memento Mori

Sara sunã-n glas de bucium şi cerboaicele albe-n turme

Prin cărările de codru, de pe frunze-uscate umbre

Vin rupând verzile crenge cu tălăngile de gât;

Şi în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare

Pân' din el o-mpãrãteasã iese albã, zâmbitoare,

Pe-umăr gol doniţă albã stemã-n pãrul aurit

Alteori Dochia apare sub forma zeiţei trace Bendis, patroană a animalelor şi a buciumului ca însemn regal, ca în finalul poemului Sarmis:

Din codrii singuratici un corn părea că sună

Sălbaticele turme la ţărmuri se adună

Din stuful de pe mlaştini, din valurile ierbii

Şi din poteci de codru vin ciutele şi cerbii,

Iar caii albi ai mării şi zimbrii zânei Dochii

Întind spre apă gâtul, spre ceruri nalţă ochii

Ceea ce este interesant, este faptul ca această zeiţă personificare a Daciei, apare în poezia „Strigoii” în ipostaza Fecioarei Maria cu pruncul:

El (Arald) vede de departe pe scumpa lui Mărie

Şi vântul sună-n codri cu glas duios şi slab

………………………………………………….

Călări ei intră-nuntru şi porţile recad

Pe veci pierită-n noaptea măreţului mormânt

În sunete din urmă pătrunde-n fire cânt

Jelind-o pe Crăiasa cu chip frumos şi sfânt

Pe-Arald copilul rege al codrilor de brad

Aceeaşi zeitate apare şi în poezia Rugăciune, apărută în 1880, identificată de această dată clar, cu Fecioara Maria:

Crăiasă alegându-te,

Îngenunchem rugându-te,

Înalţă-ne , ne mântuie

Din valul ce ne bântuie,

Fii scut de întărire

Şi zid de mântuire,

Privirea-ţi adorată

Asupra-ne coboară

O maică Preacurată

Şi pururea Fecioară

Marie!

Noi ce din mila Sfântului

Umbră facem pământului,

Rugămu-ne-ndurărilor

Luceafărului mărilor

Ascultă-a noastre plângeri,

Regină peste îngeri.

În neguri te arată

Lumină, dulce,clară

O Maică Preacurată

Şi pururea Fecioară

Marie!

Având în vedere această evocare a Dochiei ca Sfanta Maria Fecioară, nu ne mai miră deloc că în ajunul morţii sale, în ospiciul Şuţu poetul şi-a scris pe nisipul din curtea spitalului ultimele cuvinte, care din nou vin să arate că Eminescu este un poet iniţiat: ”Iisus Christos – Regele Daciei”

Surprinzător nu?

Eminescu şi Taina Daciei

Memento mori, este poezia care mă îndeamnă să mă întreb: Ştia, oare, Eminescu mai mult decât spunea? Posibil da! Pentru că în această poezie, Eminescu ne atrage atenţia asupra sacralităţii pământului Daciei cu lux de amănunte.

Iară fluviul care taie infinit-acea grădină

Desfăşoară-n largi oglinde a lui apă cristalină,

Insulele, ce le poartă, în adâncu-i nasc şi pier;

Pe oglinzile-i măreţe, ale stelelor icoane

Umede se nasc din fundu-i printre ape diafane,

Cât uitându-te în fluviu pari a te uita în cer.

Şi cu scorburi de tămâie şi cu prund de ambră de-aur,

Insulele se înalţă cu dumbrăvile de laur,

Zugrăvindu-se în fundul râului celui profund,

Cât se pare că din una şi aceeaşi rădăcină

Un Rai dulce se înalţă, sub a stelelor lumină,

Alt Rai s-adânceşte mândru într-al fluviului fund.

Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri verzi – o ploaie -

Snopi de flori cireşii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie

Şi de vânt scutură grele omătul trandafiriu

A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădeşte

În troiene de ninsoare, care roză străluceşte,

Pe când salcii argintoase tremur sânte [sfinte] peste râu.

Aeru-i văratic, moale, stele izvorăsc pe ceruri,

Florile-izvorăsc pe plaiuri a lor viaţă de misteruri,

Vântu-ngreunând cu miros, cu lumini aerul cald;

Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine

Vioriu sclipesc surprinse într-a lunei dulci lumine,

Rar şi diafan ţesute de painjeni de smarald. (…)

Ăsta-i Raiul Daciei veche,-a zeilor împărăţie:

Într-un loc e zi eternă – sară-n altu-n vecinicie,

Iar în altul, zori eterne cu-aer răcoros de mai;

Sufletele mari viteze ale-eroilor Daciei

După moarte vin în şiruri luminoase ce învie -

Vin prin poarta răsăririi care-i poarta de la Rai.

Vedem aici imaginea Paradisului terestru ! Dacia este prezentată ca o legătură între lumi, cerul pământul şi subteranul legându-se în mod armonios în acest spaţiu sacru. Prin aceasta Dacia este ridicată deasupra tuturor celorlalte civilizaţii antice devenind paradisul ideal la care au râvnit toţi (si la care încă mai râvnesc destui). O Dacie paradisiacă, închipuind cetatea Ierusalimului Ceresc aflată cumva în afara timpului, şi pe care poetul o opune celorlalte mari civilizaţii care desemnează panorama deşertăciunilor. O panoramă a deşertăciunilor care ne arată măreţia si decadenţa acestor imperii şi civilizaţii construite de gândirea şi voinţa omului.

În viziunea poetului, Dacia este altceva, este spirit ce se perpetuiază peste timp, deşi cunoaşte decadenţa odată cu ocupaţia romană. Traian , cuceritorul Daciei şi cel care a stricat orânduiala arhaică şi paradisiacă a vechii Dacii, cade însă sub blestemul lui Decebal

- Vai vouă, romani puternici! Umbră, pulbere şi spuză

Din mărirea-vă s-alege! Limba va muri pe buză,

Vremi veni-vor când nepoţii n-or pricepe pe părinţi -

Cât de naltă vi-i mărirea tot aşa de-adânc’ căderea.

Pic cu pic secând paharul cu a degradărei fiere,

Îmbăta-se-vor nebunii – despera-vor cei cuminţi.……………………………………

Moartea voastră: firea-ntreagă şi popoarele o cer.

Addenda (adăugire). Moartea lui Eminescu dictată de structurile puterii

Se ştie foarte mult (deşi uneori prost) despre opera poetică a lui Mihai Eminescu, dar se ştie foarte puţin despre activitatea sa gazetărească, care este cel puţin la fel de prolifică ca şi cea poetică. Această activitate de gazetar, a atras asupra poetului, o campanie mârşava de discreditare pusă la cale de structurile puterii din acea vreme, pentru că Eminescu – o voce îndrăgită şi cu autoritate, punea beţe în roate imperialismului austro-ungar şi celui ţarist.

În presa timpului, şi mai ales în ziarul Timpul, al cărui redactor era, Mihai Eminescu demarează campanii de presă privind chestiunea Basarabiei, ridiculizând guvernul pentru înstrăinarea acestui pământ românesc şi demască politica de deznaţionalizare dusă de guvernul ţarist.

El activează şi în rândul Societăţii „Carpaţii”, militând pentru drepturile românilor din Transilvania.

În acelaşi ziar Timpul, Eminescu denunţa expansiunea catolicismului în România, articol sancţionat cu o notă diplomatică de baronul von Mayr, ambasador al Austro-Ungariei la Bucureşti.

În alt articol, publicat în 1883, realizează un tablou al maghiarizării numelor româneşti în Transilvania, ridiculizându-l Pe Carol I pentru lipsa de autoritate în această chestiune.

Într-un cuvânt, Mihai Eminescu a întreprins tot felul de acţiuni subversive, îndreptate împotriva imperiilor vecine care stăpâneau teritorii ce nu li se cuveneau.

Aceste acţiuni politice ale lui Eminescu, au condus la defăimarea sa şi în cele din urmă, chiar la asasinarea sa de către cei interesaţi să menţină starea de facto în regiunile menţionate.

Mihai Eminescu este luat cu forţa şi internat la ospiciu lansându-se zvonul unui nebunii inexplicabile asociată unei boli venerice (sifilis), activitatea sa gazetărească fiind trecută sub tăcere şi pusă la index de structurile puterii. Titu Maiorescu, îşi aduce şi el aportul ridicând manuscrisele poetului.

În timpul şederii sale în ospiciu, Eminescu este otrăvit lent cu mercur, chipurile pentru a i se trata sifilisul şi moare în disgraţie în anul 1889.

Concluzie: Mihai Eminescu nu a murit de moarte bună, în urma unei boli, fie ea şi venerică ci a fost victima unei maşinaţiuni politice menite să-l discrediteze şi în cele din urmă să-l scoată din circuit!

Noii detractori ai lui Eminescu

În prezent, ne confruntăm cu o problemă gravă, Mihai Eminescu este în continuare supus discreditării, culmea, tocmai de către cei care ar trebui să-l promoveze !

Preşedintele Institutului Cultural Român nu numai că „are ceva” cu poetul nostru naţional, dar are ceva şi cu limba şi cu poporul român !

Iată ce scria dumnealui în volumul Politice apărut la editura Humanitas în 1996: „ Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu” sau în altă parte: „feţe patibulare…maxilare încrâncenate… guri vulgare…trăsături rudimentare…o vorbire agramată şi bolovănoasă”.

Toate ca toate, dar când cineva atentează la limbă română, este absolut grav, limba noastră care a fost ridicată pe culmile gloriei de poetul nepereche Mihai Eminescu !

Limba română şi poetul Mihai Eminescu – doua simboluri naţionale care se doresc a fi desfiinţate!

După părerea aceleiaşi „minţi luminate”cu pretenţii elitiste, „româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim” iar Eminescu devine subit, după ce atâtea generaţii s-au desfătat cu versurile sale „cadavrul nostru din debara”

Cu toate acestea noi ne „încăpăţânăm” să ne vorbim limba aşa cum o fi ea, să fim un popor, bun rău cum om fi, şi să-l ţinem în viaţă pe Mihai Eminescu citindu-i poeziile (sâc!)

Dacă în România noastră ni se face o „propagandă” de asemenea fel, atunci nu trebuie să ne mai mire faptul că anumite voci iredentiste fac „gargara”. Un anume Nagy Joszef Barna, preşedinte al Organizaţiei Tinerilor Maghiari, într-un cotidian maghiar din Oradea spune:” Dacă opera lui Eminescu nu ar fi obligatorie în programa şcolară sau dacă nu s-ar găsi unii profesori maghiari - ca acesta (directorul adjunct de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Oradea- n.n) care să-l comemoreze, nici naiba nu iar citi opera”. Şi termină cu emfază :” Nici un om cu mintea întreagă nu stă să-l citească, în timpul său liber pe Eminescu, dar nici să-i publice opera. Până şi comparaţia este jignitoare pentru un om ca Wass Albert (poet maghiar condamnat pentru crime de război în România anului 1946-n.n) – îmi cer scuze pentru că-i pomenesc pe amândoi pe aceeaşi pagină! – pentru că nu se poate compara un elefant cu un purice bolnav mintal”

Lecturând aceste două pasaje, „elocvente” zic eu, vă întreb pe dumneavoastră, cei care mă citiţi, cum este posibil aşa ceva în România?

Aşa cum arata d-na Cezarina Bărzoi si dl. Ionuş Băiaş (v. Bibliografia): „Asasinarea lui Eminescu a continuat şi continuã şi în prezent prin trecerea sub tăcere a activităţii sale de jurnalism politic, a atitudinilor sale naţionaliste şi anti iudeo-masonice. Continuã prin prezentarea sa în şcoli în mod voit deformat, în ipostazã numai de poet genial, sărac şi fustangiu. Continuã şi prin eliminarea din opera sa poeticã a acelor poezii cu caracter profund naţional, cum ar fi versiunea adevărata a poeziei Doina. Continuã prin atacurile tot mai dese şi abia disimulate ale aşa-zisei elite culturale române. … Dar cel mai mult, continuã prin lipsa noastră de cinstire a marelui român Mihai Eminescu, prin lipsa de informare asupra operei, a luptei şi a dorinţelor sale pentru neamul românesc.”

Mihai Eminescu, poetul nostru nepereche, nu se poate apăra de abjecţiile cu care-l împroaşcă cei ce-l vor acoperit de uitare. E datoria noastră, a celor ce-am ramas, sa-l apărăm, să-i facem cunoscută întreaga operă, să-i pastrăm neîntinată amintirea. E datoria noastră a celor ce credem în viitorul României, să nu-l pierdem nici pe Mihai Eminescu, nici limba română , nici nimic altceva din ceea ce aparţine spiritualităţii şi culturii poporului roman!

Sursa: quadratus

Declaratii socante despre viata extraterestra

2011-05-04T12:15:00.000-07:00

Interviu cu Alfred Lambremont Webre, directorul Institutului pentru Cooperare in Spatiu (ICS)

- Am 67 de ani. M-am nascut într-o baza navala din Florida în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Locuiesc în Vancouver. Sunt Doctor în Drept si Judecator al Tribunalului din Kuala Lumpur pentru crime de razboi. Sunt casatorit, am un fiu si doua fiice vitrege. Traim într-un univers de origine inteligenta. Sunt dovezi ca exista civilizatii etice mai avansate decât a noastra, care participa la procesul nostru de dezvoltare.

- Dati-mi dovezi.

- Exista declaratii ale angajatilor guvernului Statelor Unite, care atesta ca au participat în programe secrete de relationare cu anumite civilizatii extraterestre.

- Aceasta înseamna ca deja a avut loc contactul cu extraterestrii?

- Da, dupa spusele acestor martori guvernul Statelor Unite lucreaza cu ei în secret înca din anii 50.

- ???

- Andrew Basiago, fiul unui oficial CIA, a fost înscris la vârsta de 7 ani într-un program secret pentru copii super-dotati care erau antrenati sa devina ambasadori înaintea raselor extraterestre.

- Vreun contact?

- A avut loc o întâlnire cu 3 astronauti de pe planeta Marte. În ianuarie 2009, Virginia Olds, angajata a CIA, a confirmat ca CIA stie ca exista o civilizatie umanoida ce traieste la suprafata lui Marte.

- ???

- Credem ca în anul 9500 î.Hr. fragmente ale supernovei Vela au intrat în sistemul nostru solar si au distrus ecologia de pe Marte. Martienii, cu vreo 1.500 de ani mai avansati decât noi etic si tehnologic, s-au refugiat sub pamânt. În decembrie 2008 am publicat un raport ce includea fotografii facute de robotul NASA, Rover Spirit, în care se identifica anumite specii de umanoizi, animale si structuri, la suprafata lui Marte. Îl puteti vedea pe siteul Exopolitics

- Existra 3 astronauti care ne asigura ca au vazut viata extraterestra.

- Da, Buzz Aldrin care a calatorit cu Apollo XI spune ca la sosirea pe Luna, în 1969, erau doua nave extraterestre mari în jurul marelui crater; versiunea lui a fost verificata de mai-marii oficiali ai NASA.

- Am ramas fara cuvinte.

- Doctorul Steven Greer, director al Proiectului „Disclosure” (Dezvaluire), a adunat mai mult de 500 de marturii de la armata, guvern si inteligente de ordin superior, care sunt martori ai prezentei extraterestre, iar aceste dovezi au fost facute publice în mai 2009, la Clubul National de Presa din Washington.

- Mexic , Chile , Brazilia si Peru si-au facut publice arhivele despre OZN-uri.

- Recent si Franta, Suedia, Danemarca si Marea Britanie, care a scos la lumina 7.200 de dosare OZN adunate de D155, o unitate secreta a Ministerului Apararii.

- De ce nu se dezvaluie existenta vietii pe Marte?

- Din ratiuni politice. Vom insera o întrebare, invocând legile libertatii de informare, pentru ca NASA sa recunoasca viata inteligenta de pe Marte.

- Iar martienii de ce nu se prezinta ei însisi în societate?

- Planeta noastra este una de ordin inferior si banuim ca se afla într-o carantina impusa de catre conducerea universului.

- Si aceasta carantina se încheie acum...

- Credem ca civilizatiile etice extraterestre au utilizat fenomenul OZN pentru a ne obisnui cu existenta lor, iar între 2010 si 2020 putem începe sa avem relatii deschise cu aceste civilizatii.

- Si primul contact va fi cu martienii?

- Da, deoarece exista multe avantaje mutuale: ei ne pot da tehnologii si cunoastere, iar noi avem o planeta verde pretioasa pe care ei pot emigra.

- Cum functioneaza universul?

- Exista multe dimensiuni si universuri paralele cu al nostru. Unele civilizatii extraterestre vin din alta dimensiune, alt univers paralel, de aceea OZN-urile pot aparea si disparea.

- Cum sunt aceste civilizatii mai evoluate?

- Se pare ca traim într-un univers organizat, iar civilizatiile mai etice au reusit sa domine dimensiunea Timp si probabil ca ele sunt cele ce vor dezvolta realitatea noastra.

- ...Dar suna teribil.

- Dupa unele teorii, evoluam în forma acelerata pentru a abandona economia de razboi permanent si pentru a o transforma într-o economie sustenabila. Constiinta umana se dezvolta pentru a intra în vârsta universala si pentru a se relationa în mod deschis cu aceste alte civilizatii.

- Ne-ati putea da o mâna de ajutor.

- Exista o norma primordiala: nu se intervine în evolutia unei civilizatii de pe alta planeta. Dar în foarte putin timp omul va învata sa foloseasca teleportarea cuantica si sa scoata energie din spatiu. Suntem într-o era de tranzitie, în care trebuie sa decidem daca mergem catre distrugere ori catre evolutie.

- Ocupatia dumneavoastra consta în a studia marele guvern al universului?

- Exopolitica este o stiinta sociala care studiaza relatiile dintre civilizatia noastra umana si alte civilizatii inteligente din univers. Unul din primii nostri pasi pentru diplomatia universala va fi prin intermediul civilizatiei martiene.

- Înteleg.

- Personal, lucrez cu doctorul Norman Miranda, seful de cabinet al presedintelui Ansamblului General al ONU, pentru ca ONU sa reprezinte Pamântul în fata civilizatiei de pe Marte.

Alfred Lambremont Webre

E posibil ca acest interviu sa va lase la fel de perplecsi ca si pe mine, dar luati aminte la marturiile celor care au participat la Summit-ul European de Exopolitica din 2009 – astronauti de la NASA si Agentia Spatiala Rusa, care afirma ca a existat contact cu civilizatiile extraterestre – si la cele ale organizatorului sau, Webre, autorul Exopoliticii (Vesica Piscis), Procuror General al Agentiei pentru Protectia Mediului din New York si consultant al Fundatiei Ford; ex-profesor de economie la Yale si Universitatea Texas; delegat în conventia democrata din Texas, în 1996 (Clinton-Gore).

Ima Sanchis, revista Vanguardia