Treceam prin viaţă-aşa ca orice om
Şi fremătând şi eu ca orice pom
Visam să înfloresc, să leg apoi,
Şi să rodesc, nu roade prea de soi
Ci rodul simplu-al pomului de rând
Ce creşte pe oriunde şi oricând
Şi care zdrenţuit de vânt şi ploi
Îşi trage seva numai din noroi.
Dar într-o zi o pasăre străină
Cu penele brumate de lumină,
Venind de pe tărâmul celălalt,
Roti deasupra mea în zbor înalt
Şi poposind în ramurile-mi ciunte
Îşi smulse-o pană şi-ncepu să cânte.
Şi cântecul ei sfânt, din alte sfere,
Ecou îndepărtat al altor ere,
Ca seva dulce-n ramuri mi-a pătruns
Odată numai, dar a fost deajuns.
De-atunci un dor înalt, un dor fierbinte,
Necunoscut de mine înainte,
Îmi stăruie ca un blestem în sânge,
Sufletu-l cântă, inima îl plânge
Şi scos din lumea mea, dintr-ale mele
Mă îndârjesc să-mi fac din frunze stele,
Să înfloresc luceferi şi să am
Câte un cuib pe fiecare ram,
Dar nu de păsări, ci de îngeri care
Să scoată pui şi-apoi spre cer să zboare.
Din ziua ceea, părăsind grădina,
Mi-am smuls din lutul reavăn rădăcina,
M-am răsucit şi am întors-o-n sus
S-o-nfig adânc în boltă ca pe-un fus
Şi seva pentru rodul ce-l frământ
S-o trag de sus din cer nu din pământ.
Dar ramurile mele învăţate
Cu sevă dulce trasă din păcate
N-au rezistat luminii şi, pe rând,
Au prins a se usca, iar eu plângînd
Am strâns tot verdele pe care-l am
Şi l-am îngrămădit pe-un singur ram,
Am pus pe el şi frunze şi petale
Şi-aşa, cu celelalte ramuri goale
Îmi pregătesc în trunchiul chinuit
Arome pentru rodu-nchipuit.
În jurul meu, stufoşi, ceilalţi fârtaţi
Peste zăplazuri mă privesc miraţi,
Dar de-nţeles nu mă-nţelege unul
Şi zic foşnind în sinea lor: nebunul.
Nemaigăsind pe coaja mea crăpată
Nici gâze, nici omizi ca altădată,
Mă ocolesc şi mierla şi lăstunul
Zicând în ciripitul lor: nebunul.
Şi vântul sur, nomadul, călătorul,
În frunza mea vrând să-şi doinească dorul
Şi-a destrămat prin crengi uscate fumul
Şi-a zis trecând pe-alăturea: nebunul.
Şi prietenii mei buni ce până-acum
Mi-au fost tovarăşi nelipsişţi de drum
Au dat din cap şi, unul câte unul,
M-au părăsit zicând încet: nebunul.
Şi când, mişcându-mi singurul meu ram,
Foşnesc din frunzele ce le mai am
Şi-ngân sfios o melodie sfântă
Ei, dându-şi coate, zic: nebunul cântă.
Iar când omida îndoielii moale
Şi duhul desnădejdii-mi dau târcoale,
Foşnesc uscat şi sec din ramuri ciunge
Ei dau din cap zicând: nebunul plânge.
Nebun., da sunt nebun, dar lume, dacă
N-ar fi nebuni ai fi de tot săracă,
Ţi s-ar usca şi ramuri şi tulpină
De n-ai avea prin ei, sus, rădăcină
Şi-ai fi de tot comună şi banală
Şi viaţa ţi-ar fi searbădă şi goală
Căci cei cuminţi n-ar face rod nici unii
De n-ar muri în locul lor nebunii.
miercuri, 15 februarie 2012
joi, 12 ianuarie 2012
Liderii europeni ai Guvernului Mondial. Bilderberg iese la vedere!
Prin numirea la conducerea Greciei si a Italiei a doi membri ai grupului Bilderberg, organizatia exclusivista formata din cei mai puternici oameni de pe planeta incepe sa iasa la suprafata.
Dupa ce George Papandreou si-a dat demisia din functia de premier al Greciei, acuzat de faptul ca a dus statul elen la distrugere, cel numit in locul sau, Lucas Papademos, fost vicepresedinte al Bancii Centrale Europene, e vazut ca un salvator. Putina lume stie insa ca Papademos este membru al Comisiei Trilaterale (sectiunea europeana) inrudite cu grupul Bilderberg datorita membrilor comuni.
Acelasi lucru s-a intamplat deunazi si in Italia, unde premierul Silvio Berlusconi a fost inlocuit dupa demisie cu Mario Monti. Acesta este presedintele sectiunii europene a Comisiei Trilaterale, membru de ani buni in grupul Bilderberg. E considerat o minte sclipitoare in ceea ce priveste economia si un om de o seriozitate rar intalnita.
O retea mai putin vizibila ii leaga pe noii lideri veniti la putere in UE – premierul elen Lucas Papademos, premierul italian Mario Monti si seful Bancii Centrale Europene (BCE) Mario Draghi. Toti trei au avut relatii cu banca americana de investitii Goldman Sachs, cunoscuta peste Ocean si ca “Guvernul Sachs”, datorita numarului mare de fosti membri ai administratiei SUA pe care ii angajeaza.
Ce spun analistii politici despre “miscarile” din Europa?
E simplu. Pas cu pas, incepem sa asistam la preluarea puterii de catre faimosul grup Bilderberg, care nu va mai conduce lumea din culise, ca pana acum.
I se mai spune “Guvernul european al Goldman Sachs”
Mario Draghi, care conduce acum puternica BCE, a fost vicepresedintele Goldman Sachs Europe din 2002 pana in 2005 si in aceasta calitate era insarcinat cu vanzarea produsului financiar “Swap”, care a permis mascarea datoriilor suverane, inclusiv cea a Greciei, scrie Le Monde.
Goldman Sachs a jucat un rol important in ascunderea valorii reale a deficitului elen, cu ajutorul unei tranzactii cu instrumente derivate, dar Draghi a asigurat ca acest lucru s-a intamplat la inceputul lui 2002, inainte ca el sa fie angajat de banca.
Mario Monti, premierul desemnat italian, a fost la randul sau angajat de Goldman Sachs, in postul de consilier international. Publicatia franceza observa ca Monti mai era inca in aceasta functie in 2010, in momentul in care a fost insarcinat de presedintele Comisiei UE cu elaborarea unui studiu privind piata unica europeana.
Lucas Papademos, premierul elen, nu a fost angajat de banca americana, dar a avut o relatie importanta cu ea. Din functia de guvernator al Bancii centrale a Greciei, el a luat parte la operatiunea financiara de mascare a datoriei cu ajutorul Goldman Sachs, in scopul de a asigura aderarea tarii sale la Euro.
Cei trei nu sunt singurii care au avut de-a face cu Goldman Sachs. Un alt personaj este Petros Christodoulou, fost trader al bancii americane, care a ajuns ulterior la conducerea Bancii Nationale a Greciei (prima banca comerciala elena). In 2006, Goldman Sachs revindea o parte din instrumentele derivate chiar Bancii Nationale a Greciei.
Acum, Christodoulou are o alta functie cheie – este seful agentiei elene care administreaza datoria publica.
Linia tot mai stearsa dintre politica si finante
Cand nu sunt ridicati de politie in miezul noptii, manifestantii americani care au Ocupat Wall Street-ul sunt in general ridiculizati pentru insistenta cu care acuza dominatia elitei politico-financiare.
Clasata odinioara ca teorie a conspiratiei, aceasta tema este insa acum mult mai discutata.
Bancii americane, scrie Le Monde, ii place sa isi plaseze oamenii fara sa le dea jos mastile.
Goldman Sachs este tinta criticilor si a suspiciunilor de frauda, in special in cazul care a permis acumularea datoriei elene. Si totusi, noteaza Euronews, toate aceste personaje care au avut legatura cu banca americana, ocupa pozitii importante in guvernele nationale si la BCE.
Intrebarile privind conflictul de interese si posibilul acces al Goldman Sachs la parghiile statului sunt adresate tot mai insistent.
Romani in grupul Bilderberg
Doar trei romani au fost invitati sa faca parte din “clubul celor mai influenti oameni din lume. Acestia sunt Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, Mihai Tanasescu, reprezentantul Romaniei la FMI, si Rasvan Radu, seful Unicredit Tiriac Bank. Toti trei au participat recent la intalnirea de la Bucuresti cu vicontele Etienne Davignon, presedintele acestei organizatii.
Sursa: apologeticum
Dupa ce George Papandreou si-a dat demisia din functia de premier al Greciei, acuzat de faptul ca a dus statul elen la distrugere, cel numit in locul sau, Lucas Papademos, fost vicepresedinte al Bancii Centrale Europene, e vazut ca un salvator. Putina lume stie insa ca Papademos este membru al Comisiei Trilaterale (sectiunea europeana) inrudite cu grupul Bilderberg datorita membrilor comuni.
Acelasi lucru s-a intamplat deunazi si in Italia, unde premierul Silvio Berlusconi a fost inlocuit dupa demisie cu Mario Monti. Acesta este presedintele sectiunii europene a Comisiei Trilaterale, membru de ani buni in grupul Bilderberg. E considerat o minte sclipitoare in ceea ce priveste economia si un om de o seriozitate rar intalnita.
O retea mai putin vizibila ii leaga pe noii lideri veniti la putere in UE – premierul elen Lucas Papademos, premierul italian Mario Monti si seful Bancii Centrale Europene (BCE) Mario Draghi. Toti trei au avut relatii cu banca americana de investitii Goldman Sachs, cunoscuta peste Ocean si ca “Guvernul Sachs”, datorita numarului mare de fosti membri ai administratiei SUA pe care ii angajeaza.
Ce spun analistii politici despre “miscarile” din Europa?
E simplu. Pas cu pas, incepem sa asistam la preluarea puterii de catre faimosul grup Bilderberg, care nu va mai conduce lumea din culise, ca pana acum.
I se mai spune “Guvernul european al Goldman Sachs”
Mario Draghi, care conduce acum puternica BCE, a fost vicepresedintele Goldman Sachs Europe din 2002 pana in 2005 si in aceasta calitate era insarcinat cu vanzarea produsului financiar “Swap”, care a permis mascarea datoriilor suverane, inclusiv cea a Greciei, scrie Le Monde.
Goldman Sachs a jucat un rol important in ascunderea valorii reale a deficitului elen, cu ajutorul unei tranzactii cu instrumente derivate, dar Draghi a asigurat ca acest lucru s-a intamplat la inceputul lui 2002, inainte ca el sa fie angajat de banca.
Mario Monti, premierul desemnat italian, a fost la randul sau angajat de Goldman Sachs, in postul de consilier international. Publicatia franceza observa ca Monti mai era inca in aceasta functie in 2010, in momentul in care a fost insarcinat de presedintele Comisiei UE cu elaborarea unui studiu privind piata unica europeana.
Lucas Papademos, premierul elen, nu a fost angajat de banca americana, dar a avut o relatie importanta cu ea. Din functia de guvernator al Bancii centrale a Greciei, el a luat parte la operatiunea financiara de mascare a datoriei cu ajutorul Goldman Sachs, in scopul de a asigura aderarea tarii sale la Euro.
Cei trei nu sunt singurii care au avut de-a face cu Goldman Sachs. Un alt personaj este Petros Christodoulou, fost trader al bancii americane, care a ajuns ulterior la conducerea Bancii Nationale a Greciei (prima banca comerciala elena). In 2006, Goldman Sachs revindea o parte din instrumentele derivate chiar Bancii Nationale a Greciei.
Acum, Christodoulou are o alta functie cheie – este seful agentiei elene care administreaza datoria publica.
Linia tot mai stearsa dintre politica si finante
Cand nu sunt ridicati de politie in miezul noptii, manifestantii americani care au Ocupat Wall Street-ul sunt in general ridiculizati pentru insistenta cu care acuza dominatia elitei politico-financiare.
Clasata odinioara ca teorie a conspiratiei, aceasta tema este insa acum mult mai discutata.
Bancii americane, scrie Le Monde, ii place sa isi plaseze oamenii fara sa le dea jos mastile.
Goldman Sachs este tinta criticilor si a suspiciunilor de frauda, in special in cazul care a permis acumularea datoriei elene. Si totusi, noteaza Euronews, toate aceste personaje care au avut legatura cu banca americana, ocupa pozitii importante in guvernele nationale si la BCE.
Intrebarile privind conflictul de interese si posibilul acces al Goldman Sachs la parghiile statului sunt adresate tot mai insistent.
Romani in grupul Bilderberg
Doar trei romani au fost invitati sa faca parte din “clubul celor mai influenti oameni din lume. Acestia sunt Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, Mihai Tanasescu, reprezentantul Romaniei la FMI, si Rasvan Radu, seful Unicredit Tiriac Bank. Toti trei au participat recent la intalnirea de la Bucuresti cu vicontele Etienne Davignon, presedintele acestei organizatii.
Sursa: apologeticum
luni, 9 ianuarie 2012
Permisul auto - de Dan Puric
Dumnezeu, iubindu-ma, ma tot pune la felurite incercari, ca sa nu ma
plictisesc.
Asa a fost si cu soferia. Ne-am luat si noi masina.
Atunci mi-a zis sotia ca ar fi bine sa-mi iau permis si eu, ca cine
stie, s-ar putea sa fie nevoie vreodata sa sofez.
Pentru mine, lucrul asta a venit prea tarziu, si m-am dus la prima
lectie de soferie cu emotii de liceean, la un PECO, unde trebuia sa ma
intalnesc cu instructorul.
Tremuram rau pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, si il
asteptam. Cel mai bun lucru era ca omul nu ma cunostea.
A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceausescu, careia, cand i-a pus o
frana, chiar in fata mea, i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat
tacticos si le-a pus la locul lor, ignorandu-ma.
Era mecanicul absolut, la intalnirea cu imbecilul absolut.
Locul mortului.
Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face.
Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus:
va fiu eu instructor!>
Cand mi-a zis, fara sa se uite la mine:
acceleratia este copilul tampit care alearga pana ce da cu capul in
prima masina.>
Absolut genial!
Apoi imi spune scurt:
Eu, speriat:
El:
conduca toti tampitii?>
Si atunci m-am gandit sa strig si eu la poporul roman:
condus de toti tampitii?>
Era o adevarata resuscitare, domnule!
Si imi tot repeta:
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct in trafic.
Si eu trebuia sa am mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul de
viteze, trebuia sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii lui.
uiti in spate? Vezi, baa, ca intra ala in tine!>
Si m-a tinut asa, de inghetam si transpiram tot, doua zile la rand! Nu
mai eram sanatos! Nici un rol, in viata mea, nu m-a solicitat atat de
mult, si nu m-a adus intr-o asemenea stare.
In a treia zi s-a linistit de tot.
Statea batranul cu o mana pe volan si cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule!
Crucea Sfantului Andrei.
Nu l-ati vazut pe Puric, disperatul, intre Maestrul sau care dormea si
traficul din Bucuresti.
Si, tarandu-ma incet-incet, am trecut pe langa un cimitir. Atunci
Maestrul a deschis ochii:
Mie mi-a inghetat coloana vertebrala.
pe unde trece trenul. Pai, baa, cand vezi o cruce, nu te opresti sa te
inchini? Treci ca animalu’? Ce-o fi cu graba asta, ca tot acolo
ajungi!>
Omul asta m-a crestinat pe mine, teologul lui peste.
Avea dreptate! Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti in dreapta
si nu crezi nici macar in ala de-ti face semn cu steagul, ca e tara
plina de prosti.
Vei invata sa conduci cand vei sti sa te feresti de prosti, nu cand
vei sti legea!!!"
miercuri, 21 decembrie 2011
Prospera! What on Earth will it take?
sursă:http://antiiluzii.blogspot.com/2011/11/prosper...
Cel mai recent documentar neconvenţional, THRIVE: What on Earth Will It Take?, creaţie a soţilor Foster şi Kimberly Gamble, rodul a peste 8 ani de interviuri şi cercetări, se dovedeşte a fi un film de sinteză, extrem de bine realizat, într-o manieră profund optimistă şi cu o grafică impecabilă, care ne poartă firesc printre invenţii ştiinţifice de avangardă, studii ale conştiinţei, structură geometrică a texturii Universului, aikido şi activism, manifestate în climatul politic actual, caracterizat de consolidarea globală a puterii elitei financiare şi a controlului paranoic exercitat asupra oricărui aspect al vieţii noastre, ridicându-ne moralul zdruncinat de dezvăluirea realităţilor crude ale societăţii, prin prezentarea de soluţii realiste şi strategii îndrăzneţe de răsturnare paşnică a balanţei puterii, împuternicind fiinţa umană cu dreptul de a-şi recupera viitorul şi de a-şi reechilibra existenţa, în rezonanţă cu tendinţa universală către prosperitate a lumii vii.
Deşi am fost atenţionat asupra lansării filmului, am ezitat să-l traduc şi chiar să-l urmăresc, din cauza unei prejudecăţi poate, a originii sociale a lui Foster Gamble, care este unul dintre descendenţii direcţi ai co-creatorului imperiului Procter & Gamble (stră-stră-nepot mai exact) şi am ajuns să privesc afirmaţia lui de la început de film, că i-a fost necesară întreaga viaţă pentru a discerne care sunt cauzele fiascoului multilateral al societăţii contemporane, drept o simplă dovadă de ipocrizie mediatică.
Compania Procter & Gamble, cu sediul în Cincinnati, Ohio, a fost înfiinţată în 1837, de doi cumnaţi, William Procter (fabricant de lumânări) şi James Gamble (fabricant de săpunuri), la iniţiativa mai mult decât inspirată a socrului lor comun, Alexander Norris, fiindcă după numai 21 de ani aveau deja vânzări de peste un milion de dolari.
Compania s-a consolidat în baza contractelor militare, încheiate cu trupele unioniste din timpul războiului civil, soldaţii americani lăsaţi la vatră asigurându-le o reclamă gratuită binevenită, în întreaga ţară, dar a devenit o corporaţie abia în 1930, prin achiziţia companiei britanice Thomas Hedley Co.
Corporaţia deţine cel puţin două recorduri nedorite de noi toţi, crearea şi vânzarea primei paste de dinţi cu fluor şi finanţarea cercetărilor pentru cipurile RFID - aşa cum recunoaşte şi Foster în film - şi încă un record ceva mai ciudat: din cauza pierderilor considerabile pe piaţa investiţiilor în credite derivative, au acţionat în judecată Bankers Trust, în 1994, pentru fraudă, fiind primul caz înregistrat în istorie, de membri ai unui consiliu de administraţie al unei mari corporaţii care recunoşteau, în tribunal, că s-au lăsat antrenaţi într-o afacere pe care au fost incapabili să o înţeleagă.
Asta nu i-a împiedicat, în acest an, să înregistreze vânzări record de 82,6 miliarde dolari, compania achiziţionând între timp şi alte firme binecunoscute ca: Folgers Coffee, Max Factor, Gillette, Duracell sau Braun.
Incitat fiind de prezenţa printre intervievaţi a unor nume celebre ca Duane Elgin, Nassim Haramein, Steven Greer, Adam Trombly, Brian O'Leary, Vandana Shiva, John Taylor Gatto, Deepak Chopra, David Icke, G. Edward Griffin, John Perkins sau Barbara Marx Hubbard, m-am decis să traduc documentarul şi nu regret acest lucru, fiindcă trebuie să recunosc că este unul dintre cele mai omogene, oneste şi cursive filme văzute vreodată, care abordează în cele peste două ore de vizionare, aproape toate problemele tratate de documentarele postate anterior pe blog.
Nu am descoperit absolut nimic subversiv în film, chiar dimpotrivă şi dacă ţinem cont că avem deja exemplul unui moştenitor al concernului Philips, care s-a decis să încalce tradiţia familiei fabricând produse fiabile, caz prezentat în The Light Bulb Conspiracy şi chiar cazul lui John Taylor Gatto, care s-a dezis de propovăduirea sclaviei muncii prin "taylor-ism", trebuie să acceptăm o altă afirmaţie a lui Foster, că nu toţi membrii familiilor sus-puse sunt şi participanţi activi la mascarada mondială numită globalizare planificată sau folosind sintagma atât de dragă elitelor, "noua ordine mondială", deşi mereu m-am întrebat ce anume ar putea fi nou în această ordine, din moment ce tot ei ne vor conduce.
Pe de altă parte, pe lângă efortul deosebit impus de realizarea unui film de o asemenea anvergură şi calitate, ca să nu mai vorbim de sumele semnificative implicate, cuplul Foster & Kimberly, de această dată, a realizat şi un web site extraordinar, http://www.thrivemovement.com/, a cărui valoare îndrăznesc să afirm că o depăşeşte cu mult pe cea a filmului, fiindcă, pe lângă faptul că sintetizează şi cumulează informaţii din toate domeniile atacate de documentar, mai oferă şi o platformă de comunicare şi de argumentare a soluţiilor propuse, pentru edificarea modelului ideal de societate la care aspirăm cu toţii.
Activitatea neconvenţională a lui Foster Gamble, are rădăcini mai vechi, încă de pe vremea când devenea co-fondator al unui grup de lucru multidisciplinar, The Sequoia Symposium, în 1997, bănuiesc că împreună cu Jack Kasher, fiindcă doi ani mai târziu, acesta, în calitatea sa de profesor de fizică şi astronomie la Universitatea Nebraska, găzduia la Thompson Alumni House una dintre şedinţele grupului, la care participau, printre alţii:
- Lynnclaire Dennis din San Francisco, autoarea cărţii "The Pattern", care avusese o experienţă de moarte clinică, în 1987, în timpul unei ascensiuni cu un balon cu aer cald, în Alpii elveţieni;
- Louis Kauffman, profesor de matematică la University of Illinois-Chicago, unul dintre teoreticienii respectaţi ai paradoxului matematic reprezentat de nodul trilobat, ca cel mai simplu exemplu de nod toroidal;
- Ashok Gangadean, profesor de filozofie la Haverford College, lângă Philadelphia şi recenzor al cărţii amintite, despre care scria: "The Pattern reprezintă uniunea vie dintre finit şi infinit, minte şi materie şi continuumul spaţiu-timp." ;
- Pierre Noyes, profesor la Stanford University;
- Foster Gamble, cercetător din Woodside, California
şi, nu în ultimul rând
- Nassim Haramein, prezentat de reporterul de la Omaha World Herald, în articolul din 23 ianuarie 1999, în care relata evenimentul, drept "un cercetător al geometriei vidului, de 15 ani încoace, din Santa Cruz California".
Dr. Jack Kasher a fost consultant şi angajatul de vară al Lawrence Livermore National Laboratory, între 1975-1992, unde se specializase pe aplicarea teoriei electromagnetice în cadrul sistemului de apărare Războiul Stelelor, cu o mică pauză în vara lui 1991, când a lucrat la Marshall Spaceflight Center al NASA, în Huntsville, Alabama.
El este totodată şi directorul pentru statul Nebraska al MUFON, o organizaţie non-profit, fondată în 1969, care investighează cazurile OZN, în care calitate a efectuat o analiză detaliată a controversatei filmări a misiunii STS-48, a navetei spaţiale Discovery, lansată în data de 12 septembrie 1991, de la Kennedy Space Center, Florida, în care apar obiecte ciudate deplasându-se prin spaţiul cosmic, în manieră evident controlată, analiză care poate fi studiată în detaliu la acest link: http://www.nicap.org/muj_kasher_sts48.htm.
Una dintre erorile filmului este prezentarea pe acelaşi nivel a familiilor Rothschild, Rockefeller şi Morgan, când, de fapt, ultimele două se află pe poziţii de subordonare faţă de Rothschild, la fel ca şi celelalte "mari familii" amintite: Carnegie, Harriman, Schiff sau Warburg.
Mult mai aproape de realitate s-a situat istoricul Niall Ferguson, când scria: "Pentru majoritatea secolului XIX, N.M. Rothschild a condus cea mai mare bancă din lume, ce a dominat piaţa internaţională de acţiuni. Ca echivalent contemporan, cineva ar trebui să-şi imagineze o fuziune între Merril Lynch, Morgan Stanley, J.P. Morgan şi probabil şi Goldman Sachs, la fel puternică poate ca Fondul Monetar Internaţional, dat fiind rolul familiei Rothschild în stabilirea politicii financiare a numeroase guverne."
Aceeaşi eroare se face când în fruntea tuturor organizaţiilor secrete este prezentată, aproape mereu, Round Table, a mogulului diamantelor sud-africane, Cecil Rhodes, atribuindu-i-se un rol mult prea important, când, de fapt, banca Rothschild l-a finanţat pentru a putea dezvolta British South Africa Company, dovada fiind dată şi de faptul că la moartea lui Rhodes, în 1902, administratorul averii sale a devenit Leopold de Rothschild (1845–1917), cel ce a ajutat la iniţierea schemei malefice a burselor Rhodes de la Oxford University, ca modalitate de recrutare şi pregătire a lichelelor ce promovează planurile ocultei planetare, ca Bill Clinton, George Stephanopoulos, Susan Rice şi mulţi alţii.
[b]Dat fiind succesul mondial al documentarului, la atât de puţină vreme de la lansare, trebuie să recunosc că m-a deranjat şi "cocacolismul" prezentării satelor româneşti Liviu Rebreanu şi Izvoru Crişului, ca exemple ale politicii ecologice promovate de Vandana Shiva, în comunitatea indiană sprijinită de Navdanya, deşi nu e exclus să se fi oploşit şi prin satele ardelene nişte "hinduşi" hipo-motorizaţi, autohtoni.[/b]
Am fost dispus să le iert aceste mici păcate realizatorilor, în calitate de practicant de aikido, pentru pledoaria superbă făcută singurei arte marţiale exclusiv defensive, nefiind dificil de integrat în Calea Armoniei "dansul" graţios al Fondatorului, Ōsensei Morihei Ueshiba şi al unuia dintre discipolii săi interni - uchi deshi între 1958 şi 1969 - Mitsugi Saotome Sensei.
Energia liberă rămâne la fel de periculoasă pentru magnaţii petrolului, pe cât era şi la momentul când a fost făcut extraordinarul film al lui Harry DeLigter, Free Energy - The Race to Zero Point, dovada fiind dată de asasinarea în 2004 a unuia dintre protagonişti, dr. Eugene Mallove.
Munca neobosită a lui Mallove pentru promovarea noii energii, pe lângă editarea revistei Infinite Energy şi înfiinţarea organizaţiei non-profit New Energy Foundation, constă şi în scrierea unei cărţi curajoase Fire from Ice, avându-i ca eroi pe Stanley Pons şi Martin Fleischmann, de la University of Utah, cei care au reuşit primii să realizeze fuziunea la rece, în 1989 şi care, între timp, au fost supuşi unei campanii feroce de discreditare, din partea fizicienilor lumii academice şi, mai ales, a promotorilor fuziunii termonucleare, care şi-au apărat carierele, cercetările şi sursele de finanţare.
La şapte ani după asasinat, timp în care au fost arestaţi şi eliberaţi diverşi indivizi, nu s-a ajuns încă la nici un proces şi singura declaraţie făcută de justiţia statului Connecticut este de o prostie sfidătoare: "... este posibil ca Mallove să fi fost ucis de un chiriaş evacuat, furios că i-au fost aruncate unele lucruri personale în timpul evacuării."
Prin vocea lui John Taylor Gatto, ne este reamintită problema dureroasă a unui sistem educaţional absurd, destinat pervertirii personalităţii copiilor şi producerii de sclavi condiţionaţi pavlovian, ca reacţie faţă de autoritate, aşa cum subliniază şi Deepak Chopra:
"Dacă un copil este slab la matematică, dar bun la tenis, majoritatea oamenilor i-ar angaja un preparator la matematică. Eu i-aş fi angajat, mai degrabă, un antrenor de tenis."
Plecând de la afirmaţia lui Foster Gamble că, o dată instaurată noua ordine mondială, nu vom mai avea nici unde fugi, nici unde să ne ascundem, mi-am adus aminte de dilema participanţilor la un sondaj de opinie organizat pe la sfârşitul anilor '80, de un fost spion GRU, colonelul Victor Suvorov, fugit în Anglia, care le solicita participanţilor să enunţe măsuri efective de stopare a emigrării clandestine, dintr-un stat în care tocmai s-a instaurat socialismul, au fost naţionalizate toate mijloacele de producţie şi a fost desfiinţată proprietatea privată.
Răspunsurile s-au orientat în întregime către măsuri represive: sârmă ghimpată, trupe de grăniceri, câini, reflectoare etc., nimeni nereuşind să observe o soluţie externă pentru o problemă internă: singurul caz, în care ar fi încetat evadarea celor năpăstuiţi de "raiul socialist", ar fi fost să nu mai aibă unde fugi.
Este varianta intuită genial de Foster şi chiar şi de Stalin, la vremea lui şi care a devenit obsesia conducătorilor cabalei mondiale şi principalul motiv pentru care îşi doresc să stăpânească dictatorial întreaga lume, fiindcă experimentele derulate anterior pe banii ocultei şi pe suferinţa noastră, în întreg lagărul socialist, prin care au fost decimaţi peste 100 de milioane de oameni numai în URSS şi China, laolaltă - spre entuziasmul unui psihopat ca David Rockefeller - le-au demonstrat cu claritate că, în caz contrar, se vor îndrepta către un eşec garantat.
"Este greu, afirm eu, ca oricine altcineva să deteste mai mult decât mine vărsarea de sânge, inclusiv la vreme de război, dar este încă şi mai greu să depăşească dezgustul meu de natura însăşi a statelor totalitare, în care masacrul este doar un detaliu administrativ."(Vladimir Nabokov-23 aprilie 1899 - 2 iulie 1977)
Pentru descărcare rapidă cu subtitrare şi vizionare:
Link 1
http://www.megaupload.com/?d=H448BNSY
link 2
http://www.videoweed.es/file/1zxaetspmdysa
link 3
http://www.movshare.net/video/qh6s4puk2q4n6
link 4
http://vimeo.com/32611632
--------------------------------------------------------------------------------
Cel mai recent documentar neconvenţional, THRIVE: What on Earth Will It Take?, creaţie a soţilor Foster şi Kimberly Gamble, rodul a peste 8 ani de interviuri şi cercetări, se dovedeşte a fi un film de sinteză, extrem de bine realizat, într-o manieră profund optimistă şi cu o grafică impecabilă, care ne poartă firesc printre invenţii ştiinţifice de avangardă, studii ale conştiinţei, structură geometrică a texturii Universului, aikido şi activism, manifestate în climatul politic actual, caracterizat de consolidarea globală a puterii elitei financiare şi a controlului paranoic exercitat asupra oricărui aspect al vieţii noastre, ridicându-ne moralul zdruncinat de dezvăluirea realităţilor crude ale societăţii, prin prezentarea de soluţii realiste şi strategii îndrăzneţe de răsturnare paşnică a balanţei puterii, împuternicind fiinţa umană cu dreptul de a-şi recupera viitorul şi de a-şi reechilibra existenţa, în rezonanţă cu tendinţa universală către prosperitate a lumii vii.
Deşi am fost atenţionat asupra lansării filmului, am ezitat să-l traduc şi chiar să-l urmăresc, din cauza unei prejudecăţi poate, a originii sociale a lui Foster Gamble, care este unul dintre descendenţii direcţi ai co-creatorului imperiului Procter & Gamble (stră-stră-nepot mai exact) şi am ajuns să privesc afirmaţia lui de la început de film, că i-a fost necesară întreaga viaţă pentru a discerne care sunt cauzele fiascoului multilateral al societăţii contemporane, drept o simplă dovadă de ipocrizie mediatică.
Compania Procter & Gamble, cu sediul în Cincinnati, Ohio, a fost înfiinţată în 1837, de doi cumnaţi, William Procter (fabricant de lumânări) şi James Gamble (fabricant de săpunuri), la iniţiativa mai mult decât inspirată a socrului lor comun, Alexander Norris, fiindcă după numai 21 de ani aveau deja vânzări de peste un milion de dolari.
Compania s-a consolidat în baza contractelor militare, încheiate cu trupele unioniste din timpul războiului civil, soldaţii americani lăsaţi la vatră asigurându-le o reclamă gratuită binevenită, în întreaga ţară, dar a devenit o corporaţie abia în 1930, prin achiziţia companiei britanice Thomas Hedley Co.
Corporaţia deţine cel puţin două recorduri nedorite de noi toţi, crearea şi vânzarea primei paste de dinţi cu fluor şi finanţarea cercetărilor pentru cipurile RFID - aşa cum recunoaşte şi Foster în film - şi încă un record ceva mai ciudat: din cauza pierderilor considerabile pe piaţa investiţiilor în credite derivative, au acţionat în judecată Bankers Trust, în 1994, pentru fraudă, fiind primul caz înregistrat în istorie, de membri ai unui consiliu de administraţie al unei mari corporaţii care recunoşteau, în tribunal, că s-au lăsat antrenaţi într-o afacere pe care au fost incapabili să o înţeleagă.
Asta nu i-a împiedicat, în acest an, să înregistreze vânzări record de 82,6 miliarde dolari, compania achiziţionând între timp şi alte firme binecunoscute ca: Folgers Coffee, Max Factor, Gillette, Duracell sau Braun.
Incitat fiind de prezenţa printre intervievaţi a unor nume celebre ca Duane Elgin, Nassim Haramein, Steven Greer, Adam Trombly, Brian O'Leary, Vandana Shiva, John Taylor Gatto, Deepak Chopra, David Icke, G. Edward Griffin, John Perkins sau Barbara Marx Hubbard, m-am decis să traduc documentarul şi nu regret acest lucru, fiindcă trebuie să recunosc că este unul dintre cele mai omogene, oneste şi cursive filme văzute vreodată, care abordează în cele peste două ore de vizionare, aproape toate problemele tratate de documentarele postate anterior pe blog.
Nu am descoperit absolut nimic subversiv în film, chiar dimpotrivă şi dacă ţinem cont că avem deja exemplul unui moştenitor al concernului Philips, care s-a decis să încalce tradiţia familiei fabricând produse fiabile, caz prezentat în The Light Bulb Conspiracy şi chiar cazul lui John Taylor Gatto, care s-a dezis de propovăduirea sclaviei muncii prin "taylor-ism", trebuie să acceptăm o altă afirmaţie a lui Foster, că nu toţi membrii familiilor sus-puse sunt şi participanţi activi la mascarada mondială numită globalizare planificată sau folosind sintagma atât de dragă elitelor, "noua ordine mondială", deşi mereu m-am întrebat ce anume ar putea fi nou în această ordine, din moment ce tot ei ne vor conduce.
Pe de altă parte, pe lângă efortul deosebit impus de realizarea unui film de o asemenea anvergură şi calitate, ca să nu mai vorbim de sumele semnificative implicate, cuplul Foster & Kimberly, de această dată, a realizat şi un web site extraordinar, http://www.thrivemovement.com/, a cărui valoare îndrăznesc să afirm că o depăşeşte cu mult pe cea a filmului, fiindcă, pe lângă faptul că sintetizează şi cumulează informaţii din toate domeniile atacate de documentar, mai oferă şi o platformă de comunicare şi de argumentare a soluţiilor propuse, pentru edificarea modelului ideal de societate la care aspirăm cu toţii.
Activitatea neconvenţională a lui Foster Gamble, are rădăcini mai vechi, încă de pe vremea când devenea co-fondator al unui grup de lucru multidisciplinar, The Sequoia Symposium, în 1997, bănuiesc că împreună cu Jack Kasher, fiindcă doi ani mai târziu, acesta, în calitatea sa de profesor de fizică şi astronomie la Universitatea Nebraska, găzduia la Thompson Alumni House una dintre şedinţele grupului, la care participau, printre alţii:
- Lynnclaire Dennis din San Francisco, autoarea cărţii "The Pattern", care avusese o experienţă de moarte clinică, în 1987, în timpul unei ascensiuni cu un balon cu aer cald, în Alpii elveţieni;
- Louis Kauffman, profesor de matematică la University of Illinois-Chicago, unul dintre teoreticienii respectaţi ai paradoxului matematic reprezentat de nodul trilobat, ca cel mai simplu exemplu de nod toroidal;
- Ashok Gangadean, profesor de filozofie la Haverford College, lângă Philadelphia şi recenzor al cărţii amintite, despre care scria: "The Pattern reprezintă uniunea vie dintre finit şi infinit, minte şi materie şi continuumul spaţiu-timp." ;
- Pierre Noyes, profesor la Stanford University;
- Foster Gamble, cercetător din Woodside, California
şi, nu în ultimul rând
- Nassim Haramein, prezentat de reporterul de la Omaha World Herald, în articolul din 23 ianuarie 1999, în care relata evenimentul, drept "un cercetător al geometriei vidului, de 15 ani încoace, din Santa Cruz California".
Dr. Jack Kasher a fost consultant şi angajatul de vară al Lawrence Livermore National Laboratory, între 1975-1992, unde se specializase pe aplicarea teoriei electromagnetice în cadrul sistemului de apărare Războiul Stelelor, cu o mică pauză în vara lui 1991, când a lucrat la Marshall Spaceflight Center al NASA, în Huntsville, Alabama.
El este totodată şi directorul pentru statul Nebraska al MUFON, o organizaţie non-profit, fondată în 1969, care investighează cazurile OZN, în care calitate a efectuat o analiză detaliată a controversatei filmări a misiunii STS-48, a navetei spaţiale Discovery, lansată în data de 12 septembrie 1991, de la Kennedy Space Center, Florida, în care apar obiecte ciudate deplasându-se prin spaţiul cosmic, în manieră evident controlată, analiză care poate fi studiată în detaliu la acest link: http://www.nicap.org/muj_kasher_sts48.htm.
Una dintre erorile filmului este prezentarea pe acelaşi nivel a familiilor Rothschild, Rockefeller şi Morgan, când, de fapt, ultimele două se află pe poziţii de subordonare faţă de Rothschild, la fel ca şi celelalte "mari familii" amintite: Carnegie, Harriman, Schiff sau Warburg.
Mult mai aproape de realitate s-a situat istoricul Niall Ferguson, când scria: "Pentru majoritatea secolului XIX, N.M. Rothschild a condus cea mai mare bancă din lume, ce a dominat piaţa internaţională de acţiuni. Ca echivalent contemporan, cineva ar trebui să-şi imagineze o fuziune între Merril Lynch, Morgan Stanley, J.P. Morgan şi probabil şi Goldman Sachs, la fel puternică poate ca Fondul Monetar Internaţional, dat fiind rolul familiei Rothschild în stabilirea politicii financiare a numeroase guverne."
Aceeaşi eroare se face când în fruntea tuturor organizaţiilor secrete este prezentată, aproape mereu, Round Table, a mogulului diamantelor sud-africane, Cecil Rhodes, atribuindu-i-se un rol mult prea important, când, de fapt, banca Rothschild l-a finanţat pentru a putea dezvolta British South Africa Company, dovada fiind dată şi de faptul că la moartea lui Rhodes, în 1902, administratorul averii sale a devenit Leopold de Rothschild (1845–1917), cel ce a ajutat la iniţierea schemei malefice a burselor Rhodes de la Oxford University, ca modalitate de recrutare şi pregătire a lichelelor ce promovează planurile ocultei planetare, ca Bill Clinton, George Stephanopoulos, Susan Rice şi mulţi alţii.
[b]Dat fiind succesul mondial al documentarului, la atât de puţină vreme de la lansare, trebuie să recunosc că m-a deranjat şi "cocacolismul" prezentării satelor româneşti Liviu Rebreanu şi Izvoru Crişului, ca exemple ale politicii ecologice promovate de Vandana Shiva, în comunitatea indiană sprijinită de Navdanya, deşi nu e exclus să se fi oploşit şi prin satele ardelene nişte "hinduşi" hipo-motorizaţi, autohtoni.[/b]
Am fost dispus să le iert aceste mici păcate realizatorilor, în calitate de practicant de aikido, pentru pledoaria superbă făcută singurei arte marţiale exclusiv defensive, nefiind dificil de integrat în Calea Armoniei "dansul" graţios al Fondatorului, Ōsensei Morihei Ueshiba şi al unuia dintre discipolii săi interni - uchi deshi între 1958 şi 1969 - Mitsugi Saotome Sensei.
Energia liberă rămâne la fel de periculoasă pentru magnaţii petrolului, pe cât era şi la momentul când a fost făcut extraordinarul film al lui Harry DeLigter, Free Energy - The Race to Zero Point, dovada fiind dată de asasinarea în 2004 a unuia dintre protagonişti, dr. Eugene Mallove.
Munca neobosită a lui Mallove pentru promovarea noii energii, pe lângă editarea revistei Infinite Energy şi înfiinţarea organizaţiei non-profit New Energy Foundation, constă şi în scrierea unei cărţi curajoase Fire from Ice, avându-i ca eroi pe Stanley Pons şi Martin Fleischmann, de la University of Utah, cei care au reuşit primii să realizeze fuziunea la rece, în 1989 şi care, între timp, au fost supuşi unei campanii feroce de discreditare, din partea fizicienilor lumii academice şi, mai ales, a promotorilor fuziunii termonucleare, care şi-au apărat carierele, cercetările şi sursele de finanţare.
La şapte ani după asasinat, timp în care au fost arestaţi şi eliberaţi diverşi indivizi, nu s-a ajuns încă la nici un proces şi singura declaraţie făcută de justiţia statului Connecticut este de o prostie sfidătoare: "... este posibil ca Mallove să fi fost ucis de un chiriaş evacuat, furios că i-au fost aruncate unele lucruri personale în timpul evacuării."
Prin vocea lui John Taylor Gatto, ne este reamintită problema dureroasă a unui sistem educaţional absurd, destinat pervertirii personalităţii copiilor şi producerii de sclavi condiţionaţi pavlovian, ca reacţie faţă de autoritate, aşa cum subliniază şi Deepak Chopra:
"Dacă un copil este slab la matematică, dar bun la tenis, majoritatea oamenilor i-ar angaja un preparator la matematică. Eu i-aş fi angajat, mai degrabă, un antrenor de tenis."
Plecând de la afirmaţia lui Foster Gamble că, o dată instaurată noua ordine mondială, nu vom mai avea nici unde fugi, nici unde să ne ascundem, mi-am adus aminte de dilema participanţilor la un sondaj de opinie organizat pe la sfârşitul anilor '80, de un fost spion GRU, colonelul Victor Suvorov, fugit în Anglia, care le solicita participanţilor să enunţe măsuri efective de stopare a emigrării clandestine, dintr-un stat în care tocmai s-a instaurat socialismul, au fost naţionalizate toate mijloacele de producţie şi a fost desfiinţată proprietatea privată.
Răspunsurile s-au orientat în întregime către măsuri represive: sârmă ghimpată, trupe de grăniceri, câini, reflectoare etc., nimeni nereuşind să observe o soluţie externă pentru o problemă internă: singurul caz, în care ar fi încetat evadarea celor năpăstuiţi de "raiul socialist", ar fi fost să nu mai aibă unde fugi.
Este varianta intuită genial de Foster şi chiar şi de Stalin, la vremea lui şi care a devenit obsesia conducătorilor cabalei mondiale şi principalul motiv pentru care îşi doresc să stăpânească dictatorial întreaga lume, fiindcă experimentele derulate anterior pe banii ocultei şi pe suferinţa noastră, în întreg lagărul socialist, prin care au fost decimaţi peste 100 de milioane de oameni numai în URSS şi China, laolaltă - spre entuziasmul unui psihopat ca David Rockefeller - le-au demonstrat cu claritate că, în caz contrar, se vor îndrepta către un eşec garantat.
"Este greu, afirm eu, ca oricine altcineva să deteste mai mult decât mine vărsarea de sânge, inclusiv la vreme de război, dar este încă şi mai greu să depăşească dezgustul meu de natura însăşi a statelor totalitare, în care masacrul este doar un detaliu administrativ."(Vladimir Nabokov-23 aprilie 1899 - 2 iulie 1977)
Pentru descărcare rapidă cu subtitrare şi vizionare:
Link 1
http://www.megaupload.com/?d=H448BNSY
link 2
http://www.videoweed.es/file/1zxaetspmdysa
link 3
http://www.movshare.net/video/qh6s4puk2q4n6
link 4
http://vimeo.com/32611632
--------------------------------------------------------------------------------
vineri, 16 decembrie 2011
Roadele politicii antiromanesti la comanda FMI si UE
Romania, diagnosticata de acad. Dinu C Giurescu
Baza industriala existenta in 1989 a disparut. Numeric, cel putin 80% din capacitatile de productie au fost date la fier vechi. In Bucuresti existau in decembrie 1989 cel putin 47 mari intreprinderi. Au disparut complet 34
Tot efortul de industrializare al Romaniei din secolul XX a fost in cea mai mare parte anulat. O atare distrugere a industriei proprii este, dupa toate probabilitatile, unica in Europa daca nu si in lume. Romania nu mai are in proprietate nici o unitate industriala, cele in functie apartin firmelor straine
Cooperatia mestesugareasca de productie a disparut si ea in cea mai mare parte. Daca vrei sa-ti repari un pantof, gasirea unui atelier seamana cu un joc la loterie.
Agricultura prin masurile luate in anii ’90, a revenit la o faramitare care o fac neproductiva. Romania nu mai produce hrana de care are nevoie si importa nu numai grau, dar si legume, fructe din tari europene, africane si chiar din America de Sud
Comertul se desfasoara in mall-uri cu megamagazine. Care este ponderea in megamagazine a marfurilor produse in Romania? Imaginile cu inghesuiala cumparatorilor de sarbatori la casele de marcat nu inseamna bunastare
Comertul exercitat individual-particular s-a redus la maximum; micile magazine de cartier unele rezista, altele s-au inchis, iar ponderea lor este prea putin semnificativa.
Sistemul bancar-financiar apartine, in proportie de cel putin 90% – bancilor straine
De ce pana in 2009 inclusiv, au fost bani si dintr-odata nu mai sunt? Opinia publica nu a primit o explicatie rationala si nici cum sunt folosite aceste 20 de miliarde
Urmarile imprumutului: a) reducerea cu 25% a salariilor si cu 15% a pensiilor
b) disponibilizari repetate in 2010, 2011 si 2012 c) reducerea in continuare a salariilor intrucat noua grila de salarizare a pornit de la un prag mai jos decat acela anterior d) inghetarea salariilor si pensiilor pe 2012 e) hotarari judecatoresti definitive pentru plata unor drepturi banesti nu sunt respectate si amanate cu motivarea ca nu sunt bani f) investitiile sunt indreptate spre firmele clientelare ale regimului
FMI executa un control direct asupra bugetului si administratiei tarii. Acest for „recomanda“ ce trebuie privatizat sau pus sub management privat. Intr-un fel, situatia se aseamana cu aceea a Romaniei din anii 1948-1958 cand hotararile conducerii de atunci erau supuse aprobarii prealabile a Moscovei
Trecerea – tot la recomandarea FMI – sub management privat a unor mari unitati care mai sunt proprietatea statului
Vanzarea in continuare a resurselor naturale, exploatarea perimetrelor maritime petrolifere; atacarea padurilor virgine. Veniturile ce vor reveni statului roman din vanzarea unor asemenea resurse sunt minimale
Conducerea politica, degradare fara precedent
Viata politica cunoaste, in ultimii 6-7 ani, manifestari aparte, care incalca atat Constitutia tarii, cat si regulile UE
Formarea unei majoritati parlamentare cu ajutorul unui „partid“ care nu a fost validat in alegeri si voteaza automat cu partidul principal de guvernamant
Metode speciale de votare : asumarea raspunderii de catre guvern; aprobarea tacita ; numaratoare in viteza (numaratoarea expres) ; ordonantele de urgenta aprobate in bloc
Politizarea aparatului de stat pana la treptele inferioare. Se va ajunge la partidul-stat existent in 1989
Transformarea guvernului intr-un simplu instrument de executie, de aplicare a dispozitiilor Presedintiei
Eliminarea completa a dialogului dintre partide pentru obtinerea unei solutii negociate; compromisul politic nu exista in mentalul si practica partidului principal de guvernamant; exista numai dorinta de eliminare cu orice pret si prin orice mijloace a adversarilor
Jaloane pentru fraudarea viitoarelor alegeri : votarea prin corespondenta, tinerea concomitenta a viitoarelor alegeri, locale si parlamentare, contrar prevederilor constitutionale, cat si a practicii UE
Prin mai multe initiative legislative sau de facto din ultimii ani, guvernul se indreapta spre destramarea teritoriala si juridica a statului roman.
Atacarea teritoriului. Impartirea Transilvaniei in doua regiuni de dezvoltare pe linia despartitoare trasata de dictatul de la Viena din august 1940. O atare propunere care deschide calea unei divizari de facto – economice si etnice – a Transilvaniei. Ce mai ramane din definitia Romania stat national unitar si indivizibil?
Integritatea teritoriala este pusa direct sub semnul intrebarii si prin: proiectul de desfiintare a judetelor existente
Politica oficiala (guvernamentala) fata de comunele romanesti din judetul Covasna este si ea graitoare: aceste localitati – prin reprezentantii lor – nu au primit nici un fel de sprijin banesc de la guvern pentru activitatile lor culturale.
Alcatuirea statala este pusa la indoiala prin criticarea si blamarea repetata a diferitelor categorii socio-profesionale: medici, judecatori, profesori, politisti; prin referiri negative privind institutii ale statului.
Legea arhivelor acum in faza de promulgare reprezinta inca o lovitura data statului roman. Legea ingaduie scoaterea unor arhive originale si restituirea lor catre emitenti. Aplicarea unei asemenea legi inseamna aprobarea legala pentru destramarea arhivelor nationale cu toate consecintele previzibile
Reforma sanatatii a dus la inchiderea a zeci de unitati, tot in numele economiilor bugetare. Faza a doua a acestei reforme preconizeaza acum limitarea asistentei medicale la un pachet-tip
Codul muncii votat nu demult este net in defavoarea salariatilor si acorda angajatorilor mai multe inlesniri in desfacerea contractelor de munca
Prin desfiintarea industriei existente in 1989 in proportie de cel putin 80%, prin inchiderea atelierelor mestesugaresti si prin emigrarea a peste 2.000.000 de persoane, muncitorimea din Romania s-a redus considerabil si numeric dar si ca forta de actiune
Siguranta personala a cetateanului si a bunurilor sale este amenintata de limitarile bugetare si concedierile masive in Politie si Jandarmerie
Inghetarea salariilor si a pensiilor pe de o parte si cresterea preturilor pe de alta parte, ingradesc si chiar opresc reactiile corpului social preocupat zilnic de cum sa faca fata cheltuielilor de supravietuire.
Masurile luate sub lozinca „reformei institutionale“ erodeaza pas cu pas statul roman, slabesc autoritatea institutiilor sale. Cetateanul se simte astazi mai expus presiunilor de tot felul si mai nesigur de viitorul sau si al copiilor sai decat cu 6-7 ani in urma
Atitudinea indiferenta a oficialitatilor fata de tot ce aminteste identitatea romaneasca, traditiile, personalitatile reprezentative, istoria, limba vorbita astazi tot mai stalcita
Noua lege a educatiei favorizeaza formarea unei generatii fara identitate nationala
Dinu C. Giurescu, Decembrie 2011
Baza industriala existenta in 1989 a disparut. Numeric, cel putin 80% din capacitatile de productie au fost date la fier vechi. In Bucuresti existau in decembrie 1989 cel putin 47 mari intreprinderi. Au disparut complet 34
Tot efortul de industrializare al Romaniei din secolul XX a fost in cea mai mare parte anulat. O atare distrugere a industriei proprii este, dupa toate probabilitatile, unica in Europa daca nu si in lume. Romania nu mai are in proprietate nici o unitate industriala, cele in functie apartin firmelor straine
Cooperatia mestesugareasca de productie a disparut si ea in cea mai mare parte. Daca vrei sa-ti repari un pantof, gasirea unui atelier seamana cu un joc la loterie.
Agricultura prin masurile luate in anii ’90, a revenit la o faramitare care o fac neproductiva. Romania nu mai produce hrana de care are nevoie si importa nu numai grau, dar si legume, fructe din tari europene, africane si chiar din America de Sud
Comertul se desfasoara in mall-uri cu megamagazine. Care este ponderea in megamagazine a marfurilor produse in Romania? Imaginile cu inghesuiala cumparatorilor de sarbatori la casele de marcat nu inseamna bunastare
Comertul exercitat individual-particular s-a redus la maximum; micile magazine de cartier unele rezista, altele s-au inchis, iar ponderea lor este prea putin semnificativa.
Sistemul bancar-financiar apartine, in proportie de cel putin 90% – bancilor straine
De ce pana in 2009 inclusiv, au fost bani si dintr-odata nu mai sunt? Opinia publica nu a primit o explicatie rationala si nici cum sunt folosite aceste 20 de miliarde
Urmarile imprumutului: a) reducerea cu 25% a salariilor si cu 15% a pensiilor
b) disponibilizari repetate in 2010, 2011 si 2012 c) reducerea in continuare a salariilor intrucat noua grila de salarizare a pornit de la un prag mai jos decat acela anterior d) inghetarea salariilor si pensiilor pe 2012 e) hotarari judecatoresti definitive pentru plata unor drepturi banesti nu sunt respectate si amanate cu motivarea ca nu sunt bani f) investitiile sunt indreptate spre firmele clientelare ale regimului
FMI executa un control direct asupra bugetului si administratiei tarii. Acest for „recomanda“ ce trebuie privatizat sau pus sub management privat. Intr-un fel, situatia se aseamana cu aceea a Romaniei din anii 1948-1958 cand hotararile conducerii de atunci erau supuse aprobarii prealabile a Moscovei
Trecerea – tot la recomandarea FMI – sub management privat a unor mari unitati care mai sunt proprietatea statului
Vanzarea in continuare a resurselor naturale, exploatarea perimetrelor maritime petrolifere; atacarea padurilor virgine. Veniturile ce vor reveni statului roman din vanzarea unor asemenea resurse sunt minimale
Conducerea politica, degradare fara precedent
Viata politica cunoaste, in ultimii 6-7 ani, manifestari aparte, care incalca atat Constitutia tarii, cat si regulile UE
Formarea unei majoritati parlamentare cu ajutorul unui „partid“ care nu a fost validat in alegeri si voteaza automat cu partidul principal de guvernamant
Metode speciale de votare : asumarea raspunderii de catre guvern; aprobarea tacita ; numaratoare in viteza (numaratoarea expres) ; ordonantele de urgenta aprobate in bloc
Politizarea aparatului de stat pana la treptele inferioare. Se va ajunge la partidul-stat existent in 1989
Transformarea guvernului intr-un simplu instrument de executie, de aplicare a dispozitiilor Presedintiei
Eliminarea completa a dialogului dintre partide pentru obtinerea unei solutii negociate; compromisul politic nu exista in mentalul si practica partidului principal de guvernamant; exista numai dorinta de eliminare cu orice pret si prin orice mijloace a adversarilor
Jaloane pentru fraudarea viitoarelor alegeri : votarea prin corespondenta, tinerea concomitenta a viitoarelor alegeri, locale si parlamentare, contrar prevederilor constitutionale, cat si a practicii UE
Prin mai multe initiative legislative sau de facto din ultimii ani, guvernul se indreapta spre destramarea teritoriala si juridica a statului roman.
Atacarea teritoriului. Impartirea Transilvaniei in doua regiuni de dezvoltare pe linia despartitoare trasata de dictatul de la Viena din august 1940. O atare propunere care deschide calea unei divizari de facto – economice si etnice – a Transilvaniei. Ce mai ramane din definitia Romania stat national unitar si indivizibil?
Integritatea teritoriala este pusa direct sub semnul intrebarii si prin: proiectul de desfiintare a judetelor existente
Politica oficiala (guvernamentala) fata de comunele romanesti din judetul Covasna este si ea graitoare: aceste localitati – prin reprezentantii lor – nu au primit nici un fel de sprijin banesc de la guvern pentru activitatile lor culturale.
Alcatuirea statala este pusa la indoiala prin criticarea si blamarea repetata a diferitelor categorii socio-profesionale: medici, judecatori, profesori, politisti; prin referiri negative privind institutii ale statului.
Legea arhivelor acum in faza de promulgare reprezinta inca o lovitura data statului roman. Legea ingaduie scoaterea unor arhive originale si restituirea lor catre emitenti. Aplicarea unei asemenea legi inseamna aprobarea legala pentru destramarea arhivelor nationale cu toate consecintele previzibile
Reforma sanatatii a dus la inchiderea a zeci de unitati, tot in numele economiilor bugetare. Faza a doua a acestei reforme preconizeaza acum limitarea asistentei medicale la un pachet-tip
Codul muncii votat nu demult este net in defavoarea salariatilor si acorda angajatorilor mai multe inlesniri in desfacerea contractelor de munca
Prin desfiintarea industriei existente in 1989 in proportie de cel putin 80%, prin inchiderea atelierelor mestesugaresti si prin emigrarea a peste 2.000.000 de persoane, muncitorimea din Romania s-a redus considerabil si numeric dar si ca forta de actiune
Siguranta personala a cetateanului si a bunurilor sale este amenintata de limitarile bugetare si concedierile masive in Politie si Jandarmerie
Inghetarea salariilor si a pensiilor pe de o parte si cresterea preturilor pe de alta parte, ingradesc si chiar opresc reactiile corpului social preocupat zilnic de cum sa faca fata cheltuielilor de supravietuire.
Masurile luate sub lozinca „reformei institutionale“ erodeaza pas cu pas statul roman, slabesc autoritatea institutiilor sale. Cetateanul se simte astazi mai expus presiunilor de tot felul si mai nesigur de viitorul sau si al copiilor sai decat cu 6-7 ani in urma
Atitudinea indiferenta a oficialitatilor fata de tot ce aminteste identitatea romaneasca, traditiile, personalitatile reprezentative, istoria, limba vorbita astazi tot mai stalcita
Noua lege a educatiei favorizeaza formarea unei generatii fara identitate nationala
Dinu C. Giurescu, Decembrie 2011
joi, 8 decembrie 2011
Mama
Când tu aveai 1 an ea te hrănea şi te îmbăia.
I-ai mulţumit plângând toată noaptea..
Când tu aveai 2 ani ea te-a învăţat să mergi.
I-ai mulţumit fugind când ea te chema.
Când tu aveai 3 ani ea îţi pregătea toată mâncarea cu dragoste.
I-ai mulţumit aruncând farfuria pe jos.
Când tu aveai 4 ani ţi-a dat creioane colorate.
I-ai mulţumit colorând masa din sufragerie.
Când tu aveai 5 ani te-a îmbrăcat pentru vacanţă.
I-ai mulţumit sărind în prima baltă.
Când tu aveai 6 ani te-a dus la şcoală.
I-ai mulţumit strigând nu merg.
Când tu aveai 7 ani ţi-a cumpărat o minge.
I-ai mulţumit aruncând-o în fereastra vecinilor.
Cînd tu aveai 8 ani ţi-a dat o îngheţată.
I-ai mulţumit scăpând-o în poală.
Când tu aveai 9 ani ţi-a plătit lecţii de pian.
I-ai mulţumit că nici măcar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodată.
Când tu aveai 10 ani te ducea toată ziua cu maşina de la fotbal la gimnastică de la o zi de naştere la alta.
I-ai mulţumit că săreai din maşină şi nu te uitai niciodată înapoi.
Când tu aveai 11 ani te-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la cinema.
I-ai mulţumit cerându-i să stea în alt rând.
Cînd tu aveai 12 ani te-a avertizat să nu te uiţi la anumite programe la TV.
I-ai mulţumit aşteptând să iasă din casă.
Când tu aveai 13 ani ţi-a sugerat cum să te tunzi.
I-ai mulţumit spunându-i că nu are gusturi.
Când tu aveai 14 ani ţi-a plătit o tabără de vară de o lună.
I-ai mulţumit uitând să-i scrii măcar o scrisoare.
Când tu aveai 15 ani venea de la lucru şi-şi dorea o îmbrăţişare,
I-ai mulţumit stând în camera ta cu uşa încuiată.
Cînd tu aveai 16 ani te-a învăţat să-i conduci maşina.
I-ai mulţumit luându-i--o de câte ori puteai.
Când tu aveai 17 ani ea aştepta un telefon important.
I-ai mulţumit stând la telefon toată noaptea.
Când tu aveai 18 ani ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai mulţumit stând la petrecere pâna în zori.
Când tu aveai 19 ani ţi-a plătit facultatea, te-a dus în campus şi ţi-a cărat bagajele.
I-ai mulţumit salutând-o în afara camerei ca să nu te simţi jenat în faţa prietenilor.
Când tu aveai 20 de ani te-a întrebat dacă te întâlneşti cu vreun baiat...
I-ai mulţumit spunând-i "Nu-i treaba ta!"
Când tu aveai 21 de ani ţi-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tău.
I-ai mulţumit spunând-i "Nu vreau să fiu ca tine!"
Când tu aveai 22 de ani te îmbrăţişa la absolvirea facultăţii.
I-ai mulţumit întrebând-o dacă poate să-ţi plătească o excursie prin Europa.
Când tu aveai 23 de ani ţi-a dat mobila pentru primul tău apartament.
I-ai mulţumit spunându-le prietenilor că era urâtă.
Când tu aveai 24 de ani ţi-a cunoscut logodnicul şi te-a întrebat de planurile de viitor.
I-ai mulţumit spunându-i printre dinţi: "Maaaaami, te rog"!
Când tu aveai 25 de ani te-a ajutat să-ţi plăteşti nunta şi a plâns şi ţi-a spus cât de mult te iubea..
I-ai mulţumit mutându-te în cealaltă parte a ţării...
Când tu aveai 30 de ani te-a sunat să-ţi dea un sfat pentru copil.
I-ai mulţumit spunând-i "Lucrurile sunt diferite acum"
Când tu aveai 40 de ani te-a sunat să-ţi amintească de aniversarea unei rude.
I-ai mulţumit spunându-i că erai foarte ocupat chiar atunci.
Când tu aveai 50 de ani ea era bolnavă şi avea nevoie să ai grijă de ea.
I-ai mulţumit citind despre povara care devin părinţii pentru copiii lor.
Şi apoi, într-o zi, ea a murit în tăcere.
Şi tot ce nu ai făcut vreodată s-a întors lovind ca trăznetul în INIMA ta.
Dacă ea mai este pe aproape, nu uita să o iubeşti mai mult ca niciodată.
Dacă ea nu mai este, aminteşte-ţi dragostea ei necondiţionată şi dă-o mai departe.
Aminteşte-ţi mereu să o iubeşti pe mama ta.
Pentru că nu ai decât o singură mamă în toată viaţa ta.
Preluare;Toea Steliana
duminică, 4 decembrie 2011
Aforisme cu umor
de Daniel Roxin
Dacă vrei să scapi de mizeria terestră, nu e o soluţie să umbli cu capul în nori!
Este mult mai de dorit să fii în compania unui înţelept mort, decât în aceea a unui prost viu!
În realitate, prostul nu moare niciodată de „grija altuia”. Ăsta e, de fapt, principalul motiv pentru care trăieşte!
Culmea ironiei este aceea că regele proştilor este întotdeauna un tip deştept şi viclean!
„Gurile rele” vorbesc întotdeauna „pe la colţuri” pentru a putea, la nevoie, „să o dea cotită”!
Doar pentru un berbec nu este jenant să o facă „de oaie”!
Apocalipsa pare cu atât mai aproape cu cât, mai nou, la fiecare răsărit, se „crapă de ziuă”!
Atenţie! Uneori când Dumnezeu îţi pune „mâna în cap”, o face ca să te scuture niţel!
Nu conta pe bucuria cu care celălalt ţi-a spus că te-a aşteptat de o viaţă. Cu siguranţă nu i-a făcut plăcere să te aştepte atâta amar de vreme!
Obtinerea iluminării spirituale nu este atât de simplă pe cât ai putea crede. Curentul electric n-o să-ţi folosească la nimic...
Ca să-ţi depăşeşti egoul, nu e suficient să o iei la fugă.
Oricât de mult ai încerca, n-o să-ţi potoleşti setea de Dumnezeu cu apă minerală.
Atunci când vrei să escaladezi cele mai înalte piscuri ale spiritului, nu folosi niciodată bocanci de alpinism!
Să nu îţi imaginezi că cei care folosesc „limba de lemn” sunt ecologişti!
Există şi oameni care nu vor să se descopere elixirul vieţii veşnice. Groparii!
de Daniel Roxin
Dacă vrei să scapi de mizeria terestră, nu e o soluţie să umbli cu capul în nori!
Este mult mai de dorit să fii în compania unui înţelept mort, decât în aceea a unui prost viu!
În realitate, prostul nu moare niciodată de „grija altuia”. Ăsta e, de fapt, principalul motiv pentru care trăieşte!
Culmea ironiei este aceea că regele proştilor este întotdeauna un tip deştept şi viclean!
„Gurile rele” vorbesc întotdeauna „pe la colţuri” pentru a putea, la nevoie, „să o dea cotită”!
Doar pentru un berbec nu este jenant să o facă „de oaie”!
Apocalipsa pare cu atât mai aproape cu cât, mai nou, la fiecare răsărit, se „crapă de ziuă”!
Atenţie! Uneori când Dumnezeu îţi pune „mâna în cap”, o face ca să te scuture niţel!
Nu conta pe bucuria cu care celălalt ţi-a spus că te-a aşteptat de o viaţă. Cu siguranţă nu i-a făcut plăcere să te aştepte atâta amar de vreme!
Obtinerea iluminării spirituale nu este atât de simplă pe cât ai putea crede. Curentul electric n-o să-ţi folosească la nimic...
Ca să-ţi depăşeşti egoul, nu e suficient să o iei la fugă.
Oricât de mult ai încerca, n-o să-ţi potoleşti setea de Dumnezeu cu apă minerală.
Atunci când vrei să escaladezi cele mai înalte piscuri ale spiritului, nu folosi niciodată bocanci de alpinism!
Să nu îţi imaginezi că cei care folosesc „limba de lemn” sunt ecologişti!
Există şi oameni care nu vor să se descopere elixirul vieţii veşnice. Groparii!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
