luni, 9 ianuarie 2012

Permisul auto - de Dan Puric



Dumnezeu, iubindu-ma, ma tot pune la felurite incercari, ca sa nu ma

plictisesc.



Asa a fost si cu soferia. Ne-am luat si noi masina.



Atunci mi-a zis sotia ca ar fi bine sa-mi iau permis si eu, ca cine

stie, s-ar putea sa fie nevoie vreodata sa sofez.



Pentru mine, lucrul asta a venit prea tarziu, si m-am dus la prima

lectie de soferie cu emotii de liceean, la un PECO, unde trebuia sa ma

intalnesc cu instructorul.



Tremuram rau pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, si il

asteptam. Cel mai bun lucru era ca omul nu ma cunostea.



A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceausescu, careia, cand i-a pus o

frana, chiar in fata mea, i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat

tacticos si le-a pus la locul lor, ignorandu-ma.



Era mecanicul absolut, la intalnirea cu imbecilul absolut.



Locul mortului.



Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap. M-a citit

din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face.



Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus:

va fiu eu instructor!>



Cand mi-a zis, fara sa se uite la mine: , am inghetat.





acceleratia este copilul tampit care alearga pana ce da cu capul in

prima masina.>



Absolut genial!



Apoi imi spune scurt:



Eu, speriat: .



El:

conduca toti tampitii?>



Si atunci m-am gandit sa strig si eu la poporul roman:





condus de toti tampitii?>



Era o adevarata resuscitare, domnule!



Si imi tot repeta:



Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct in trafic.



Si eu trebuia sa am mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul de

viteze, trebuia sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii lui.





uiti in spate? Vezi, baa, ca intra ala in tine!>



Si m-a tinut asa, de inghetam si transpiram tot, doua zile la rand! Nu

mai eram sanatos! Nici un rol, in viata mea, nu m-a solicitat atat de

mult, si nu m-a adus intr-o asemenea stare.



In a treia zi s-a linistit de tot.



Statea batranul cu o mana pe volan si cu fesul pe ochi.



Dormea, domnule!



, mi-am zis.



Crucea Sfantului Andrei.



Nu l-ati vazut pe Puric, disperatul, intre Maestrul sau care dormea si

traficul din Bucuresti.



Si, tarandu-ma incet-incet, am trecut pe langa un cimitir. Atunci

Maestrul a deschis ochii:







Mie mi-a inghetat coloana vertebrala.

















pe unde trece trenul. Pai, baa, cand vezi o cruce, nu te opresti sa te

inchini? Treci ca animalu’? Ce-o fi cu graba asta, ca tot acolo

ajungi!>



Omul asta m-a crestinat pe mine, teologul lui peste.



Avea dreptate! Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti in dreapta

si nu crezi nici macar in ala de-ti face semn cu steagul, ca e tara

plina de prosti.



Vei invata sa conduci cand vei sti sa te feresti de prosti, nu cand

vei sti legea!!!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu