Dorinta - de Mihai Eminescu

Vino-n codru la izvorul

Care tremura pe prund,

Unde prispa cea de brazde

Crengi plecate o ascund.



Si în bratele-mi intinse

Să alergi, pe piept să-mi cazi,

Să-ti desprind din crestet valul,

Să-l ridic de pe obraz.



Pe genunchii mei sedea-vei,

Vom fi singuri-singurei,

Iar în par infiorate

Or să-ti cada flori de tei.



Fruntea alba-n parul galben

Pe-al meu brat încet s-o culci,

Lasind prada gurii mele

Ale tale buze dulci...



Vom visa un vis ferice,

Ingina-ne-vor c-un cânt

Singuratice izvoare,

Blinda batere de vint;



Adormind de armonia

Codrului batut de ginduri,

Flori de tei deasupra noastra

Or să cada rinduri-rinduri.





--------------------------------------------------------------------------------